Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^4 alin. (5) şi ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală şi ale art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Dumitra Puşcaşu, Mihaela Elena Puşcaşu şi Cătălina Anamaria Haralambi în Dosarul nr. 55/228/2015 al Judecătoriei Făurei şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 271D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^4 alin. (5) din Codul de procedură penală ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015. Referitor la dispoziţiile art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală, care stabilesc că încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia privind durata procesului penal nu este supusă nici unei căi de atac, arată că această contestaţie nu priveşte fondul cauzei şi, prin urmare, nu există nici dreptul la două grade de jurisdicţie prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În fine, consideră că dispoziţiile art. 102 pct. 293 din legea pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală nu sunt propriu-zis criticate prin excepţia de neconstituţionalitate, fiind vorba chiar de dispoziţiile care prevăd procedura de care se folosesc autoarele excepţiei. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 55/228/2015, Judecătoria Făurei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^4 alin. (5) şi ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală şi ale art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Excepţia a fost ridicată de Dumitra Puşcaşu, Mihaela Elena Puşcaşu şi Cătălina Anamaria Haralambi cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata procesului penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 488^4 alin. (5) şi ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia privind durata procesului penal fără participarea părţilor şi a procurorului, iar încheierea prin care este soluţionată contestaţia nu este supusă nici unei căi de atac. În acest sens, autorii excepţiei fac trimitere la considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014. 6. Judecătoria Făurei apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, scopul urmărit de legiuitor fiind judecarea cu maximă celeritate a solicitării de verificare a duratei procesului penal. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, neputând fi reţinute criticile formulate din perspectiva argumentelor avute în vedere de Curtea Constituţională în considerentele deciziilor nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Textele de lege criticate constituie o aplicare a prevederilor constituţionale invocate, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procesului penal. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 488^4 alin. (5) şi ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală şi ale art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Prin dispoziţiile art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013, a fost introdus capitolul I^1 "Contestaţia privind durata procesului penal", cuprinzând articolele 488^1-488^6, în titlul IV - "Proceduri speciale" din Partea specială a Codului de procedură penală. Din notele scrise ale autoarelor excepţiei, depuse în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, reiese, însă, că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 488^4 alin. (5) şi ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: - Art. 488^4 alin. (5): "Contestaţia se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, fără participarea părţilor şi a procurorului."; - Art. 488^6 alin. (7): "Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă nici unei căi de atac." 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarele excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488^4 alin. (5) din Codul de procedură penală, autoarele excepţiei critică soluţia legislativă potrivit căreia contestaţia privind durata procesului penal se soluţionează "fără participarea părţilor şi a procurorului". Prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul dispoziţiilor art. 488^4 alin. (5) din Codul de procedură penală potrivit căreia contestaţia privind durata procesului penal se soluţionează "fără participarea părţilor şi a procurorului" este neconstituţională, întrucât încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie (paragrafele 22 şi 29). Astfel, Curtea a reţinut că, din perspectiva contradictorialităţii şi oralităţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii armelor şi ale dreptului la un proces echitabil, legea procesual penală trebuie să prevadă posibilitatea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a dezbate, în mod efectiv, argumentele susţinute cu privire la caracterul rezonabil sau nerezonabil al duratei procesului penal şi că, aşa fiind, pentru realizarea acestor garanţii este necesară citarea lor (paragraful 32). Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Ţinând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^4 alin. (5) din Codul de procedură penală ca devenită inadmisibilă. 14. Referitor la dispoziţiile art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală, faptul că încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă nici unei căi de atac nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare, consacrate de art. 21 şi de art. 24 din Constituţie. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, citată anterior, procedura reglementată la art. 488^4-488^6 din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei penale, prin procedura analizată nefiind judecată o acuzaţie în materie penală, în sensul prevederilor art. 6 din Convenţie. Prin încheierea pronunţată, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată nu dispune cu privire la vinovăţia inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia, ci apreciază asupra duratei rezonabile a activităţii de urmărire penală sau de judecată, conform dispoziţiilor art. 488^1 alin. (1) din Codul de procedură penală (paragraful 22). În cazul respingerii contestaţiei, poate fi formulată o nouă contestaţie, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 488^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu menţiunea că abuzul de drept constând în formularea cu rea-credinţă a contestaţiei se sancţionează cu amendă judiciară şi prin obligarea la plata cheltuielilor judiciare ocazionate. Dacă s-a constatat depăşirea duratei rezonabile, o nouă contestaţie în aceeaşi cauză se va soluţiona cu luarea în considerare, potrivit art. 488^6 alin. (3) din Codul de procedură penală, exclusiv a motivelor ivite ulterior contestaţiei anterioare. Curtea constată că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar dispoziţiile art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege", şi nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 488^1- 488^6 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii, în condiţiile în care scopul reglementării criticate îl reprezintă obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care se exercită controlul judiciar cu privire la durata procesului penal, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a susţinerilor părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^4 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitra Puşcaşu, Mihaela Elena Puşcaşu şi Cătălina Anamaria Haralambi în Dosarul nr. 55/228/2015 al Judecătoriei Făurei. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Făurei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
