Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 637 din 27 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 120 din 13 februarie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Elena Hach în Dosarul nr. 5.939/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.778D/2016.
2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Elena Hach. Lipseşte partea Consiliul Superior al Magistraturii. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Având cuvântul, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia şi constatarea că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că judecătorii sau procurorii detaşaţi la alte instituţii decât instanţe sau parchete nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce contravine art. 16 alin. (1), art. 36, art. 37 şi art. 53 din Constituţie. Arată că, până la adoptarea Hotărârii nr. 902 din 23 august 2016, practica Consiliului Superior al Magistraturii a fost în sensul de a permite judecătorilor sau procurorilor detaşaţi la alte instituţii decât instanţe sau parchete să candideze la alegerile Consiliului Superior al Magistraturii. Totodată, susţine că întreaga filozofie a art. 14 din Legea nr. 317/2004 are în vedere o singură dispoziţie, şi anume dreptul de a vota, nu şi dreptul de a fi ales. Însă, Consiliul Superior al Magistraturii a interpretat dispoziţia de lege criticată, ajungând la concluzia că există interdicţia de a fi ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii, dar interdicţiile sunt de strictă interpretare (singura interdicţie expresă folosită de legiuitor fiind aplicabilă judecătorilor şi procurorilor stagiari). Astfel, se încalcă dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituţie, deoarece Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate publică pentru care legiuitorul constituant a prevăzut aceleaşi drepturi ca şi pentru celelalte autorităţi publice. Prin urmare, consideră că sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 privind dreptul de vot şi art. 37 privind dreptul de a fi ales, din Constituţie. Or, aceste drepturi constituţionale nu pot fi îngrădite decât în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie. În final, susţine că s-a făcut un abuz de putere din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi trebuie să se dea curs procedurii de alegere a membrilor acestuia aşa cum ea a fost începută, cu doi candidaţi din partea parchetelor de pe lângă curţile de apel, deoarece "întreaga filozofie a alegerilor se bazează pe două candidaturi".
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată, ce are ca obiect cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 902 din 23 august 2016. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că art. 14 din Legea nr. 317/2004 are în vedere atât dreptul de vot, cât şi dreptul de a fi ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei, în principal, şi de respingere, ca neîntemeiată, în subsidiar.
5. Având cuvântul în replică, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate precizează că recursul declarat împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 902 din 23 august 2016, se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
6. Prin Sentinţa civilă nr. 2.494 din 6 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.939/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 902 din 23 august 2016, prin care s-a admis contestaţia formulată de procurorul Cristian Ban împotriva deciziei Comitetului Electoral de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov privind admiterea candidaturii reclamantei, pentru alegerea în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea parchetelor de pe lângă curţile de apel.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16, art. 36, art. 37 şi art. 53 din Constituţie. În acest sens, susţine că dispoziţiile criticate interzic judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte instituţii decât instanţe sau parchete exercitarea dreptului de a alege membrii Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce contravine art. 36 privind dreptul de vot din Constituţie. Autoarea excepţiei arată că, în măsura în care sintagma "la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii" ar fi interpretată (eronat, de altfel) în sensul că include nu doar interdicţia de a alege membrii Consiliului, ci şi pe aceea de a fi ales ca membru al Consiliului, o astfel de interpretare este de natură să încalce art. 37 din Constituţie, privind dreptul de a fi ales. Or, dreptul la vot şi dreptul de a fi ales sunt drepturi absolute, care nu cunosc limitări şi nici nu pot cunoaşte limitări, decât în ipotezele expres reglementate de art. 53 din Constituţie, ipoteze care însă nu sunt incidente în speţă.
8. Pe de altă parte, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin acordarea dreptului la vot şi a dreptului de a fi ales doar judecătorilor şi procurorilor nedetaşaţi, precum şi celor care au fost detaşaţi la alte instanţe/parchete, nu şi celor detaşaţi la alte autorităţi decât instanţe/parchete, se creează un sistem de inegalitate între primele două categorii de magistraţi şi ultima, care aduce atingere art. 16 din Constituţie. Prin aplicarea art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 se ajunge practic la excluderea judecătorilor/procurorilor detaşaţi la alte autorităţi decât instanţe/parchete, de la posibilitatea de a participa la activitatea propriului organ de protecţie profesională, aceştia neputând influenţa componenţa Consiliului Superior al Magistraturii, nici prin exercitarea dreptului de a alege membrii Consiliului, dar nici prin exercitarea dreptului de a candida, deci de a face parte din structurile Consiliului Superior al Magistraturii, în contextul în care fac parte din corpul magistraţilor.
9. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin notele scrise depuse la dosar la data de 12 octombrie 2016, autoarea excepţiei a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, susţinând că, dată fiind interpretarea Consiliului Superior al Magistraturii a textului de lege criticat, acesta "apare ca fiind lipsit de previzibilitate".
10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că "este discutabilă constituţionalitatea prevederilor criticate, din perspectiva interzicerii dreptului judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte instanţe sau parchete să candideze pentru locurile rezervate magistraţilor aleşi în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, restrângerea exerciţiului acestui drept nefiind justificată obiectiv".
11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
12. Guvernul consideră că interdicţia reglementată de textul de lege criticat priveşte nu doar dreptul de vot, ci şi dreptul de a candida (de a fi ales) pentru demnitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, dreptul de vot, prevăzut de art. 36 din Constituţie şi dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituţie sunt drepturi exclusiv politice, ce privesc procesul electoral şi autorităţile prin care se exprimă suveranitatea naţională. Prin urmare, aceste norme constituţionale nu au relevanţă în prezenta cauză, care priveşte chestiuni ce ţin de alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, consideră, în esenţă, că "pe perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror, însă raportul de serviciu iniţial al magistratului detaşat se suspendă pe perioada detaşării, în ceea ce priveşte efectele esenţiale, fiind cedat temporar angajatorului la care s-a făcut detaşarea". Chiar dacă magistraţii detaşaţi îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror pe perioada detaşării, aceştia se află într-o situaţie diferită faţă de judecătorii şi procurorii care îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţe sau parchete, suspendarea raportului de serviciu iniţial implicând şi suspendarea exercitării unor drepturi inerente calităţii de magistrat, în cazul de faţă, a dreptului de a participa la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, norma criticată nefiind discriminatorie. În sens contrar, în favoarea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, se poate observa că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, "Membrii Consiliului Superior al Magistraturii se aleg din rândul judecătorilor şi procurorilor numiţi de Preşedintele României", această dispoziţie neintroducând distincţii suplimentare, după cum aceştia îşi desfăşoară activitatea la instanţe sau parchete ori sunt detaşaţi la alte autorităţi publice decât instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea. De asemenea, art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevede că, pe perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror, ceea ce semnifică că aceştia se bucură în continuare de ansamblul drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 303/2004 şi de Legea nr. 317/2004, inclusiv de dreptul de a candida pentru demnitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Din ansamblul prevederilor enunţate rezultă că judecătorii şi procurorii detaşaţi la alte autorităţi decât instanţele judecătoreşti sau parchetele de pe lângă acestea nu au drept de vot în cadrul adunărilor generale, însă li se recunoaşte dreptul de a candida. De altfel, în discuţie fiind restricţionarea exerciţiului unor drepturi, această interdicţie nu ar putea fi dedusă pe cale de interpretare, ci doar din dispoziţii exprese ale legii; or, Legea nr. 317/2004 nu prevede în mod expres că magistraţii detaşaţi la alte autorităţi publice decât instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea nu au dreptul la a candida pentru demnitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Aşadar, întrucât art. 133 alin. (2) din Constituţie prevede că cei 14 magistraţi - 9 judecători şi 5 procurori -, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleşi de adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat, iar ceea ce este relevant este calitatea de magistrat a candidaţilor, se poate susţine că, în măsura în care art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 este interpretat în sensul că interzice dreptul magistraţilor detaşaţi la alte autorităţi publice decât instanţele judecătoreşti şi parchetele pe de lângă acestea de a candida (de a fi ales) pentru demnitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, este încălcat principiul egalităţii în faţa legii prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, norma fiind discriminatorie.
13. Avocatul Poporului şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins: "La alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nu pot participa judecătorii şi procurorii detaşaţi la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete."
16. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 36 privind dreptul la vot, art. 37 privind dreptul de a fi ales şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin notele scrise depuse la dosar la data de 12 octombrie 2016, autoarea excepţiei a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat "apare ca fiind lipsit de previzibilitate".
17. Curtea reţine că autoarea acesteia este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, fiind detaşată în prezent la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. În contextul alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în curs de desfăşurare în anul 2016, autoarea excepţiei şi-a depus candidatura la Comitetul Electoral de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, candidatură ce a fost admisă, prin Hotărârea Comitetului Electoral al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, din data de 14 iulie 2016. Împotriva acestei hotărâri a Comitetului Electoral al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a formulat contestaţie la Consiliul Superior al Magistraturii Cristian Ban, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, considerând că autoarea excepţiei nu avea dreptul de a candida, fiind detaşată la o altă instituţie decât o unitate de parchet. Contestaţia formulată de procurorul Cristian Ban împotriva deciziei Comitetului Electoral de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, privind admiterea candidaturii procurorului Elena Hach pentru alegerea în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea parchetelor de pe lângă curţile de apel, a fost admisă, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 902 din 23 august 2016. Procurorul Elena Hach a solicitat Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, suspendarea executării Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 902 din 23 august 2016. În cadrul acestui litigiu, reclamanta Elena Hach a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 317/2004, iar prin Sentinţa civilă nr. 2.494 din 6 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 317/2004, întrucât acestea nu au legătură cu cauza. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 902 din 23 august 2016. Împotriva acestei sentinţe civile, autoarea excepţiei a formulat, la data de 26 septembrie 2016, recurs ce se află în curs de judecare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
18. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere obiectul litigiului în cadrul căruia a fost invocată - respectiv soluţionarea cererii de suspendare a executării Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 902 din 23 august 2016 -, Curtea reţine că, în cazuri similare, a stabilit că "cererea de suspendare a executării actelor în condiţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o cerere conexă acţiunii întemeiate pe art. 7 şi 8 din aceeaşi lege, cerere a cărei introducere este guvernată de principiul disponibilităţii" (a se vedea Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 22 aprilie 2014, şi Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, paragraful 17, pronunţate ca urmare a ridicării unor excepţii de neconstituţionalitate în cadrul soluţionării unor cereri de suspendare a unor hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii). Prin aceleaşi decizii, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile de lege criticate, constituind temeiuri ale hotărârilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii şi a căror suspendare se solicită, au legătură cu soluţionarea acţiunilor deduse judecăţii. Mai mult, prin Decizia nr. 374 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 5 iulie 2016, paragraful 32, Curtea a reţinut că doar o soluţie definitivă de suspendare a actului Consiliului Superior al Magistraturii ar face inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate.
19. Având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate în cazul de faţă, şi anume soluţionarea cererii de suspendare a unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii, cerere respinsă prin Sentinţa civilă nr. 2.494 din 6 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal [prin care, de asemenea, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii], sentinţă civilă împotriva căreia autoarea excepţiei a formulat recurs, nesoluţionat până la această dată, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată.
20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că statutul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii este reglementat prin art. 133 din Legea fundamentală, cu denumirea marginală "Rolul şi structura", potrivit căruia Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori. Potrivit art. 54 din Legea nr. 317/2004, "Durata mandatului membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fără posibilitatea reînvestirii. Judecătorii şi procurorii, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, au calitatea de demnitar". În conformitate cu art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii, Legea nr. 317/2004 stabileşte condiţiile şi procedura de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii în secţiunea a 2-a: "Alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii" a capitolului II: "Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii".
21. Referitor la condiţiile de alegere şi de participare la vot ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Legea nr. 317/2004 prevede următoarele: judecătorii şi procurorii, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, sunt aleşi în adunările generale ale judecătorilor sau, după caz, ale procurorilor [art. 6 alin. (1)]; membrii Consiliului Superior al Magistraturii se aleg din rândul judecătorilor şi procurorilor numiţi de Preşedintele României [art. 7 alin. (1)]; nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii şi procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori cei care au un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege [art. 7 alin. (5)]. În ceea ce priveşte procedura de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Legea nr. 317/2004 stabileşte, în art. 7-9, în esenţă, următoarele: candidaturile se depun la colegiile de conducere ale instanţelor şi parchetelor care verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege de către judecătorii şi procurorii care şi-au depus candidaturile; colegiul de conducere al fiecărei curţi de apel organizează propria adunare generală, adunarea generală a judecătorilor de la tribunalele şi tribunalele specializate din circumscripţia curţii de apel şi adunarea generală a judecătorilor de la judecătoriile din circumscripţia curţii de apel; judecătorii/procurorii de la fiecare curte de apel/parchet de pe lângă curţile de apel, judecătorii/procurorii de la toate tribunalele şi tribunalele specializate din circumscripţia fiecărei curţi de apel/de la toate parchetele de pe lângă tribunale şi tribunalele specializate din circumscripţia fiecărei curţi de apel şi judecătorii/procurorii de la toate judecătoriile/parchetele de pe lângă judecătoriile din circumscripţia fiecărei curţi de apel desemnează, în cele 3 adunări generale, prin vot secret, direct şi personal, câte un candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii; Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte listele cu judecătorii şi procurorii desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pe categorii de instanţe şi parchete, liste care se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi se transmit instanţelor sau, după caz, parchetelor, de către Consiliul Superior al Magistraturii; în vederea alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul fiecărei instanţe şi al fiecărui parchet se convoacă adunarea generală a judecătorilor sau, după caz, a procurorilor.
22. Având în vedere această reglementare, Curtea reţine că secţiunea a 2-a a capitolului II: "Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii" din Legea nr. 317/2004 secţiune intitulată "Alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii" (art. 6-21), prevede atât procedura de desemnare a candidaţilor, cât şi procedura de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în procedura de desemnare a candidaţilor şi de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, adunările generale sunt legal constituite în prezenţa a cel puţin două treimi "din numărul judecătorilor sau, după caz, al procurorilor în funcţie, inclusiv cei delegaţi sau detaşaţi de la alte instanţe sau parchete". Aşadar, având în vedere încadrarea normei criticate în ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 317/2004, Curtea reţine că interdicţia prevăzută de textul de lege criticat - art. 14 alin. (5), potrivit căruia "La alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nu pot participa judecătorii şi procurorii detaşaţi la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete." -, vizează atât dreptul de a alege membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi dreptul de a fi ales ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii. De altfel, în acelaşi sens este şi Regulamentul din 24 august 2005 privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 14 septembrie 2005, care, la art. 7 alin. (6), prevede că "Judecătorii şi procurorii detaşaţi la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete nu pot participa la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.", iar, în conformitate cu art. 9 alin. (2), "În procedura de desemnare a candidaţilor, judecătorii şi procurorii pot candida numai în adunarea generală în care au drept de vot".
23. Caracterul reprezentativ al mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii are în vedere persoanele care îşi desfăşoară în mod efectiv activitatea de judecător sau procuror, atât în ceea ce priveşte participarea lor la adunările generale ale judecătorilor, respectiv ale procurorilor, cât şi în privinţa posibilităţii de a candida pentru a fi ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii. O consecinţă firească a acestor prevederi legale este aceea că judecătorii şi procurorii detaşaţi la alte instituţii decât instanţe sau parchete nu pot participa la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, privită în mod unitar, cu cele două componente ale sale (depunerea candidaturii şi participarea la adunările generale ale judecătorilor şi procurorilor în vederea alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii).
24. Analizând statutul judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete, Curtea observă că, potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, atât judecătorii, cât şi procurorii pot fi detaşaţi, cu acordul scris al acestora, pe o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani (cu posibilitatea prelungirii o singură dată, pentru o durată de până la 3 ani), la alte instanţe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia, ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, la solicitarea acestor instituţii, precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale. Potrivit art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, pe perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat, perioada detaşării constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror, iar, după încetarea detaşării, judecătorul sau procurorul revine în funcţia deţinută anterior.
25. Prin Decizia nr. 949 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Curtea Constituţională a constatat că "judecătorul sau procurorul detaşat într-o funcţie publică încetează să mai exercite funcţiile specifice judecătorului sau procurorului şi exercită atribuţii specifice funcţiei publice în care a fost detaşat, în acest sens sunt şi prevederile art. 58 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora, după încetarea detaşării, judecătorul sau procurorul revine în funcţia deţinută anterior".
26. Aşadar, Curtea constată că dispoziţia de lege criticată, care instituie interdicţia judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete de a participa la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, este justificată, în mod obiectiv, de faptul că aceştia nu-şi mai desfăşoară activitatea la instanţa/parchetul unde şi-au desfăşurat-o înainte de detaşarea în altă funcţie publică, încetând să mai exercite funcţiile specifice judecătorului sau procurorului.
27. Cât priveşte critica autoarei excepţiei, raportată la art. 36 şi art. 37 din Constituţie, Curtea reţine că atât dreptul de vot, cât şi dreptul de a fi ales sunt drepturi fundamentale, care fac parte din categoria drepturilor exclusiv politice, întrucât prin intermediul lor cetăţenii participă în mod direct la guvernare. Astfel, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea fundamentală, "Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv." Caracteristicile votului prevăzut la art. 36 din Constituţie sunt precizate în art. 62 din Legea fundamentală, referitor la alegerea Camerelor, şi anume votul este universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale. Potrivit art. 37 alin. (1) din Legea fundamentală, "Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României." Întrucât aceste drepturi fundamentale sunt exclusiv drepturi politice, ele pot fi exercitate de către cetăţeni numai pentru participarea la guvernare, pentru alegerea membrilor organelor reprezentative ale poporului. În acest sens, art. 2 din Constituţie prevede că suveranitatea naţională aparţine poporului român care o exercită prin "organele sale reprezentative", constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
28. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 36 privind dreptul de vot şi art. 37 privind dreptul de a alege nu pot fi aplicabile, mutatis mutandis, în ceea ce priveşte condiţiile şi procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, organ constituţional, care face parte din autoritatea judecătorească şi care este garantul independenţei justiţiei. În acest sens, sunt şi prevederile art. 54 din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora membrul Consiliului Superior al Magistraturii este demnitar şi, prin urmare, procesul alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este una dintre etapele consacrate de lege pentru ocuparea acestei funcţii de demnitate publică, fiind incidente, aşadar, şi dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie.
29. De altfel, Curtea reţine că dreptul de a vota membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu este un drept absolut, cum, de altfel, nu este absolut nici dreptul de a vota organele reprezentative ale poporului român consacrat de art. 36 din Constituţie. În acest sens, trebuie avut în vedere că un drept absolut este opozabil faţă de toţi, dar nu toate drepturile absolute sunt şi intangibile. Drepturile intangibile beneficiază de o protecţie absolută distinctă, pentru că exerciţiul lor nu poate fi afectat de limitări sau derogări (permanente sau temporare), în nicio împrejurare (pe timp de pace sau război). În această categorie intră, de exemplu, dreptul la viaţă. Prin urmare, dreptul de a fi ales, chiar în varianta sa politică, poate comporta şi comportă, în toate sistemele legislative, anumite limitări, între care şi cea cu privire la categoria persoanelor eligibile (cu titlu exemplificativ, alte limitări ar fi restricţii de vârstă, de conduită socială, de ocupaţie etc.).
30. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că principiul egalităţii "presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice" (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a reţinut că art. 16 din Constituţie "vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui" (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).
31. Aplicând aceste considerente de principiu la speţa de faţă, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate, care interzic judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete să participe la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, nu creează discriminări în raport cu judecătorii şi procurorii nedetaşaţi sau detaşaţi la alte instanţe sau parchete, câtă vreme cele două categorii de judecători/procurori, la care face referire autoarea excepţiei, sunt în situaţii juridice diferite.
32. Cu privire la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.
33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Hach în Dosarul nr. 5.939/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
