Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Popescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Gabriela Dorothea Sala în Dosarul nr. 13.906/1.748/2012 al Judecătoriei Cornetu - judeţul Ilfov şi care formează obiectul Dosarului nr. 355D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, în cauză, sunt invocate aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii. De asemenea, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 424 din 8 iulie 2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.317 din 11 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 13.906/1.748/2012, Judecătoria Cornetu - judeţul Ilfov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 5. Excepţia a fost ridicată de Gabriela Dorothea Sala într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate în materie contravenţională. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, deoarece, prin modalitatea de afişare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la domiciliul petentului, există riscul divulgării către terţi a datelor sale cu caracter personal, inclusiv a codului numeric personal, fiind încălcate şi prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. 7. Judecătoria Cornetu - judeţul Ilfov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că petenta invocă un aspect de aplicare şi respectare a Legii nr. 677/2001, nefiind o problemă de neconformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale, deoarece normele legale criticate referitoare la afişarea procesului-verbal nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispoziţiilor constituţionale invocate, ci instituie doar modalitatea prin care actul, care nu a putut ajunge la contravenient prin celelalte modalităţi stabilite de legiuitor, produce efectele prevăzute de lege. De asemenea, textul de lege criticat nu conţine dispoziţii de natură a afecta vreun drept constituţional, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie, determinată de situaţia obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică un astfel de act. O atare concluzie rezultă din economia art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţii care prevăd suficiente garanţii de natură să asigure respectarea dreptului la viaţă privată a persoanei. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Din motivarea formulată de autorul excepţiei rezultă însă că aceasta priveşte, în realitate, doar teza întâi a art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra prevederilor art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care au următorul cuprins: "Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de piaţă se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului." 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 26 privind dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, relevantă în acest sens fiind Decizia nr. 424 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014. 15. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, acestuia îi sunt înmânate copia de pe procesul-verbal şi înştiinţarea de plată a amenzii, făcându-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal. În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, precum şi în cazul aplicării sancţiunii de o altă persoană sau de un alt organ decât agentul constatator, conform art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (3) şi art. 27 din aceeaşi ordonanţă, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator, respectiv de către organul care a aplicat sancţiunea, prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul ori la sediul contravenientului, în termen de cel mult o lună de la data încheierii procesului-verbal, respectiv de la data aplicării sancţiunii. 16. Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie, în condiţiile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. Totodată, potrivit art. 31 alin. (1) din ordonanţă, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. 17. Prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza întâi raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalităţi de comunicare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire, cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată fiind îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal. 18. Din cele arătate, rezultă că, în materia contravenţiilor, regula cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată a amenzii constă în înmânarea acestor documente persoanei care a săvârşit contravenţia. În cazul în care nu este posibilă înmânarea, ca primă formă de luare la cunoştinţă de către contravenient de existenţa procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, comunicarea acestora se face prin poştă, cu aviz de primire. Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal şi că destinatarul a primit actul. Pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoştinţă de procesul-verbal de contravenţie. Urmează, aşadar, ca - în ipoteza în care persoana sancţionată, deşi avizată prin oficiul poştal, nu se prezintă în vederea ridicării corespondenţei, aceasta fiind returnată cu diverse menţiuni - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare prin afişarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată la domiciliul sau la sediul contravenientului, ca ultimă posibilitate pentru contravenient de a cunoaşte efectiv actul încheiat şi data comunicării acestuia pentru a-şi formula apărările (plângerea contravenţională, excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale). 19. În cazul în care nu ar fi prevăzută afişarea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, activitatea organului constatator nu ar mai avea finalitate. Legiuitorul a prevăzut această formă de comunicare pentru situaţia în care procesul-verbal de contravenţie şi înştiinţarea de plată, din diverse motive, nu au putut fi înmânate contravenientului şi acesta, deşi a fost avizat, prin oficiul poştal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenţei. Textul de lege criticat are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri, de natură să determine ineficacitatea unui act emis de un organ al statului prin menţinerea cu rea-credinţă a imposibilităţii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată. 20. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la comunicarea prin afişare, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispoziţiilor art. 26 din Constituţie privind ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, determinată de situaţia obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte. De altfel, dreptul fundamental invocat de autorul excepţiei nu este un drept absolut, ci este susceptibil de anumite restrângeri ale exerciţiului său, în condiţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie, respectiv pentru apărarea ordinii publice. 21. De menţionat că, în materia procedurii civile, după ale cărei reguli se desfăşoară şi soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, atât vechiul, cât şi noul Cod de procedură civilă (art. 92, respectiv art. 163) conţin dispoziţii referitoare la afişare ca modalitate de îndeplinire a procedurii de citare. Referitor la acest aspect, Curtea Constituţională, în mod constant, a reţinut în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 763 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 25 octombrie 2012, că dispoziţiile de lege privind comunicarea prin afişare constituie excepţii de la regula generală a înmânării în mod direct şi personal a citaţiei sau a oricărui alt act de procedură şi urmăresc să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, pe calea menţinerii cu rea-credinţă a unei permanente lipse de procedură. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele din deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriela Dorothea Sala în Dosarul nr. 13.906/1.748/2012 al Judecătoriei Cornetu - judeţul Ilfov şi constată că prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu - judeţul Ilfov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
