Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 64 din 17 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 248 din 22 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "INGERL ROMANIA TRADING" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.281/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, Societatea Comercialã "Gigi Service" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 6.270/2003 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, Societatea Comercialã "Charlie Comat" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 9.134/2003 al Judecãtoriei Craiova, Societatea Comercialã "Prestãri Servicii de Interes Public" S.A. din Suceava în Dosarul nr. 2.043/2003 al Judecãtoriei Suceava, Societatea Comercialã "Hotel Valahia" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 7.162/2003 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Societatea Comercialã "MEFITEX" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 6.326/2003 al Judecãtoriei Suceava, Societatea Comercialã "STIF" - S.A. din Fãlticeni în Dosarul nr. 3.038/2003 al Judecãtoriei Fãlticeni şi Societatea Comercialã "Lucy Prod" - S.R.L. din Negreşti-Oaş în Dosarul nr. 3.049/2003 al Judecãtoriei Satu Mare.
La apelul nominal se prezintã autoarea excepţiei, Societatea Comercialã "Lucy Prod" - S.R.L. din NegreştiOaş, prin consilier juridic, lipsind celelalte autoare şi pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 459C/2003, nr. 463C/2003, nr. 481C/2003, nr. 482C/2003, nr. 491D/2003, nr. 553D/2003 şi nr. 556D/2003 la Dosarul nr. 448C/2003, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în aceste dosare sunt identice.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii. În consecinţã, în temeiul art. 164 din Codul de procedurã civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pnetru o mai bunã administrare a justiţiei.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Societãţii Comerciale "Lucy Prod" - S.R.L. din NegreştiOaş susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţie, care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi, respectiv, liberul acces la justiţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, întrucât prin <>Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , încã nepublicatã, Curtea Constituţionalã a admis excepţia având acelaşi obiect, constatând neconstituţionalitatea <>art. 164 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, text care a preluat integral dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 10.281/2003, Încheierea din 6 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 6.270/2003, Încheierea din 14 august 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 9.134/2003, Încheierea din 30 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.043/2003, Încheierea din 17 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.162/2003, Încheierea din 9 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 6.326/2003, Încheierea din 13 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.038/2003 şi prin Încheierea din 3 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.049/2003, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, Judecãtoria Craiova, Judecãtoria Suceava, Judecãtoria Fãlticeni, respectiv Judecãtoria Satu Mare au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "INGERL ROMANIA TRADING" - S.R.L. din Bucureşti, Societatea Comercialã "Gigi Service" - S.R.L. din Târgovişte, Societatea Comercialã "Charlie Comat" - S.A. din Craiova, Societatea Comercialã "Prestãri Servicii de Interes Public" S.A. din Suceava, Societatea Comercialã "Hotel Valahia" S.R.L. din Târgovişte, Societatea Comercialã "MEFITEX" S.A. din Suceava, Societatea Comercialã "STIF" - S.A. din Fãlticeni şi Societatea Comercialã "Lucy Prod" S.R.L. din Negreşti-Oaş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã instituirea cauţiunii în valoare de 20%, taxã exorbitantã şi prohibitorie, neagã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi egalitatea de tratament în faţa legii şi nesocoteşte caracterul de stat de drept, democratic şi social, reprezentând o mãsurã arbitrarã în favoarea autoritãţilor fiscale, care îşi asigurã colectarea unor creanţe bugetare a cãror certitudine este discutabilã.
Aşa fiind, textul de lege criticat încalcã accesul liber la justiţie, întrucât obligaţia depunerii unei cauţiuni de 20% din valoarea debitului stabilit în mod unilateral de cãtre titularul creanţei bugetare pentru judecarea contestaţiei la executare îngrãdeşte în mod grav dreptul prevãzut de art. 21 din Constituţie, nici una dintre ipotezele enumerate limitativ în dispoziţia cuprinsã în art. 49 nejustificând restrângerea dreptului debitorului de a se adresa instanţei de judecatã pentru verificarea titlului executoriu emis împotriva sa. Astfel, plata cauţiunii, care reprezintã o sumã exorbitantã, poate conduce la blocarea activitãţii societãţii comerciale şi, pe cale de consecinţã, la încãlcarea dreptului sãu de proprietate, ordonanţa criticatã nestabilind modalitãţi de ocrotire a debitorului împotriva comiterii unui abuz de drept de cãtre creditor.
Pe de altã parte, în condiţiile în care executarea silitã efectuatã în condiţiile ordonanţei nu este suspendatã de drept ca urmare a formulãrii unei contestaţii, condiţionarea primirii acesteia de cãtre instanţã de depunerea unei cauţiuni nu poate fi fundamentatã pe ideea de a împiedica întârzierea executãrii creanţei bugetare sau în vederea descurajãrii debitorilor de a formula cereri cu rea-credinţã, instanţa fiind îndrituitã sã sancţioneze pe contestator în temeiul art. 108^1 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã.
Mai mult, contestaţia la executare, reglementatã de <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , poate avea ca obiect nu numai titlul executoriu emis de creditorul bugetar, ci şi alte acte de executare silitã efectuate în temeiul titlului respectiv, obligaţia de depunere a cauţiunii, fãrã a se face distincţie în raport de obiectul contestaţiei, operând în mod vãdit neconstituţional.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 instituind o condiţie de exerciţiu al dreptului la acţiune, deci o îngrãdire a acestui drept, nepermisã de prevederile art. 21 alin. (2) din Constituţie. Se mai aratã cã atât necesitatea stabilirii unei cauţiuni, cât şi cuantumul acesteia trebuie sã rãmânã în competenţa instanţei sesizate cu judecarea contestaţiei la executare.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi comercial apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 instituind o garanţie faţã de obiectul contestaţiei la executare, care este un mijloc procedural prin care persoana interesatã sau vãtãmatã poate cere instanţei desfiinţarea actelor sau mãsurilor de executare pretins nelegale.
Judecãtoria Craiova apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 instituind o garanţie pentru a preveni abuzurile procesuale, asigurându-se celeritatea soluţionãrii cauzei, finalitatea urmãritã de legiuitor fiind aceea de a elimina cazurile de întârziere în executarea silitã a creanţelor bugetare.
Judecãtoria Suceava apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 fiind de naturã sã aducã atingere liberului acces la justiţie datoritã sancţiunii ce este prevãzutã pentru neplata cauţiunii, respectiv neînregistrarea cererii. Mai mult, cauţiunea instituitã acordã o preeminenţã nejustificatã recuperãrii într-un termen foarte scurt a creanţelor bugetare şi garantãrii acestei recuperãri, în detrimentul intereselor legitime ale debitorilor.
În privinţa calculãrii cauţiunii în funcţie de suma datoratã, iar nu de suma contestatã, instanţa apreciazã cã aceastã dispoziţie conduce la obligarea contestatorului la plata unei cauţiuni disproporţionat de mari faţã de obiectul cererii.
În ceea ce priveşte invocarea art. 16 din Constituţie, instanţa apreciazã cã obligativitatea achitãrii cauţiunii vizeazã toate persoanele juridice, astfel încât nu se poate reţine o încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi a persoanelor.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 fiind de naturã sã aducã atingere liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie.
Judecãtoria Fãlticeni apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 fiind de naturã sã aducã atingere liberului acces la justiţie, cauţiunea prevãzutã de lege constituind un obstacol în calea supunerii cererii contestatorilor controlului judecãtoresc.
Judecãtoria Satu Mare apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 constituind o procedurã specialã, derogatorie de la prevederile de drept comun. Astfel, plata cauţiunii reprezintã o garanţie pentru creditorul bugetar, o mãsurã de descurajare a abuzului de drept şi de asigurare a celeritãţii procesului, legiuitorul urmãrind protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã, în ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei referitoare la încãlcarea prevederilor art. 21 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, aceasta este neîntemeiatã, întrucât accesul liber la justiţie şi ocrotirea proprietãţii nu sunt obstrucţionate prin instituirea cauţiunii de 20%, care reprezintã o garanţie în vederea evitãrii abuzului de drept, exercitarea cu rea-credinţã a contestaţiei la executare determinând tergiversarea soluţionãrii cauzelor şi, implicit, amânarea realizãrii creanţelor bugetare. Procedura colectãrii creanţelor bugetare, care reprezintã o procedurã specialã, a fost instituitã în realizarea interesului general, fiind vorba despre recuperarea banilor publici care se cuvin bugetului de stat.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dreptul de acces la o instanţã nu este absolut, statul bucurându-se de o anumitã marjã de apreciere, astfel încât limitãrile aduse sã nu atingã acest drept în însãşi substanţa sa, sã urmãreascã un scop legitim şi sã pãstreze un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scop.
Critica raportatã la prevederile art. 49 din Constituţie este neîntemeiatã, deoarece instituirea obligaţiei de depunere a unei cauţiuni nu constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertãţi, ci este în concordanţã cu imperativul protejãrii intereselor naţionale în activitatea economicã, prevãzut de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie.
Privitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Guvernul apreciazã cã acestea nu au relevanţã în soluţionarea excepţiei, nefiind incidente în cauzã, întrucât prevederile constituţionale privesc egalitatea în faţa legii a cetãţenilor, şi nu a persoanelor juridice. De asemenea, se aratã cã nici dispoziţiile art. 48 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie nu sunt relevante în soluţionarea excepţiei.
În susţinerea netemeiniciei criticii de neconstituţionalitate, se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 229/2003 , prin care excepţia cu acelaşi obiect a fost respinsã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 79/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003, ordonanţã republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificãrile ulterioare. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 127: "(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a trezoreriei statului.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã.
(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (2), art. 48 alin. (1), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 150 alin. (1) din Constituţia României care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul urmãtoare:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.";
- Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."
Se considerã, de asemenea, cã textul de lege criticat încalcã şi prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cuprinse în art. 6 alin. (1), potrivit cãrora: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Ulterior sesizãrii Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogatã prin Codul de procedurã fiscalã - <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, dispoziţiile criticate fiind preluate de art. 164 din acest nou act normativ, şi au urmãtorul conţinut: "(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã.
(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii.
(4) Cauţiunea se restituie în cazul admiterii în totalitate a contestaţiei."
Prin urmare, dat fiind cã dupã invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecãtoreşti prevederea legalã supusã controlului a fost preluatã de noua reglementare, Curtea Constituţionalã urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale în noua sa redactare, întrucât soluţia legislativã este aceeaşi cu cea anterioarã modificãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã observã cã a mai fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare. Prin <>Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 (în curs de publicare), Curtea a constatat cã excepţia este întemeiatã, deoarece textul de lege criticat contravine principiului constituţional privind accesul liber la justiţie.
Curtea reţine cã, deşi aceastã decizie nu a fost încã publicatã în Monitorul Oficial al României, iar potrivit <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor", sunt aplicabile, în cauzã, prevederile art. 23 alin. (3) teza a doua care prevãd cã "Nu pot face obiectul excepţiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Inadmisibilitatea excepţiei, fiind un element definitoriu al competenţei instanţei constituţionale, este subsecventã exclusiv pronunţãrii, anterior, de cãtre Curtea Constituţionalã a unei decizii de admitere a excepţiei cu acelaşi obiect şi constatãrii neconstituţionalitãţii prevederilor deduse, din nou, controlului de constituţionalitate. Sub acest aspect, împrejurarea cã decizia anterioarã nu a fost încã publicatã nu are relevanţã faţã de Curte, soluţia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 fiindu-i opozabilã.
În consecinţã, întrucât Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiei legale care face obiectul criticii în dosarele de faţã printr-o decizie pronunţatã dupã data la care instanţele judecãtoreşti au sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate în acest dosar, în cauzã a intervenit un motiv de inadmisibilitate a excepţiei, conform <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "INGERL ROMANIA TRADING" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.281/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, Societatea Comercialã "Gigi Service" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 6.270/2003 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, Societatea Comercialã "Charlie Comat" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 9.134/2003 al Judecãtoriei Craiova, Societatea Comercialã "Prestãri Servicii de Interes Public" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 2.043/2003 al Judecãtoriei Suceava, Societatea Comercialã "Hotel Valahia" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 7.162/2003 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Societatea Comercialã "MEFITEX" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 6.326/2003 al Judecãtoriei Suceava, Societatea Comercialã "STIF" S.A. din Fãlticeni în Dosarul nr. 3.038/2003 al Judecãtoriei Fãlticeni şi Societatea Comercialã "Lucy Prod" - S.R.L. din Negreşti-Oaş în Dosarul nr. 3.049/2003 al Judecãtoriei Satu Mare.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
