Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 643 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 390 din 14 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskaş Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Ion Rãdulescu în Dosarul nr. 20.134/325/2008 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din data de 29 septembrie 2009, în Dosarul nr. 20.134/325/2008, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Excepţia a fost ridicatã de Ion Rãdulescu cu ocazia soluţionãrii unei plângeri contravenţionale având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 24, art. 49, art. 124 şi 126. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate încalcã prezumţia de nevinovãţie şi principiul statului de drept, deoarece organul constatator este liber sã constate contravenţiile, sã stabileascã vinovãţia şi sã aplice sancţiunile, potrivit unei competenţe foarte largi, fiind scutit apoi de orice sarcinã a probãrii acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului, care însã trebuie sã îşi probeze nevinovãţia în faţa instanţei. Autorul excepţiei considerã cã prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate se încalcã prezumţia de nevinovãţie aplicabilã şi în materie contravenţionalã, dupã cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Anghel contra României.
Judecãtoria Timişoara considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
Dispoziţiile art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au urmãtorul cuprins:
- Art. 15: "(1) Contravenţia se constatã printr-un procesverbal încheiat de persoanele anume prevãzute în actul normativ care stabileşte şi sancţioneazã contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.
(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducãtori ai autoritãţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevãzute în legi speciale.
(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constatã contravenţii privind: apãrarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigãrilor şi bãuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 21: "(1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplicã şi sancţiunea.
(2) Dacã, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul sã aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndatã organului sau persoanei competente sã aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplicã prin rezoluţie scrisã pe procesulverbal.
(3) Sancţiunea se aplicã în limitele prevãzute de actul normativ şi trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite, ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
- Art. 24: "(1) Persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscãrii şi va lua în privinţa lor mãsurile de conservare sau de valorificare prevãzute de lege, fãcând menţiunile corespunzãtoare în procesul-verbal.
(2) În cazul în care bunurile nu se gãsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.
(3) Agentul constatator are obligaţia sã stabileascã cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacã acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacã este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilã.";
- Art. 30: - "(1) Dacã persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea apreciazã cã fapta a fost sãvârşitã în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizeazã organul de urmãrire penalã competent.
(2) În cazul în care fapta a fost urmãritã ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de cãtre procuror sau de cãtre instanţã cã ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreunã cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, dupã caz, de pe hotãrârea judecãtoreascã, se trimite de îndatã organului în drept sã constate contravenţia, pentru a lua mãsurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevãzut la alin. (2) curge de la data sesizãrii organului în drept sã aplice sancţiunea.";
- <>Art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 - Solicitarea de informaţii: "(2) În cererea de informaţii se indicã numele, adresa şi orice altã informaţie utilã identificãrii persoanelor prevãzute la alin. (1), deţinutã de autoritatea competentã din România, precum şi tipul de creanţã şi valoarea creanţei pentru care se formuleazã cererea."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivare similarã. Astfel sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, şi <>Decizia nr. 99 din 20 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 26 februarie 2009, prin care Curtea a constatat cã aceste dispoziţii de lege "nu interzic accesul persoanelor nemulţumite de modul de constatare a contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor corespunzãtoare de a face plângere la instanţa de judecatã, ori exercitarea dreptului la apãrare pe tot parcursul procesului".
Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece însuşi contravenientul trebuie sã îşi probeze nevinovãţia în faţa instanţei, Curtea a statuat, prin <>Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, cã "procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acesteia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. [...] Instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei".
De asemenea, în contextul argumentelor învederate mai sus şi având în vedere motivarea autorului excepţiei, Curtea constatã cã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã nu poate fi reţinutã.
În susţinerea criticii, autorul excepţiei invocã şi prevederile art. 16 din Constituţie. Nu poate fi primitã însã nici aceastã susţinere, deoarece textele de lege atacate se aplicã în egalã mãsurã tuturor celor vizaţi de ipoteza normei juridice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
În sfârşit, prevederile art. 49 din Constituţie nu au nicio semnificaţie pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Ion Rãdulescu în Dosarul nr. 20.134/325/2008 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
