Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 640 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (2), precum si ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 10.325/300/2007 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei, care înţelege ca în susţinerea acesteia sã facã o serie de consideraţii personale cu privire la persoana preşedintelui Curţii Constituţionale. Ţinând cont de conţinutul susţinerilor autorului excepţiei şi de prevederile <>art. 53 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu cele ale art. 122 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, preşedintele îi retrage cuvântul şi îl acordã reprezentantului Ministerului Public. Acesta din urmã pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 10.325/300/2007, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Leon Nica într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare silitã. În motivarea excepţiei autorul acesteia aratã cã textele legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât condiţioneazã accesul liber la justiţie de plata taxei de timbru şi de timbru judiciar. Mai mult, se susţine cã dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei devin lipsite de conţinut din moment ce cererile netimbrate de chemare în judecatã sunt anulate. De asemenea, se aratã cã textele criticate sunt discriminatorii pentru cã persoanele vãtãmate, fiind obligate la plata taxelor menţionate, îşi pierd dreptul de a le fi apãrate drepturile, averea şi de a le fi recunoscute libertãţile sau reparate pretenţiile legitime. Autorul excepţiei mai apreciazã cã, prin impunerea obligaţiei de platã a acestor taxe, instanţele judecãtoreşti devin simpli prestatori de servicii, îndepãrtându-se de statutul lor de autoritãţi publice. Într-un atare context, apãrarea drepturilor şi a intereselor legitime devine un privilegiu. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât obligativitatea plãţii taxelor judiciare de timbru la valoare în cadrul unor proceduri judiciare incumbã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale contestate care îşi valorificã drepturile lor patrimoniale. Se mai aratã cã textele criticate sunt în concordanţã cu prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât plata taxelor judiciare de timbru nu este o condiţie pentru exercitarea acţiunii civile. Totodatã, o asemenea obligaţie este o expresie a dispoziţiilor art. 56 din Constituţie. Se apreciazã cã celelalte dispoziţii constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu sunt incidente în cauzã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, al art. 1 alin. (2), al <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au urmãtorul cuprins: - <>Art. 2 din Legea nr. 146/1997 : "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: [...] (2) În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestatã."; - <>Art. 20 din Legea nr. 146/1997 : "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat. (2) Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã. În cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii." Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterul de stat de drept al României şi obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de discriminare, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 54 privind fidelitatea faţã de ţarã, ale art. 56 privind contribuţiile financiare, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 82 privind validarea mandatului de Preşedinte şi depunerea jurãmântului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, ale art. 108 alin. (1) şi (2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativã, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea şi ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi. Totodatã, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã, prin numeroase decizii, s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 în raport cu critici similare de neconstituţionalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, se reţin <>Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009, <>Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008, <>Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, <>Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, <>Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005, <>Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, <>Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, <>Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi <>Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001. În aceste decizii Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Având în vedere considerentele expuse, rezultã cã dispoziţiile legale criticate respectã exigenţele prevãzute de art. 1 alin. (3) şi (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 56 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Totodatã, Curtea reţine cã invocarea în susţinerea excepţiei a textelor constituţionale ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 54 privind fidelitatea faţã de ţarã, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 82 privind validarea mandatului de Preşedinte şi depunerea jurãmântului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, ale art. 108 alin. (1) şi (2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativã, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea şi ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi nu are incidenţã în cauzã. Având în vedere cele de mai sus, Curtea respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 10.325/300/2007 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
