Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 8 şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Elisabeta Toma în Dosarul nr. 33.740/3/2014 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.626D/2015. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocatul Ilie Drăgulin. Lipseşte partea Casa Judeţeană de Pensii Mureş - faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile criticate restrâng drepturi fără respectarea prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu au existat condiţiile economice sociale şi economice care să justifice aceste măsuri restrictive. În plus, măsura suspendării acordării indemnizaţiei de revoluţionar a fost prelungită prin mai multe acte normative succesive, care de asemenea sunt neconstituţionale. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are dreptul de a reglementa condiţiile acordării dreptului la indemnizaţia de revoluţionar, întrucât acesta nu este un drept fundamental. De asemenea, aminteşte că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de neconstituţionalitate şi aminteşte în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 482 din 23 septembrie 2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 24 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 33.740/3/2014, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 8 şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar. Excepţia a fost ridicată de Elisabeta Toma, în calitate de urmaş al eroului-martir Damian Horia Soneriu, cu prilejul soluţionării unui litigiu de asigurări sociale în care a solicitat obligarea Casei Naţionale de Pensii Publice şi a Casei de Pensii a Judeţului Mureş la acordarea indemnizaţiei reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 şi a solicitat să nu i se mai reţină contribuţia de asigurări de sănătate aferentă indemnizaţiei reparatorii şi să i se returneze sumele reţinute ca urmare a greşitei aplicări a legii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 sunt discriminatorii, întrucât, în timp ce persoanele care se încadrează în ipoteza art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au beneficiat în mod real de reîntregirea drepturilor salariale faţă de nivelul avut înainte de diminuarea acestora cu 25%, beneficiarii indemnizaţiei reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu au beneficiat de reîntregire decât în mod formal, întrucât nu a fost luat în calcul algoritmul de calcul prevăzut la art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, astfel că diminuarea cu 15% a drepturilor revoluţionarilor la indemnizaţia reparatorie persistă. 7. De asemenea, arată că discriminarea este determinată şi de faptul că, în timp ce la calculul drepturilor pentru toate categoriile sociale plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat este utilizat "câştigul salarial mediu brut" în locul "salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat", aşa cum impun dispoziţiile articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011, pentru categoria de persoane din care autorul excepţiei face parte drepturile sunt calculate prin raportare la ultimul salariu mediu cunoscut, respectiv cel al lunii octombrie 2010. 8. În continuare, autorul excepţiei susţine că şi dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 sunt discriminatorii, întrucât diferenţiază nejustificat "luptătorii remarcaţi" faţă de celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, pentru care indemnizaţiile reparatorii au fost menţinute în plată. 9. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile constituţionale referitoare la dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică, întrucât diminuarea şi neacordarea indemnizaţiei reparatorii au afectat dramatic sursele de venit ale beneficiarilor acestei indemnizaţii, ceea ce i-a împins către suicid. 10. Totodată, arată că au fost înfrânte prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, deoarece este afectat un drept de asistenţă socială. 11. În sfârşit, consideră că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituţie, exerciţiul dreptului la indemnizaţie reparatorie fiind restrâns în mod neconstituţional. 12. Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, precizând că argumentele invocate de autorul excepţiei privesc doar dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, iar nu art. 8 în întregul său, arată că aceste argumente nu pot fi reţinute, deoarece indemnizaţiile reparatorii au caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, consideră că nu poate fi primită critica privind pretinsa discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi celelalte categorii sociale plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, întrucât aceştia nu se află în situaţii juridice similare. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 22 alin. (1) din Constituţie, arată că aceste prevederi constituţionale nu au incidenţă în cauză, conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nereferindu-se la protecţia şi apărarea valorilor constituţionale consacrate prin acestea. 13. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, instanţa de judecată aminteşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie prin care au fost respinse ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse acestui text de lege. 14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, aminteşte că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţându-se în sensul conformităţii acestora cu prevederile Legii fundamentale. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II art. 8 şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Din examinarea motivării excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi a precizărilor făcute de Tribunalul Mureş - Secţia civilă, Curtea observă că, în ceea ce priveşte critica art. II art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, autorul excepţiei are în vedere doar prevederile alin. (1) al art. 8, astfel că doar acest alineat va fi supus analizei de constituţionalitate. 19. Dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au următorul conţinut: "(1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011." Curtea constată că, din ansamblul criticilor vizând dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, autorul excepţiei are în vedere dispoziţiile care fac trimitere la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, în a căror ipoteză se încadrează, având calitatea de urmaş al unui erou-martir, potrivit Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. Mai precis, autorul are în vedere dispoziţiile art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010, potrivit cărora "De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% următoarele drepturi: [...] d) indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare." 20. Dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au următoarea redactare: "În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă." Dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei fată de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare în cursul anului 2012, la care fac trimitere dispoziţiile de lege criticate, aveau următorul cuprins: "De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor", iar cele ale art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 prevedeau următoarele: "Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: [...] b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989; [...] 3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989." 21. Deşi dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicarea anterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate continuă să îşi producă efectele în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată. 22. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au mai fost supuse analizei de neconstituţionalitate în raport cu argumente asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 644 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 3 decembrie 2015, Curtea a reţinut că, potrivit art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-au redus cu 15% indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aceste indemnizaţii se majorează cu 15% faţă de luna octombrie 2010. Textul de lege criticat stabileşte că, în anul 2012, aceste indemnizaţii se menţin la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011. Asemănător prezentei cauze, şi în cauzele deja soluţionate de Curtea Constituţională autorii excepţiilor de neconstituţionalitate au criticat modul de calcul al acestor drepturi băneşti, şi anume raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011. Curtea Constituţională a amintit însă că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 22/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului şi a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. 24. Tot prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 şi Decizia nr. 644 din 13 octombrie 2015, Curtea Constituţională a precizat că indemnizaţiile la care se referă dispoziţiile de lege criticate au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens a fost amintită şi Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013. 25. De asemenea, Curtea a arătat că nu poate fi reţinută nici critica privind pretinsa discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, întrucât aceştia nu se află în situaţii juridice similare. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Analizând în continuare dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea constată că şi acestea au mai fost supuse analizei de constituţionalitate prin raportare la critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 441 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 30 iulie 2015, Curtea a arătat că sunt neîntemeiate criticile referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece persoanele vizate de textul de lege criticat sunt cele enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, respectiv cele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor. Or, aceste categorii de persoane se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. 28. Referitor la criticile vizând încălcarea prevederilor art. 47 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, şi Decizia nr. 660 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 27 noiembrie 2015, a arătat că, în temeiul textului constituţional amintit, legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţiilor corelative ale statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional. Or, Curtea a observat că dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 se referă la drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând, în consecinţă, un caracter fundamental. Prin urmare, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. 29. Prin aceleaşi decizii, Curtea a arătat că prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică nu au legătură cu conţinutul normativ al dispoziţiilor legale criticate, astfel că nu sunt incidente în cauză. 30. Întrucât nici în această privinţă nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 31. În sfârşit, Curtea remarcă că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, şi Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, au fost modificate prevederile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 341/2004, care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conţinut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede acordarea unei indemnizaţii de gratitudine lunară începând cu anul 2015. 32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elisabeta Toma în Dosarul nr. 33.740/3/2014 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
