Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 645 din 28 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 572 din 21 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicatã de Sorin Coste în Dosarul nr. 1.244/84/2005 (numãr în format vechi 2.016/2005) al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã partea Societatea Comercialã "Raiffeisen Bank" - S.A. - Sucursala Sãlaj a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilã, iar, în subsidiar, ca neîntemeiatã.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã. Aratã cã, în cauzã, nu se invocã o problemã de constituţionalitate, ci de interpretare a legii, determinatã de intrarea în vigoare, ulterior adoptãrii textului de lege criticat, a Codului penal, care nu mai prevede sistemul cumulativ al pedepselor, ci sistemul alternativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.244/84/2005 (numãr în format vechi 2.016/2005), Tribunalul Sãlaj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicatã de Sorin Coste în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât prevede cumulativ pentru aceeaşi faptã atât pedeapsa amenzii, cât şi pedeapsa închisorii, ceea ce înseamnã cã un fãptuitor poate fi pedepsit prin aplicarea a douã pedepse principale pentru o singurã faptã. Se încalcã astfel, în opinia autorului excepţiei, prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori.
Tribunalul Sãlaj - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, aratã cã sancţiunea aplicatã pentru faptele cuprinse în <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 nu este în concordanţã cu normele de drept penal care prevãd expres pedepsele ce se pot aplica persoanelor care au sãvârşit fapte penale, prin aceea cã instituie un regim sancţionator mai drastic. Totodatã, apreciazã cã, potrivit textului de lege criticat, aceeaşi faptã este sancţionatã cu douã pedepse principale - amenda şi închisoarea, în contradicţie cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În opinia instanţei, principiul legalitãţii incriminãrii impune ca pentru o faptã prevãzutã de legea penalã sã nu poatã fi aplicatã decât o pedeapsã, în modalitatea şi limitele prevãzute de legea specialã, respectiv Codul penal.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã "aplicarea unei pedepse care sã cuprindã în mod cumulativ atât pedeapsa amenzii, cât şi pe cea a închisorii nu reprezintã sancţionarea unei fapte de douã ori, ci doar o modalitate de sancţionare a unei persoane care a sãvârşit o infracţiune care ţine strict de aspecte de politicã penalã, în sistemele legislative ale unor ţãri existând posibilitatea de sancţionare a faptelor penale cu pedeapsa închisorii cumulativ cu cea a amenzii." În ceea ce priveşte problema neadaptãrii prevederilor <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 la dispoziţiile Codului penal român actual, se aratã cã aceasta "nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci o problemã de neconcordanţã între douã acte normative aflate în vigoare." În concluzie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile criticate nu conţin dispoziţii în contradicţie cu principiul consacrat de art. 4 din Protocolul nr. 7, al cãrui element esenţial este riscul unei persoane de a fi condamnatã încã o datã pentru aceeaşi faptã, ci se referã la pedeapsa ce poate fi aplicatã persoanei care sãvârşeşte infracţiunea prevãzutã de <>art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 . Se face referire şi la Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la recursul, în interesul legi, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 , în raport cu reglementarea prevãzutã prin art. 215 alin. (4) din Codul penal pentru faptele de înşelãciune în legãturã cu emiterea unui cec. Prin aceastã decizie s-a reţinut cã prevederile <>art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 , neabrogate prin <>Legea nr. 140/1996 , ca urmare a introducerii alin. 4 în art. 215 din Codul penal, şi nici prin dispoziţii anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-şi efectele.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având urmãtorul cuprins: "Se va pedepsi cu amendã de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pânã la 1 an, afarã de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsã mai mare, în care caz se aplicã aceastã pedeapsã:
1. Oricine emite un cec fãrã a fi avut autorizarea trasului.
2. Oricine emite un cec fãrã a avea la tras disponibil suficient, sau dupã ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu datã falsã sau cãruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arãtate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11.
4. Oricine emite un cec contrar dispoziţiei ultimului alineat al art. 6."
În motivarea excepţiei se invocã art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia "nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit penal de cãtre jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru sãvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotãrâre definitivã conform legii şi procedurii penale ale acestui stat", cu raportare la prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2), potrivit cãrora "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", respectiv la cele ale art. 20 alin. (1) şi (2) care stabilesc prioritatea reglementãrilor internaţionale privind drepturile omului în cazul în care existã neconcordanţe între acestea şi reglementãrile interne.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat ca temei al criticilor de neconstituţionalitate formulate, consacrã principiul de drept procesual penal non bis in idem, potrivit cãruia nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit încã o datã pentru aceeaşi faptã pentru care a fost deja urmãrit sau condamnat. Condiţia fundamentalã pentru a putea fi invocat dreptul pe care acest text îl consacrã este ca persoana în cauzã sã fi suferit o condamnare, sã fi fost achitatã sau sã se fi dispus încetarea urmãririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmãritã sau judecatã. Or, <>art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 , criticat în prezenta cauzã, nu reglementeazã o nouã pedeapsã pentru o infracţiune pentru care persoana în cauzã a fost deja achitatã sau condamnatã printr-o hotãrâre definitivã conform legii, ci stabileşte modul de sancţionare a persoanei care sãvârşeşte infracţiunile prevãzute de lege. Aşa fiind, art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu este incident în cauzã, principiul non bis in idem vizând o altã ipotezã decât cea a textului de lege criticat.
Curtea constatã cã, în realitate, criticile formulate în prezenta cauzã atât de autorul excepţiei, cât şi de instanţa de judecatã vizeazã interpretarea şi aplicarea textului de lege ce face obiectul excepţiei din perspectiva succesiunii legilor în timp. Astfel, <>art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 prevede aplicarea pentru aceeaşi infracţiune, în mod cumulativ, a pedepsei amenzii şi închisorii, în timp ce Codul penal nu mai reglementeazã posibilitatea acestui cumul, legiuitorul optând pentru sistemul alternativ al pedepselor. Prin prisma acestei contradicţii se apreciazã cã acest text de lege, adoptat anterior intrãrii în vigoare a Codului penal, contravine principiului legalitãţii incriminãrii şi stabileşte un regim sancţionator mai drastic. Or, asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã. În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicatã de Sorin Coste în Dosarul nr. 1.244/84/2005 (numãr în format vechi 2.016/2005) al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
