Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 64 din 25 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 114 din 15 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Hua Xiaobin în Dosarul nr. 6.311/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã, desemnat în vederea asigurãrii traducerii pe parcursul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.088D/2006, nr. 2.135D/2006, nr. 2.179D/2006, nr. 2.218D/2006 şi nr. 2.281D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Li Youying, Huang Yihua şi Li Luyong în dosarele nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 şi, respectiv, nr. 7.108/302/2006 (7.064/2005) ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Wang Lumei, Xu Yian şi Wang Jian Wu în dosarele nr. 2.712/4/2004 şi nr. 2.383/302/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei Wang Lumei, Li Youying, Huang Yihua şi Li Luyong, constatându-se lipsa celorlalţi autori şi a pãrţii Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã în toate aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 2.088D/2006, nr. 2.135D/2006, nr. 2.179D/2006, nr. 2.218D/2006 şi nr. 2.281D/2006 la Dosarul nr. 2.043D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţilor.
Autorii prezenţi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarele cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public precizeazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar cã soluţia legislativã conţinutã de textul art. 5 din ordonanţã a fost preluatã de noua reglementare, la art. 26. Menţioneazã cã asupra prevederilor acestei ultime dispoziţii de lege Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006 , soluţia şi considerentele acesteia pãstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 31 iulie 2006, 6 octombrie 2006, 23 octombrie 2006 şi 29 august 2006, pronunţate de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 6.311/302/2006, nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 şi nr. 7.108/302/2006 (7.064/2005), şi prin încheierile din 31 august 2006 şi 7 septembrie 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 2.712/4/2004 şi nr. 2.383/302/2005, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Hua Xiaobin, Li Youying, Huang Yihua, Li Luyong, Wang Lumei, Xu Yian şi Wang Jian Wu în cauze în materia acordãrii statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei, având un conţinut similar, se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Considerã cã redactarea <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este imprecisã în ceea ce priveşte protejarea dreptului la viaţa de familie, permiţând o interpretare arbitrarã a condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare pentru acest motiv.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.043D/2006 şi nr. 2.088D/2006, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este întemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului precizeazã cã, urmare a abrogãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , apreciazã cã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, şi anume la data de 16 august 2006, a intrat în vigoare <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Potrivit art. 152 alin. (2) din legea menţionatã, la aceeaşi datã a fost abrogatã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.
Prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , criticate de autorii excepţiilor, au fost preluate, în esenţã, de <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , care instituie o formã de protecţie a strãinilor şi apatrizilor, denumitã protecţie subsidiarã.
Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constituţionalã a statuat cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Având în vedere cele statuate de Curte în decizia amintitã şi identitatea de principiu dintre dispoziţiile menţionate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 şi din <>Legea nr. 122/2006 , Curtea va lua în discuţie, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au urmãtorul cuprins:
"ARTICOLUL 26
Protecţia subsidiarã
(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea Constituţionalã a respins excepţia ca neîntemeiatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele care au stat la baza pronunţãrii acelei decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Hua Xiaobin, Li Youying, Huang Yihua, Li Luyong în dosarele nr. 6.311/302/2006, nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 şi nr. 7.108/302/2006 (7.604/2005) ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Wang Lumei, Xu Yian şi Wang Jian Wu în dosarele nr. 2.712/4/2004 şi nr. 2.383/302/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
