Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 639 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (2) teza finala din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "G 500 Investment" - S.A din Sânnicoarã, Societatea Comercialã "GD 400 Invest" - S.A. din Dezmir şi Asociaţia de cetãţeni pentru introducerea gazului metan din Apahida în Dosarul nr. 4.388/33/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspund autorii excepţiei, prin avocat, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia, apreciind cã taxarea la valoare a cererilor care au ca obiect un contract administrativ discrimineazã cetãţenii ale cãror drepturi au fost încãlcate prin încheierea unor contracte administrative. Totodatã, se aratã cã, prin taxarea la valoare, se ajunge la o taxã de timbru exorbitantã, ceea ce împiedicã liberul acces la justiţie al pãrţilor interesate, ducând şi la încãlcarea dreptului de proprietate al acestora. Se mai apreciazã cã sunt încãlcate prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât repartizarea sarcinilor fiscale nu este echitabilã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã aplicarea taxelor de timbru la valoarea contractului administrativ se justificã prin situaţia specialã a acestora în raport cu celelalte acte administrative. Se aratã cã accesul liber la justiţie nu este încãlcat, acest drept nepresupunând şi gratuitatea. Se mai apreciazã cã partea care cade în pretenţii va plãti cheltuielile litigiului, astfel încât nu se poate susţine încãlcarea art. 44 din Constituţie. Totodatã, se aratã cã taxa de timbru este o taxã necesarã bunei administrãri a actului de justiţie, aşa încât stabilirea acesteia raportat la valoarea contractului contestat nu este de naturã a încãlca art. 56 alin. (2) din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.388/33/2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "G 500 Investment" - S.A din Sânnicoarã, Societatea Comercialã "GD 400 Invest" - S.A. din Dezmir şi Asociaţia de cetãţeni pentru introducerea gazului metan din Apahida într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui contract administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (2), ale art. 44 alin. (2) şi ale art. 56 alin. (2). Se aratã cã, în vreme ce cererile de anulare a unui act administrativ se taxeazã cu o sumã fixã de 12 RON, cele care vizeazã un contract administrativ se taxeazã la valoare, fapt care are ca finalitate discriminarea cetãţenilor ale cãror drepturi au fost încãlcate prin încheierea unor contracte de concesiune cu statul, aceştia fiind obligaţi la plata unor taxe judiciare de timbru prohibitorii. Se mai apreciazã cã plata unor asemenea taxe judiciare de timbru este de naturã a îngrãdi exercitarea dreptului de liber acces la justiţie. Totodatã, se mai aratã cã sunt încãlcate prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât niciun cetãţean nu îşi poate apãra dreptul de proprietate privatã, având în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru, atunci când statul îi încalcã acest drept prin încheierea unor contracte de concesiune cu terţi. Autorii excepţiei mai aratã cã dispoziţiile legale criticate nu asigurã aşezarea justã a sarcinilor fiscale, încãlcându-se astfel prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã, întrucât impunerea unei taxe judiciare de timbru la valoare pentru litigiile ce au ca obiect anularea unor contracte administrative implicã, de obicei, un cuantum mare al acesteia, ceea ce îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi încalcã prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la garantarea unui proces echitabil în faţa unui judecãtor imparţial. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine cã taxele judiciare de timbru reprezintã plata serviciilor prestate de instanţele de judecatã, determinarea cuantumului acestora fiind o sarcinã administrativã a instanţei. Se apreciazã cã taxa de timbru reprezintã o formã de descurajare a eventualelor abuzuri procesuale, fãrã a constitui o obstrucţionare a accesului liber la justiţie. Totodatã, se aratã cã plata unei asemenea taxe nu este de naturã a încãlca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se mai apreciazã cã accesul liber la justiţie nu presupune gratuitate şi cã partea care cade în pretenţii va plãti cheltuielile litigiului, astfel încât sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate în raport cu art. 21 şi 44 din Constituţie. Guvernul considerã cã textul legal criticat nu încalcã art. 56 alin. (2) din Constituţie, neprevãzând nicio diferenţiere între contribuabili cu privire la plata taxei de timbru. În sensul celor de mai sus, Guvernul invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia instituirii taxelor de timbru. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã accesul liber la justiţie, întrucât acesta nu presupune, în mod obligatoriu, gratuitatea, justiţia fiind un serviciu public al statului şi este firesc ca justiţiabilii care recurg la acest serviciu sã suporte o parte din costul sãu, prin plata taxelor de timbru. Totodatã, cheltuielile efectuate de justiţiabil pot fi recuperate de la partea care cade în pretenţii, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 17 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observã cã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, în realitate este contestatã constituţionalitatea numai a prevederilor art. 17 alin. (2) teza finalã din lege. Astfel, dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins: "(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevãzute de <>Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privatã şi ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: Autorii excepţiei considerã cã textul criticat discrimineazã cetãţenii ale cãror drepturi au fost încãlcate prin încheierea unor contracte de concesiune cu statul, întrucât aceştia sunt obligaţi la plata unor taxe judiciare de timbru prohibitorii, în opoziţie cu cererile de anulare a actelor administrative. Curtea reţine cã diferenţa de tratament juridic instituitã în planul plãţii taxei judiciare de timbru în ceea ce priveşte contractele administrative în raport cu celelalte acte administrative constituie o opţiune a legiuitorului, care, în baza art. 126 alin. (2) din Constituţie, este îndreptãţit sã stabileascã procedura de judecatã. Aceastã opţiune a legiuitorului se justificã prin faptul cã, de principiu, contractele administrative sunt evaluabile în bani, spre deosebire de celelalte acte administrative, astfel încât taxa judiciarã de timbru se stabileşte în funcţie de valoarea contractului în cauzã. În acest sens, prin <>Decizia nr. 168 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 28 aprilie 2005, Curtea a statuat cã legiuitorul are opţiunea liberã în determinarea cererilor pentru care trebuie plãtite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum şi a pãrţilor care au obligaţia sã le plãteascã, cu condiţia sã nu instituie un tratament juridic diferit pentru situaţii identice. În raport cu obiectul acţiunilor sau al cererilor, cuantumul taxelor judiciare de timbru este stabilit în mod diferit, prin sume fixe în cazul cererilor al cãror obiect nu este evaluabil în bani şi prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii, când acesta este evaluabil în bani. De altfel, Curtea reţine cã autorii excepţiei criticã existenţa diferenţei de tratament juridic între contractele şi actele administrative în planul plãţii taxei de timbru, şi nu modalitatea concretã de calcul al taxei raportat la valoarea litigiului, care, prin cuantumul sãu excesiv, eventual prohibitoriu, ar putea duce la înfrângerea accesului liber la justiţie. În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii accesului liber la justiţie, Curtea, prin <>Decizia nr. 103 din 6 iunie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000, a statuat cã accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implicã serviciul public al justiţiei. Totodatã, cheltuielile efectuate de justiţiabil pot fi recuperate de la partea care cade în pretenţii, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. În consecinţã, Curtea nu poate reţine în niciun mod vreo încãlcare a prevederilor art. 21 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. Cu privire la invocarea art. 56 alin. (2) din Constituţie în susţinerea excepţiei, Curtea constatã cã textul legal criticat asigurã o aşezare justã a sarcinilor fiscale, întrucât taxa judiciarã de timbru este de naturã sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Totodatã, cuantumul acestei taxe este proporţional cu valoarea contractului administrativ care se cere a fi anulat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. (2) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "G 500 Investment" - S.A din Sânnicoarã, Societatea Comercialã "GD 400 Invest" - S.A. din Dezmir şi Asociaţia de cetãţeni pentru introducerea gazului metan din Apahida în Dosarul nr. 4.388/33/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
