Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 636 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 2 alin. (3) si art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art. I, II si V din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 12 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cãtãlin Horaţiu Marchiş, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Pãcurar, Simona Pojar şi Vasile Vulpe în Dosarul nr. 3.346/102/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã dispoziţiile art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, iar, cât priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, excepţia nu a fost motivatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.346/102/2007, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cãtãlin Horaţiu Marchiş, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Pãcurar, Simona Pojar şi Vasile Vulpe într-o cauzã având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã:
- art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 încalcã dreptul la un proces echitabil şi la o justiţie unicã şi egalã pentru toţi, câtã vreme priveazã pãrţile de calea de atac a apelului;
- art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, deoarece "Curtea Constituţionalã şi-a stabilit propria competenţã de a interpreta actele normative supuse controlului [...], deşi Constituţia acordã Curţii Constituţionale numai posibilitatea de a declara sau nu un text legal ca şi neconstituţional, fãrã a putea trece la interpretarea acestuia", interpretarea legilor şi ordonanţelor fiind un atribut exclusiv al Parlamentului, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al instanţelor judecãtoreşti;
- dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu a existat, la adoptarea actului normativ menţionat, o situaţie extraordinarã legatã de competenţa de soluţionare a cauzelor a cãrei reglementare sã nu poatã fi amânatã. Se aratã totodatã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 este neconstituţionalã, deoarece a nesocotit limitele prevãzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin efectele pãgubitoare asupra unei instituţii fundamentale a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Intervenţia Guvernului prin aceastã ordonanţã de urgenţã contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile supraîncãrcãrii instanţei supreme, care nu are o secţie specializatã în soluţionarea litigiilor de muncã. Se încalcã şi principiul egalitãţii şi nediscriminãrii, care implicã inclusiv un tratament egal în faţa instanţelor de judecatã, fiind discriminatorie orice deosebire operatã pe baza categoriei socioprofesionale. Însã prevederile art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 opereazã o dublã discriminare, atât în cadrul categoriei personalului din sistemul justiţiei, cât şi în cadrul mai larg al personalului încadrat în muncã, toţi subiecţi deopotrivã ai jurisdicţiei specializate a muncii.
Art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (4), respectiv art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece puterea executivã intervine în cauzele aflate în curs de judecatã, cauze în care o componentã a Executivului (Ministerul Justiţiei, plãtitor de salarii) are calitate de pârât.
Se mai susţine şi cã art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 contravine art. 16 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) şi (5) coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, directivelor nr. 43/2000 şi nr. 78/2000 ale CE, art. 2 alin. 1, art. 7 şi art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã este neîntemeiatã, întrucât acestea nu aduc atingere prevederilor constituţionale. Cu privire la art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "se apreciazã cã, procedând la interpretarea legii în mod condiţionat şi de la caz la caz, [...], Curtea Constituţionalã îşi depãşeşte atribuţiile stabilite prin Constituţie, ceea ce echivaleazã cu o veritabilã imixtiune în atribuţiile exclusive ale instanţei de judecatã". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008, abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, ale art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, şi ale art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008.
Conţinutul textelor de lege criticate este urmãtorul:
- Art. 80 din Legea nr. 168/1999: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicãrii hotãrârii pronunţate de instanţa de fond.";
- Art. 81 din Legea nr. 168/1999: "(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în urmãtoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenţã;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã.";
- Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.";
- Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: "În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţionalã este singura în drept sã hotãrascã asupra competenţei sale.";
- Art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008: "(1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 45/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 247/2007, cu modificãrile ulterioare, sunt soluţionate, în primã instanţã, de curţile de apel.
(2) Recursul împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de curţile de apel se judecã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.";
- Art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008: "(1) Dispoziţiile art. I se aplicã şi proceselor în curs de judecatã, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioarã.
(2) Cauzele prevãzute la alin. (1) aflate în curs de judecatã în fond la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã vor fi trimise de îndatã spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusã niciunei cãi de atac.
(3) Recursurile împotriva hotãrârilor pronunţate cu privire la cererile prevãzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se trimit de îndatã la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusã niciunei cãi de atac.";
- Art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008: "În Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, dupã alineatul (2) al articolului 19 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins:
<<(3) Sesizãrile având ca obiect mãsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intrã în competenţa de soluţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii.>>"
Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei sunt urmãtoarele: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1) referitor la rolul şi structura Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit cãreia prin lege organicã se reglementeazã organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, art. 115 alin. (4)-(6) privind delegarea legislativã, art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2)-(5) privind instanţele judecãtoreşti, art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi art. 141 privind Consiliul Economic şi Social. De asemenea, se considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminãrii, şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind de asemenea interzicerea discriminãrii, ale art. 2 alin. 1, art. 7 şi art. 23 paragraful 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea discriminãrii şi dreptul la un salariu egal pentru muncã egalã, ale Directivei 43/2000/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalitãţii de tratament între persoane, fãrã deosebire de rasã sau origine etnicã, şi ale Directivei 78/2000/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalitãţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncã şi ocuparea forţei de muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã, art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate prin articolul unic al Legii nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009. Astfel fiind, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]", excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
II. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã a fost abrogatã expres prin art. 224 lit. b) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. Astfel fiind şi având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anterior citat, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilã.
III. Cât priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (republicatã ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010), Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestora, în raport cu critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 509 din 27 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 25 mai 2010, Curtea a reţinut cã, în exercitarea atribuţiilor sale prevãzute la art. 146 lit. d) din Constituţie, procedeazã la analizarea conformitãţii textelor din legi sau ordonanţe cu prevederile Constituţiei. O astfel de analizã a textelor de lege presupune, în primul rând, stabilirea conţinutului acestora, fãrã de care este imposibilã aprecierea conformitãţii cu dispoziţiile Legii fundamentale. Aceasta nu presupune însã stabilirea de cãtre Curtea Constituţionalã a normelor aplicabile în diferitele litigii în cadrul cãrora s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate şi nici pronunţarea asupra aspectelor de fapt ce sunt puse în discuţie în litigiile în cadrul cãrora se invocã excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens pot fi invocate şi cele reţinute în Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, în care s-a arãtat cã problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauzã a unor texte de lege, revin instanţei de judecatã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecatã este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecatã poate fi atacatã la instanţa superioarã, iar, în cazul în care practica judiciarã vãdeşte o interpretare neunitarã, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti. De asemenea, relevante sunt şi considerentele Deciziei nr. 342 din 18 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea a arãtat cã aspectele de fapt invocate de autorul excepţiei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte de fapt, ce revin competenţei instanţei de judecatã. Aşa fiind, nu se poate susţine cã, procedând la interpretarea legii în sensul şi limitele arãtate mai sus, Curtea Constituţionalã îşi depãşeşte atribuţiile stabilite prin Constituţie ori intervine în atribuţiile exclusive ale legiuitorului sau în cele ale instanţelor de judecatã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Cristina Beatrix Bogdan, Marcela Elena Bulzan, Cãtãlin Horaţiu Marchiş, Mihaela Moldovan, Ioana Onea, Veronica Pãcurar, Simona Pojar şi Vasile Vulpe în Dosarul nr. 3.346/102/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
II. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
III. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
