Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 634 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (5), (7) si (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 577 din 22 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicatã de Florina Simona Lungu în Dosarul nr. 6.398/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, apãrãtor cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Apãrãtorul autorului excepţiei susţine oral concluziile scrise depuse la instanţa de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat a fost adoptat de legiuitor în acord cu prevederile art. 129 şi 134 din Legea fundamentalã. Totodatã, mai aratã cã problema respectãrii dublului grad de jurisdicţie se pune numai în materie penalã. Dreptul de acces la un tribunal nu este absolut, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.398/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Excepţia a fost ridicatã de Florina Simona Lungu într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva unei hotãrâri a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins ca neîntemeiatã cererea de apãrare a reputaţiei sale profesionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), ale art. 21, ale art. 20 alin. (2), art. 53, art. 133 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens, aratã cã prin dispoziţiile legale criticate este reglementat recursul, cale unicã de atac a hotãrârilor Consiliului Superior al Magistraturii. Aceste hotãrâri nu mai sunt supuse controlului judiciar eficient şi efectiv al instanţei de judecatã, deoarece, potrivit prevederilor art. 305 din Codul de procedurã civilã, recursul este o cale de atac nedevolutivã, cu probatoriu limitat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, legiuitorul putând institui reglementãri corespunzãtoare unor proceduri speciale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, prevederea legalã criticatã nu aduce atingere accesului liber la justiţie, întrucât persoana are dreptul de a se adresa instanţei, pentru protejarea drepturilor şi intereselor sale legitime, chiar în temeiul <>art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 . Accesul la justiţie nu presupune însã accesul la toate gradele de jurisdicţie, Constituţia prevãzând cã "procedura de judecatã este stabilitã de lege", iar cãile de atac se exercitã în condiţiile legii, astfel cã legiuitorul este singurul competent sã stabileascã, pentru motive de celeritate, securitate juridicã ori pentru alte motive temeinice, cãile de atac ce se exercitã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. Totodatã, se mai aratã cã dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici egalitãţii în faţa legii, în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor procesuale, legea instituind reguli diferite pentru persoane aflate în situaţii diferite.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor interesate care atacã cu recurs hotãrârile plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004 , faţã de art. 21 şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, considerã cã prevederile legale criticate sunt menite tocmai sã asigure persoanelor interesate accesul liber la justiţie.
Totodatã, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004 faţã de art. 133 alin. (3) şi art. 134 alin. (4) din Constituţie, se constatã cã textele criticate sunt conforme cu dispoziţia constituţionalã potrivit cãreia Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii, stabilite prin legea sa organicã, în realizarea rolului sãu de garant al independenţei justiţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã, având urmãtorul conţinut:
- Art. 29: "(5) Hotãrârile plenului privind cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor se redacteazã în cel mult 20 de zile şi se comunicã de îndatã.[...]
(7) Hotãrârile prevãzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoanã interesatã, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.[...]
(9) Hotãrârea prin care se soluţioneazã recursul prevãzut la alin. (7) este irevocabilã."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementãrilor internaţionale, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 133 alin. (1) referitor la rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi ale art. 134 alin. (1) privind atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã principala criticã formulatã de autorul acesteia priveşte încãlcarea dreptului sãu la un recurs efectiv. Curtea constatã însã cã aceastã criticã nu poate fi reţinutã. Astfel, textele de lege criticate prevãd cã partea interesatã are posibilitatea de a formula recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la hotãrârea pronunţatã de plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanţiile necesare asigurãrii unui proces echitabil.
Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 389 din 16 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 24 octombrie 2003, interpretarea art. 6 par.1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale duce la concluzia cã acesta nu consacrã nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penalã. De asemenea, nici art. 13 din Convenţie, care se referã la dreptul la un "recurs efectiv", nu are semnificaţia asigurãrii dreptului la un dublu grad de jurisdicţie, ci doar a posibilitãţii de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de convenţie.
Nu poate fi reţinutã aşadar încãlcarea art. 21 şi a art. 20 alin. (2) din Constituţie şi nici a art. 6 şi a art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cu privire la critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea observã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu instituie nicio discriminare între destinatarii normei juridice, aplicându-se în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza descrisã de aceasta.
Curtea mai reţine cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 133 alin. (1) referitor la rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi ale art. 134 alin. (1) privind atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii din Constituţia României, ci, dimpotrivã, dispoziţiile legale criticate reprezintã transpunerea la nivelul legii organice a principiilor constituţionale invocate.
Prin prisma celor anterior reţinute, Curtea constatã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicatã de Florina Simona Lungu în Dosarul nr. 6.398/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
