Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 641 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248^1 si art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu trimitere la dispozitiile art. 146 din acelasi cod
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 26 mai 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu trimitere la dispoziţiile art. 146 din acelaşi cod, excepţie ridicatã de Dan Gabriel Boric în Dosarul nr. 5.469/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.469/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu trimitere la dispoziţiile art. 146 din acelaşi cod.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Dan Gabriel Boric cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva Încheierii din 16 iunie 2009, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã în Dosarul nr. 1/98/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece condiţionarea incriminãrii infracţiunii de înşelãciune de cuantumul unui prejudiciu care nu ar putea fi stabilit decât prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã nu asigurã predictibilitatea normei juridice şi echitatea procesului şi ignorã prezumţia de nevinovãţie, încãlcând astfel prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi (12), art. 73 alin. (3) lit. h), precum şi prevederile constituţionale ale art. 11 şi art. 20 raportate la art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248^1 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu trimitere la dispoziţiile art. 146 din acelaşi cod, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 146: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 215 alin. 5: "înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 248^1: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii şi art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare al legii organice. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, asupra dispoziţiilor <>art. 146 din Codul penal, s-a pronunţat prin Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, statuând cã acestea sunt constituţionale.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã art. 146 din Codul penal cuprinde o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni.
În continuare, Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea autorului excepţiei, referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legãturã cu procedura de desfãşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adicã în materia dreptului substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia cã aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui sã excedeze necesitãţii asigurãrii garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
De asemenea, având în vedere cã în speţã nu existã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie privind prezumţia de nevinovãţie, care prevede cã "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã".
Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece infracţiunea de înşelãciune este reglementatã în Codul penal, lege organicã, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind previzibilitatea şi accesibilitatea normei penale şi la încãlcarea principiului legalitãţii incriminãrii, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi nici celor ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci, dimpotrivã, prin explicarea conţinutului noţiunii "consecinţe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal se asigurã caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 248^1 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu trimitere la art. 146 din acelaşi cod, cu raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivare similarã, de exemplu, prin <>Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, şi <>Decizia nr. 1.340 din 22 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu trimitere la dispoziţiile art. 146 din acelaşi cod, excepţie ridicatã de Dan Gabriel Boric în Dosarul nr. 5.469/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
