Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 642 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 953 din 27 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societãţi comerciale, excepţie ridicatã de Ştefan Dumitrescu şi Djura Pavisic în Dosarul nr. 26.770/3/2005 (nr. unic 3.945/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde reprezentanta autorilor excepţiei, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltã parte, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Având cuvântul, apãrãtoarea autorilor excepţiei aratã, în esenţã, cã textul de lege criticat instituie o procedurã rapidã de trecere în proprietatea statului a bunurilor aparţinând societãţilor comerciale ce nu s-au conformat obligaţiei legale de majorare a capitalului social, ceea ce echivaleazã cu o confiscare, contravenind dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, deoarece dispune o soluţie pentru rezolvarea situaţiei bunurilor care au devenit fãrã stãpân, urmare a lipsei de diligenţã a acţionarilor sau asociaţilor societãţilor comerciale la care se referã <>Legea nr. 314/2001 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 26.770/3/2005 (nr. unic 3.945/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societãţi comerciale. Excepţia a fost ridicatã de Ştefan Dumitrescu şi Djura Pavisic.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, contravenind principiului garantãrii dreptului de proprietate, deoarece prevede sancţiunea trecerii în proprietatea statului a bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul societãţilor comerciale care nu şi-au majorat, potrivit legii, capitalul social, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societãţi comerciale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat echivaleazã cu o expropriere şi confiscare nelegalã, prin rãsturnarea prezumţiei de dobândire licitã a averii, şi în lipsa unei sancţiuni aplicate prin hotãrâre judecãtoreascã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã mãsura instituitã de textul de lege criticat intervine numai în cazul în care societatea comercialã nu îşi îndeplineşte, cu rea-voinţã, obligaţia legalã de majorare a capitalului social, iar soluţia legislativã este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 26 iunie 2001, modificat prin articolul unic din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 181/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 28 decembrie 2001, potrivit cãrora: "În cazul în care bunurile imobile şi mobile din patrimoniul societãţilor comerciale prevãzute la art. 1 nu au intrat în proprietatea altor persoane pânã la data dizolvãrii de drept ori în cadrul procedurii lichidãrii, sunt aplicabile, dupã data radierii societãţilor comerciale, dispoziţiile art. 477 din Codul civil."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie referitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit textului de lege criticat, societãţile comerciale ce nu şi-au majorat capitalul social, în condiţiile legii, sunt dizolvate de drept şi intrã în lichidare, iar bunurile mobile şi imobile ce nu au intrat în proprietatea acţionarilor sau a altor persoane, pânã la data dizolvãrii de drept ori în cadrul procedurii lichidãrii, trec în proprietatea statului, în temeiul art. 477 din Codul civil, potrivit cãruia bunurile fãrã stãpân şi succesiunile vacante aparţin domeniului privat al statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
Astfel, legiuitorul a prevãzut dizolvarea de drept a societãţilor comerciale, ca mãsurã sancţionatorie pentru nerespectarea obligaţiei majorãrii capitalului social, la nivelul minim stabilit de <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, iar mãsura trecerii în proprietatea statului a bunurilor societãţii ce nu au fost valorificate în cadrul procedurii lichidãrii este justificatã de preocuparea legiuitorului de a evita situaţia existenţei unui bun fãrã stãpân, în exercitarea competenţei sale constituţionale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, stabilite prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã.
Prin urmare, nu se poate susţine cã aceastã modalitate de trecere a unor bunuri în proprietatea statului echivaleazã cu o confiscare, dat fiind faptul cã, la data trecerii în proprietatea statului, nu exista un titular al dreptului de proprietate, ele fiind asimilate bunurilor fãrã stãpân.
De altfel, Curtea reţine cã legiuitorul a prevãzut posibilitatea atacãrii cu recurs a încheierii judecãtorului delegat de constatare a dizolvãrii societãţilor comerciale, precum şi posibilitatea acordãrii unui nou termen de 3 luni pentru completarea capitalului social, în situaţia admiterii recursului, în <>art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 314/2001 , astfel încât nu se poate susţine cã mãsura instituitã prin textul de lege criticat este una abuzivã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societãţi comerciale, excepţie ridicatã de Ştefan Dumitrescu şi Djura Pavisic în Dosarul nr. 26.770/3/2005 (nr. unic 3.945/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
OPINIE SEPARATĂ
la Decizia nr. 642 din 5 octombrie 2006
Contrar opiniei exprimate de majoritatea judecãtorilor, considerãm cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã şi ca atare prevederile <>art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societãţi comerciale sunt constituţionale. Într-adevãr, aceastã reglementare încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, ce garanteazã dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului.
Potrivit textului de lege criticat, societãţile comerciale ce nu şi-au majorat capitalul social, în condiţiile legii, sunt sancţionate cu dizolvarea de drept şi intrarea lor în lichidare. Dacã, pânã la data dizolvãrii ori în cadrul procedurii lichidãrii, bunurile imobile şi mobile din patrimoniul societãţilor comerciale prevãzute la art. 1 din lege nu au intrat în proprietatea acţionarilor sau altor persoane, dupã data radierii acestora trec în proprietatea statului, fiind aplicabile prevederile <>art. 477 din Codul civil, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, în sensul cã prin sintagma "domeniul public" se înţelege "domeniul privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz".
Trecerea în proprietatea privatã a statului a unor bunuri aparţinând altor persoane juridice private, ca mãsurã sancţionatorie pentru neîndeplinirea unei obligaţii legale ce revenea societãţii comerciale care a fost sancţionatã cu dizolvarea de drept şi intrarea în lichidare, instituitã de <>art. 7 din Legea nr. 314/2001 , echivaleazã cu o confiscare, contrarã exigenţelor constituţionale stabilite prin art. 44 alin. 8 din Legea fundamentalã, potrivit cãruia "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã". În lipsa probãrii caracterului ilicit al dobândirii bunurilor supuse mãsurii de trecere în proprietatea privatã a statului şi a inexistenţei unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, în acest sens, soluţia reglementatã prin <>art. 7 din Legea nr. 314/2001 are caracter neconstituţional.
Într-adevãr, încetarea persoanei juridice cu membri, în speţã societate comercialã, prin dizolvare de drept presupune, în mod obligatoriu, operaţiunea lichidãrii acesteia, prin realizarea activului şi plata pasivului. Aceasta are ca efect, pe de o parte, rezolvarea situaţiei juridice a societãţilor comerciale avutã în vedere de reglementarea specialã şi, pe de altã parte, protecţia juridicã a patrimoniului ce cuprinde şi capitalul social al societãţilor comerciale constituit prin aportul societarilor. Însã, potrivit <>art. 7 din Legea nr. 314/2001 , bunurile rãmase dupã operaţiunea lichidãrii şi în urma radierii societãţii comerciale trec în proprietatea privatã a statului, ceea ce echivaleazã cu o îmbogãţire fãrã justã cauzã, aceastã mãsurã nefiind motivatã de interesul sau utilitatea publicã.
Judecãtor,
Aspazia Cojocaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
