Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 638 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 22 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ovidiu Teci în Dosarul nr. 637/258/2010 al Judecãtoriei Miercurea-Ciuc.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul constituţional invocat în motivarea acesteia nu are incidenţã în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea civilã nr. 2 din 26 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 637/258/2010, Judecãtoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ovidiu Teci.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã a obliga pe cineva prin forţa şi autoritatea poliţiei de a comunica informaţii privitoare la o persoanã expusã unor mãsuri represive reprezintã un atentat asupra conştiinţei individului, pus în dilema alegerii între a fi "turnãtor" sau a fi sancţionat. Se mai aratã cã obligaţia de delaţiune sau de a colabora cu poliţia nu este una dintre îndatoririle fundamentale prevãzute de art. 54-57 din Constituţie, precum şi faptul cã poliţia, atunci când constatã sãvârşirea unei fapte contravenţionale, are suficiente posibilitãţi de identificare şi sancţionare a fãptuitorului. Astfel, agenţii constatatori trebuie sã facã identificarea contravenientului, şi nu sã oblige o persoanã particularã sã facã identificarea acestuia.
Judecãtoria Miercurea-Ciuc considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã. Astfel, libertatea de exprimare - care include şi dreptul de a nu comunica informaţii - nu poate fi una absolutã, ea suportând, astfel cum aratã şi art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, unele restricţii. Statul poate aduce limitãri formelor de manifestare a libertãţii de exprimare, cu condiţia ca aceste limitãri sã fie prevãzute de lege, sã urmãreascã un scop legitim şi sã fie necesare într-o societate democraticã, pentru atingerea acestui scop. În acest context, scopul mãsurii prevãzute de textul de lege criticat este unul legitim, constând în identificarea persoanelor care au sãvârşit contravenţii, iar, faţã de natura sancţiunii şi cuantumul acesteia, instanţa apreciazã cã mãsura în cauzã este proporţionalã cu scopul urmãrit de legiuitor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au urmãtorul conţinut:
"Art. 102. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a IV-a de sancţiuni urmãtoarele fapte sãvârşite de persoane fizice: [...]
14. necomunicarea de cãtre proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a identitãţii persoanei cãreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 alin. (2) şi art. 30 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi, respectiv, libertatea de exprimare, cu raportare la art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, invocate în motivarea acesteia, potrivit cãrora "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile", precum şi cele al art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã, de asemenea, la libertatea de exprimare, nu au incidenţã în cauzã. Astfel, instituirea obligaţiei a cãrei neîndeplinire este sancţionatã prin dispoziţiile criticate în prezenta cauzã este circumscrisã scopului general al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, şi anume asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietãţii publice şi private, cât şi a mediului şi nu pune în discuţie, în niciun fel, libertatea de exprimare, în sensul dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Curtea constatã, totodatã, cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii aceluiaşi text legal, criticat din perspectiva altor temeiuri constituţionale, însã cu argumente asemãnãtoare. În acest sens este Decizia nr. 999 din 7 iulie 2009, publicatã Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, a cãrei soluţie de respingerea a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele de principiu care o fundamenteazã sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ovidiu Teci în Dosarul nr. 637/258/2010 al Judecãtoriei Miercurea-Ciuc.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
