Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 639 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 si pct. 12, art. 4, art. 31 alin. (1) si art. 33 alin. (2) teza finala din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 657 din 15 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 şi pct. 12, art. 4, art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sinorom" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.012/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.012/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 şi pct. 12, art. 4, art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Sinorom" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea, într-un dosar având ca obiect procedura insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale privind protecţia proprietãţii private şi accesul liber la justiţie, întrucât societatea comercialã debitoare, deşi are suficiente bunuri în patrimoniu, precum şi creanţe asupra terţilor, nu îşi poate dovedi starea de solvabilitate, fiind la dispoziţia oricãrui creditor, care poate iniţia procedura insolvenţei.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 şi pct. 12, art. 4, art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care aveau urmãtorul cuprins:
- Art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 şi pct. 12: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:
a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 30 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de unul sau mai mulţi creditori;
b) insolvenţa este iminentã atunci când se dovedeşte cã debitorul nu va putea plãti la scadenţã datoriile exigibile angajate, cu fondurile bãneşti disponibile la data scadenţei; [...]
5. debitorul este persoana fizicã sau persoana juridicã de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevãzute la art. 1 şi care este în stare de insolvenţã;
6. prin creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 30 de zile; [...]
12. cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie;";
- Art. 4: "(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedurã efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.
(2) Plãţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bãnci, pe bazã de dispoziţii emise de debitor sau, dupã caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator.
(3) Disponibilitãţile bãneşti vor putea fi pãstrate într-un cont special de depozit bancar.
(4) În lipsa disponibilitãţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plãţile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadã de cel puţin 3 luni, aprobat de judecãtorul-sindic.
(5) Judecãtorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative ataşate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depãşit bugetul previzionat.
(6) Fondul prevãzut la alin. (4) va fi constituit prin:
a) majorarea cu 30% a taxelor percepute de oficiile registrului comerţului de pe lângã tribunale pentru operaţiunile de înregistrare;
b) majorarea cu 30% a taxelor percepute pentru operaţiunile de înregistrare în registrul societãţilor agricole şi, în cazul asociaţiilor şi fundaţiilor ce desfãşoarã activitãţi economice, în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
c) preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţã, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumã care va fi inclusã în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).
(7) Sumele prevãzute la alin. (6) lit. a) vor fi virate de oficiile registrului comerţului, prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în contul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţã din România, denumitã în continuare U.N.P.I.R., sumele prevãzute la alin. (6) lit. b) vor fi achitate la orice unitate bancarã, în contul menţionat, iar sumele prevãzute la alin. (6) lit. c) vor fi virate în contul filialei U.N.P.I.R. din care face parte administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul care transmite suma.
(8) U.N.P.I.R. va comunica la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi la instanţele judecãtoreşti pe lângã care funcţioneazã registrul societãţilor agricole, respectiv registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, numãrul contului şi unitatea la care acesta este deschis şi orice modificãri ulterioare ale acestuia.
(9) Sumele menţionate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 şi art. 123 pct. 1 şi vor fi plãtite în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului.
(10) Sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul mãsurilor asigurãtorii sau al executãrii silite.";
- Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii prevãzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţã poate introduce o cerere introductivã, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de cãtre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor mãsuri asigurãtorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui sã precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege sã participe la reorganizare.";
- Art. 33 alin. (2) teza finalã: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã."
Dupã sesizarea Curţii Constituţionale, art. 3 pct. 6 şi 12 şi art. 4 alin. (4) şi alin. (6) lit. a) au fost modificate prin Legea nr. 169/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, iar alin. (5) şi alin. (6) lit. b) ale art. 4 au fost abrogate prin aceeaşi lege.
Dispoziţiile legale modificate au urmãtorul cuprins:
- Art. 3 pct. 6: "prin creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, dupã compensarea datoriilor reciproce, de orice naturã, suma datoratã acestora va depãşi suma prevãzutã la pct. 12;";
- Art. 3 pct. 12: "valoare-prag reprezintã cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat;";
- Art. 4 alin. (4): "În lipsa disponibilitãţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plãţile urmând a fi fãcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitãţilor practicienilor în insolvenţã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 254/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pe baza unui buget previzionat.";
- Art. 4 alin. (6) lit. a): "Fondul prevãzut la alin. (4) va fi constituit prin:
a) aplicarea unui procent de 50% la taxele care se achitã la oficiul registrului comerţului pentru autorizare constituire persoane supuse înregistrãrii în registrul comerţului, cu modificãrile actelor, faptelor şi menţiunilor acestora, şi efectuarea tuturor înregistrãrilor în registrul comerţului, autorizare funcţionare şi eliberare documente specifice, verificare şi/sau rezervare, transmitere/obţinere/eliberare documente şi/sau informaţii prevãzute de lege."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 524 din 19 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 20 mai 2011, Curtea a constatat cã prin Legea nr. 169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 din Legea nr. 85/2006 au fost modificate, iar noul text legal nu numai cã nu preia soluţia legislativã cuprinsã în reglementarea contestatã, dar este chiar în sensul dorit de autorul excepţiei. În aceste condiţii, Curtea a observat cã dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate care priveşte dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 din Legea nr. 85/2006 a devenit inadmisibilã.
De asemenea, Curtea mai observã în cauza de faţã cã şi prevederile art. 3 pct. 12 au suferit modificãri în sensul dorit de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cã aceasta din urmã urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã. Nu în ultimul rând, având în vedere faptul cã prevederile art. 4 alin. (5) şi alin. (6) lit. b) au fost abrogate prin aceeaşi lege, Curtea urmeazã sã respingã ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale.
Curtea mai reţine cã dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi alin. (6) lit. a) au fost modificate prin Legea nr. 169/2010, soluţia legislativã fiind preluatã de noua reglementare, Curtea urmând a se pronunţa asupra acestora din urmã.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 85/2006, în ansamblul sãu, prin Decizia nr. 1.386 din 16 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 24 februarie 2009, Curtea a statuat cã în cadrul procedurii falimentului administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebite faţã de toate pãrţile şi faţã de toţi ceilalţi participanţi la procedurã, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la procedurã, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţioneazã în interes personal, ci în interesul bunei desfãşurãri a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, precum şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia sã îşi poatã valorifica creanţele în cât mai mare mãsurã şi cât mai operativ. În virtutea atribuţiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprind diverse acte şi operaţiuni juridice, cheltuielile aferente normalei desfãşurãri a procedurii fiind suportate din averea debitorului, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
De altfel, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Prin aceeaşi Decizie nr. 524 din 19 aprilie 2011 Curtea s-a pronunţat şi asupra dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, constatând cã, pentru valorificarea creanţelor sale, creditorul este îndreptãţit sã acţioneze pe orice cale legalã, iar, dacã debitorul nu este în insolvenţã, îşi poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori determinând închiderea acestei proceduri, astfel încât principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii private este pe deplin aplicabil în privinţa atât a proprietãţii debitorului, cât şi a creanţelor creditorilor.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat cã aceasta are în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciarã dupã ce anterior a contestat existenţa stãrii de insolvenţã, iar contestaţia i-a fost respinsã.
În legãturã cu aceasta, Curtea a reţinut cã garantarea libertãţii economice trebuie sã aibã loc în mod egal pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii insolvenţei, ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Curtea a mai arãtat cã restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însã la dispariţia totalã a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacã va fi respinsã contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de cãtre creditori. Prin urmare, Curtea a concluzionat cã legea pune la dispoziţie mai multe cãi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele arãtate mai sus Curtea mai observã cã dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. b) şi pct. 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate, aceste prevederi conţinând doar anumite definiţii cu care opereazã legea menţionatã, legiuitorul fiind competent, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, sã stabileascã cadrul legal necesar reglementãrii acestui domeniu.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12 şi art. 4 alin. (5) şi alin. (6) lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sinorom" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.012/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. b) şi pct. 5, precum şi a prevederilor art. 4 alin. (1)-(4), alin. (6) lit. a) şi c) şi alin. (7)-(10), art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza finalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
