Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 638 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si ale art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mariana Dumitru în Dosarul nr. 32.503/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstitu-ţionalitate privind art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 18 din Legea nr. 554/2004 , întrucât aceasta vizeazã chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, soluţionarea acestora excedând competenţei Curţii. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din lege se apreciazã cã este neîntemeiatã, întrucât legiuitorul, în baza art. 52 alin. (2) şi a art. 126 alin. (2) din Constituţie, este singurul în mãsurã sã adopte normele de procedurã şi în contenciosul administrativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 32.503/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mariana Dumitru într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ în baza <>art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 1 alin. (1) sunt neconstituţionale în mãsura în care prin sintagma "anularea actului" se înţelege constatarea nulitãţii relative a actului, iar nu şi cea în constatarea nulitãţii absolute, întrucât constituie o îngrãdire a exerciţiului dreptului la acţiunea în constatarea nulitãţii absolute a actului administrativ şi, implicit, a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 52 din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (6) din lege, autorul excepţiei apreciazã cã acestea sunt contrare art. 52 din Constituţie, întrucât textul constituţional recunoaşte dreptul la acţiune numai persoanei vãtãmate prin actul administrativ ilegal emis de o autoritate publicã, iar nu şi autoritãţii publice emitente a actului ilegal. Se apreciazã cã acest text încalcã şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, întrucât autoritatea publicã emitentã poate acţiona împotriva principiului potrivit cãruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Totodatã, sunt încãlcate prevederile art. 21 alin. (2) şi (3) din Constituţie atât timp cât textul art. 1 alin. (6) din lege are în vedere acţiunea pentru constatarea nulitãţii absolute a actului administrativ ilegal exercitatã de autoritatea publicã emitentã, în timp ce celelalte subiecte de drept pot introduce numai acţiuni în constatarea nulitãţii relative a actului administrativ ilegal. Aceasta înseamnã cã pentru instituţia publicã emitentã a actului acţiunea este imprescriptibilã, iar pentru alţi subiecţi de drept acţiunea este prescriptibilã în condiţiile art. 11 alin. (1) din lege. În opinia autorului excepţiei art. 1 alin. (6) din lege încalcã principiul stabilitãţii raporturilor juridice administrative şi civile, al irevocabilitãţii actelor administrative unilaterale individuale intrate în circuitul civil, precum şi al bunei-credinţe, dar şi art. 59 şi 131 din Constituţie. Totodatã, teza a doua a art. 1 alin. (6) din lege contravine art. 126 alin. (5) şi (6) din Constituţie, încãlcându-se competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) şi (4) din lege se apreciazã cã sunt neconstituţionale în mãsura în care ar limita obiectul acţiunilor în contencios administrativ numai la cele care au în vedere nulitatea relativã a actului administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, încãlcând astfel prevederile art. 29 alin. (4) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în opinia Guvernului, critica autorului excepţiei cu privire la art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi <>art. 18 din Legea nr. 554/2004 , în sensul interpretãrii restrictive a prevederilor acestor texte de cãtre instanţele de judecatã, este o problemã de aplicare a legii, nu una de constituţionalitate.
Se apreciazã cã textul <>art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu încalcã accesul liber la justiţie, întrucât pãrţile au dreptul, în cadrul unui proces public, sã îşi dovedeascã şi sã îşi apere drepturile legale. Autoritatea administrativã emitentã are doar posibilitatea de a cere instanţei analizarea legalitãţii actului juridic, numai aceasta din urmã fiind competentã a efectua un astfel de control. Judecarea cauzei are loc în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor art. 52 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, Guvernul apreciazã cã dispoziţia legalã criticatã este o expresie a acestor texte constituţionale, asigurând exercitarea controlului judecãtoresc asupra actelor administrative prin instanţele de contencios administrativ. Se considerã cã textele constituţionale ale art. 58, 59 şi ale art. 131 alin. (1), invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se considerã cã textele legale criticate nu încalcã art. 21, 52 şi art. 126 alin. (5) şi (6), asigurând atât dreptul pãrţilor de a avea un proces echitabil, cât şi controlul judecãtoresc al actelor administrative. Se apreciazã cã celelalte prevederi constituţionale invocate nu au incidenţã în cauzã.
În subsidiar, Avocatul Poporului, având în vedere cã autorul excepţiei invocã neconstituţionalitatea textelor legale criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, apreciazã cã nu intrã în competenţa Curţii soluţionarea unei astfel de critici, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observã cã, deşi a fost sesizatã de instanţa de judecatã numai cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , potrivit jurisprudenţei sale, se va pronunţa şi cu privire la constituţionalitatea art. 11 alin. (1) din lege, dar cu care nu a fost sesizatã, având în vedere faptul cã instanţa, dintr-o posibilã eroare materialã, nici nu s-a pronunţat asupra admisibilitãţii acesteia şi nici nu a sesizat Curtea cu soluţionarea acesteia.
În consecinţã, textele legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1) şi (6): "(1) Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. [...]
(6) Autoritatea publicã emitentã a unui act administrativ nelegal poate sã solicite instanţei constatarea nulitãţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalitãţii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile produse.";
- Art. 8 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumitã de rãspunsul primit la plângerea prealabilã adresatã autoritãţii publice emitente sau dacã nu a primit niciun rãspuns în termenul prevãzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentã, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se considerã vãtãmat într-un drept al sãu, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.";
- Art. 11 alin. (1): "Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data primirii rãspunsului la plângerea prealabilã sau, dupã caz, data comunicãrii refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;
b) data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii, fãrã a depãşi termenul prevãzut la alin. (2);
c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.";
- Art. 18: "(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referã art. 8 alin. (1), poate, dupã caz, sã anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sã oblige autoritatea publicã sã emitã un act administrativ ori sã elibereze un certificat, o adeverinţã sau orice alt înscris.
(2) Instanţa este competentã sã se pronunţe, în afara situaţiilor prevãzute la art. 1 alin. (8), şi asupra legalitãţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecãţii.
(3) În cazul soluţionãrii cererii, instanţa va hotãrî şi asupra despãgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacã reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formeazã un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publicã sã încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre pãrţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
d) suplini consimţãmântul unei pãrţi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despãgubiri pentru daunele materiale şi morale.
(5) Soluţiile prevãzute la alin. (1) şi la alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalitãţi pentru fiecare zi de întârziere."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 59 privind exercitarea atribuţiilor de cãtre Avocatul Poporului, ale art. 126 alin. (5) şi (6) privind instanţele extraordinare şi controlul judecãtoresc al actelor administrative, precum şi ale art. 131 privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Astfel cum rezultã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea nr. 554/2004 , autorul excepţiei are în vedere o anumitã interpretare a textelor respective, raportat la specificul cauzei aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Curtea constatã cã exercitarea controlului de constituţionalitate nu poate avea ca premisã modul de interpretare şi aplicare a legii de cãtre o anumitã instanţã judecãtoreascã. Interpretarea acesteia, ulterior, poate fi infirmatã de o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în cãile de atac.
De altfel, Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 93 din 11 mai 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000, a statuat cã instanţele judecãtoreşti interpreteazã legea, în mod necesar, în procesul soluţionãrii cauzelor cu care au fost învestite. Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicãri diferite ale legii în practica instanţelor de judecatã. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridicã a unor situaţii de fapt şi pentru a se asigura aplicarea unitarã a legii în practica tuturor instanţelor de judecatã, a fost creatã de legiuitor instituţia recursului în interesul legii.
Aşadar, Curtea constatã cã, în speţã, devin incidente prevederile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]". În consecinţã, având în vedere cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea nr. 554/2004 urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (6) din lege, Curtea observã cã acestea reglementeazã un caz de contencios administrativ obiectiv, care se referã la analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate, având în vedere realizarea unui interes public, caracterizându-se prin generalitate şi impersonalitate.
Justificarea constituţionalã a unui asemenea text apare cu claritate în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãrora, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Astfel, Curtea reţine cã posibilitatea autoritãţii publice emitente a unui act administrativ nelegal sã solicite instanţei constatarea nulitãţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constituţie. Curtea constatã cã un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul, iar în lipsa <>art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 s-ar putea ajunge la menţinerea în sistemul normativ a unor acte nelegale care, în lipsa unei persoane interesate în mod direct şi personal sau vãtãmate, nu ar putea fi atacate în justiţie, rãmânând definitive şi putând pe aceastã cale sã pericliteze anumite interese de ordin public.
Curtea nu poate reţine pretinsa încãlcare a prevederilor art. 52 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât aceste texte vizeazã contenciosul administrativ, în genere, necuprinzând vreo dispoziţie în sensul limitãrii contenciosului administrativ obiectiv. Stabilirea în competenţa instanţelor judecãtoreşti de a judeca acţiuni care vizeazã contenciosul administrativ obiectiv este în perfectã concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Totodatã, nu sunt încãlcate nici prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, întrucât atât reclamantul, cât şi pârâtul au asigurate toate mijloacele procedurale necesare realizãrii unui proces echitabil.
În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor art. 59, art. 126 alin. (5) şi ale art. 131 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, ele vizând Avocatul Poporului, interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare, respectiv Ministerul Public.
Toate celelalte argumente invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din lege vizeazã probleme de interpretare şi aplicare a legii, aspecte asupra cãrora Curtea nu are competenţa a se pronunţa, întrucât aceasta exercitã numai un control de constituţionalitate, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mariana Dumitru în Dosarul nr. 32.503/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
