Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 637 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 914 din 9 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Casa Judeţeanã de Asigurãri de Sãnãtate Dâmboviţa în Dosarul nr. 2.044/2006 al Tribunalului Dâmboviţa-Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate asigurã controlul exercitat de instanţele judecãtoreşti asupra actelor administrative, iar suspendarea acestora reprezintã o modalitate de apãrare a drepturilor şi intereselor cetãţenilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.044/2006, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Casa Judeţeanã de Asigurãri de Sãnãtate Dâmboviţa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a unui act al sãu în baza <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat contravine art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, întrucât i se acordã posibilitatea instanţei judecãtoreşti sã intervinã în exerciţiul puterii executive înainte de a fi sesizatã cu acţiunea în contencios administrativ şi anume în timpul în care autoritatea publicã emitentã a actului atacat are facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se apreciazã cã prin aplicarea dispoziţiilor legale criticate se urmãreşte respectarea legalitãţii în emiterea actelor administrative. Totodatã, mãsura suspendãrii prin hotãrâre judecãtoreascã a executãrii actului reprezintã o excepţie de la regula executãrii din oficiu a acestuia. Suspendarea se dispune numai cu întrunirea anumitor condiţii prevãzute de lege, iar separaţia puterilor în stat nu înseamnã excluderea controlului unei puteri asupra celeilalte, ci presupune realizarea unui echilibru de forţe. Totodatã, în opinia instanţei, cenzurarea abuzurilor autoritãţilor publice de cãtre instanţele judecãtoreşti este o garanţie a echilibrului de forţe şi a respectãrii drepturilor şi libertãţilor cetãţeneşti.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se susţine cã raţiunea instituirii posibilitãţii instanţei de contencios administrativ competente de a dispune suspendarea actului administrativ este prevenirea unei pagube iminente care ar fi produsã persoanei vãtãmate prin executarea acestui act. Se mai apreciazã cã principiul separaţiei puterilor în stat nu exclude controlul unei puteri asupra altei puteri, prin aceasta asigurându-se echilibrul de forţe necesar, astfel încât nu sunt încãlcate prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie. Totodatã, în susţinerea acestui punct de vedere sunt invocate considerentele care au stat la baza <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 44 din 24 ianuarie 2006 .
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, sunt invocate considerentele care au stat la baza <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 673 din 15 decembrie 2005 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au urmãtorul cuprins:
"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odatã cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ pânã la pronunţarea instanţei de fond."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind principiile generale de organizare a statului român, respectiv principiul separaţiei puterilor în stat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã, în esenţã, cã posibilitatea instanţei judecãtoreşti de a suspenda un act administrativ înainte de a fi sesizatã cu acţiunea în contencios administrativ, cât timp autoritatea publicã emitentã a actului atacat are încã facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia, contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind unele principii generale de organizare a statului român, respectiv principiul separaţiei puterilor în stat.
Cu privire la textul de lege criticat, Curtea, prin <>Decizia nr. 44 din 24 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 24 februarie 2006, a stabilit cã suspendarea prin hotãrâre judecãtoreascã a executãrii actului administrativ reprezintã o excepţie de la regula executãrii din oficiu a acestuia. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã legea prevede întrunirea a 3 condiţii pentru ca instanţa sã poatã suspenda executarea actului: existenţa cazului bine justificat, prevenirea unei pagube iminente şi dovada cã persoana vãtãmatã a formulat recursul prealabil (graţios) la autoritatea emitentã a actului respectiv.
Astfel, numai cu întrunirea acestor condiţii, instanţa de judecatã poate dispune suspendarea executãrii actului administrativ. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine cã separaţia puterilor în stat nu înseamnã lipsa unui mecanism de control între puterile statului, dimpotivã presupune existenţa unui control reciproc, precum şi realizarea unui echilibru de forţe între acestea. Actele puterii executive sunt cenzurate pe calea contenciosului administrativ, iar aceasta presupune, printre altele, şi posibilitatea instanţei de judecatã de a suspenda executarea actului pretins nelegal, chiar cât timp autoritatea publicã emitentã a actului atacat are încã facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia, mai ales cã în acest interval de timp actul în cauzã îşi produce efectele. Aceastã mãsurã reprezintã o garanţie pentru respectarea drepturilor şi libertãţilor cetãţeneşti, precum şi a valorilor constituţionale. În consecinţã, Curtea nu poate reţine în nici un mod critica autorului excepţiei în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, neexistând nicio intruziune arbitrarã a puterii judecãtoreşti în sfera de activitate a puterii executive.
Curtea constatã cã invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie nu este relevantã, întrucât textul respectiv consacrã un principiu general care stã la baza statului român, iar nu un drept, astfel cã acest principiu nu poate fi considerat a fi încãlcat decât, eventual, în mãsura încãlcãrii unuia dintre drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, garantate de Constituţie, sau a vreunui alt text constituţional relevant sub aspectul conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Casa Judeţeanã de Asigurãri de Sãnãtate Dâmboviţa în Dosarul nr. 2.044/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
