Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Hagiu în Dosarul nr. 388/P/R/2005 al Curţii de Apel Braşov-Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 388/P/R/2005, Curtea de Apel Braşov-Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Hagiu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã art. 83 din Codul penal genereazã discriminãri, impunând un tratament juridic diferit între infractori, întrucât revocarea suspendãrii condiţionate opereazã doar în ipoteza descoperirii în cuprinsul termenului de încercare a infracţiunii nou-sãvârşite, iar nu şi în situaţia în care infracţiunea comisã în termenul de încercare este descoperitã dupã împlinirea acestuia. Prevederile legale criticate încalcã, în opinia autorului excepţiei, şi prezumţia de nevinovãţie, deoarece "obligã instanţa de fond sã revoce suspendarea condiţionatã în condiţiile în care hotãrârea pronunţatã pentru fapta sãvârşitã în termenul de încercare încã nu este definitivã la data pronunţãrii revocãrii suspendãrii condiţionate", precum şi independenţa judecãtorului, câtã vreme "impune instanţei sã procedeze într-un singur fel, respectiv sã revoce suspendarea condiţionatã, indiferent de gravitatea faptei, de pericolul social pe care-l reprezintã infractorul."
Curtea de Apel Braşov-Secţia penalã apreciazã cã art. 83 din Codul penal nu este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei. Se aratã cã textul de lege criticat nu stabileşte discriminãri, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fãrã nici o deosebire. De asemenea, "revocarea se materializeazã efectiv dupã ce condamnatul a fost judecat şi condamnat definitiv pentru infracţiunea nou-comisã şi descoperitã în cursul termenului de încercare, fapt ce denotã cã acesta are posibilitatea de a-şi valorifica toate apãrãrile în decursul respectivului proces [...]".
În concluzie, instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât art. 83 din Codul penal nu creeazã privilegii sau discriminãri şi, ca urmare, nu încalcã vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate de art. 4 din Constituţie. Cât priveşte critica aceluiaşi text legal în raport de prevederile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, se aratã cã nu poate fi reţinutã, deoarece art. 83 din Codul penal respectã principiul constituţional care stabileşte prezumţia de nevinovãţie. Referitor la art. 124 din Legea fundamentalã, invocat de asemenea de autorul excepţiei în motivarea acesteia, se apreciazã cã nu are relevanţã în soluţionarea cauzei.
Avocatul Poporului considerã cã art. 83 din Codul penal nu aduce atingere sub nici un aspect prevederilor constituţionale care reglementeazã egalitatea în drepturi, întrucât nu stabileşte discriminãri, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie. De asemenea, textul de lege criticat nu încalcã dreptul la apãrare, deoarece instanţa dispune revocarea suspendãrii numai dupã ce condamnatul a fost judecat şi condamnat definitiv pentru infracţiunea sãvârşitã şi descoperitã în cursul termenului de încercare al suspendãrii condiţionate. Prin urmare, condamnatul a avut posibilitatea de a-şi face toate apãrãrile în cursul acestui proces, de a exercita cãile de atac prevãzute de lege, de a propune şi de a administra probe noi.
În concluzie, Avocatul Poporului, fãcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 din Codul penal, potrivit cãrora, "Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivã chiar dupã expirarea acestui termen, instanţa revocã suspendarea condiţionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicatã pentru noua infracţiune.
Revocarea suspendãrii pedepsei nu are loc însã, dacã infracţiunea sãvârşitã ulterior a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
Dacã infracţiunea ulterioarã este sãvârşitã din culpã, se poate aplica suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei chiar dacã infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendãri.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea sãvârşitã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de suspendare nu se mai aplicã sporul prevãzut de lege pentru recidivã."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 23 alin. (1), (11) şi (12), privind inviolabilitatea libertãţii individuale, prezumţia de nevinovãţie şi legalitatea pedepsei, respectiv în art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Autorul criticã dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei şi în raport de prevederile art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, dispoziţiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituţionale (şi, implicit, celor din acte internaţionale) care consacrã egalitatea în faţa legii, deoarece acestea nu stabilesc discriminãri, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fãrã nici o deosebire. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 215 din 15 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003, şi nr. 317 din 14 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã.
De asemenea, textul de lege criticat nu încalcã normele constituţionale privind libertatea individualã şi prezumţia de nevinovãţie, întrucât revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei se realizeazã numai dacã în cursul termenului de încercare "cel condamnat a sãvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivã". Aşadar, nu poate fi vorba de "a considera o condamnare nedefinitivã ca fiind definitivã", aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei când motiveazã pretinsa încãlcare a prezumţiei de nevinovãţie, astfel cum este consfinţitã aceasta de prevederile constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (11).
Curtea reţine, totodatã, cã reglementarea revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în cazul sãvârşirii unei infracţiuni a fost realizatã de cãtre legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, stabilite de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege" şi nu aduce atingere independenţei judecãtorului. Acesta urmeazã sã aprecieze, în funcţie de situaţia de fapt şi probele administrate, dacã în cauzã sunt întrunite condiţiile revocãrii suspendãrii condiţionate. Faptul cã norma criticatã "impune instanţei sã procedeze într-un singur fel, respectiv sã revoce suspendarea condiţionatã, indiferent de gravitatea faptei, de pericolul social pe care-l reprezintã infractorul", nu reprezintã decât o aplicare a principiului egalitãţii, care impune ca toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie sã beneficieze de acelaşi tratament juridic, iar nu o încãlcare a principiului constituţional care consacrã independenţa judecãtorului, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Hagiu în Dosarul nr. 388/P/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
