Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 634 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) si (3^1), art. 27, art. 28 si art. 31 alin. (1), (2), (5) si (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, precum si ale acestei legi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 583 din 17 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi ale acestei legi, excepţie ridicatã de Comisia judeţeanã pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor Mureş, reprezentatã de prefectul judeţului Mureş, în Dosarul nr. 2.680/289/2008 al Judecãtoriei Reghin.
La apelul nominal rãspund, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales Ioan Sabãu-Pop, precum şi avocatul Mihai Dragoş Bejenaru, pentru partea Banffy Ioska Imre Laszlo, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipseşte partea Domeniul Silvic Gudeamestrehaza - S.A. din Târgu Mureş, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã partea Domeniul Silvic Gudeamestrehaza - S.A. din Târgu Mureş a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia, pentru aceleaşi argumente invocate şi în concluziile scrise aflate la dosarul cauzei. Astfel, susţine cã textele de lege sunt neconstituţionale deoarece contravin tratatelor internaţionale la care România este parte, şi anume Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi Tratatul de pace din 10 februarie 1947, în contradicţie cu dispoziţiile art. 20 din Constituţie. De asemenea, aratã cã prin reglementãrile criticate sunt încãlcate valorile supreme ale statului român, fiind desfiinţate retroactiv raporturi juridice formate şi consolidate anterior.
Avocatul pãrţii Banffy Ioska Imre Laszlo solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care depune şi note scrise la dosar. Astfel, aratã cã întregul conţinut al legilor fondului funciar reprezintã însãşi expresia dispoziţiilor constituţionale pretins încãlcate. În ceea ce priveşte pretinsa neconcordanţã între tratate şi convenţii internaţionale postbelice şi prevederi ale dreptului intern, având ca obiect reglementarea regimului actual al proprietãţilor funciare, apreciazã cã acest aspect nu poate face obiect al controlului de constituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1^2), (1^4) şi (3) din Legea nr. 1/2000, având în vedere cã prin deciziile nr. 605/2009 şi nr. 652/2009 Curtea a constatat cã acestea sunt neconstituţionale.
În ceea ce priveşte celelalte prevederi de lege criticate, aratã cã acestea sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.680/289/2008, Judecãtoria Reghin a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi ale acestei legi, excepţie ridicatã de Comisia judeţeanã pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor Mureş, reprezentatã de prefectul judeţului Mureş, într-o cauzã civilã având ca obiect o plângere la Legea nr. 247/2005.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin textele de lege criticate sunt încãlcate valorile supreme ale statului român şi acestea contravin spiritului tradiţiilor democratice ale poporului român, statuate prin art. 1 alin. (3) din Constituţie. Astfel, aratã cã legiuitorul trebuie sã aibã în vedere mãsuri de reparare a unor abuzuri şi nedreptãţi ale regimului politic trecut, prin legiferarea reconstituirii unor drepturi care au fost supuse acelor abuzuri. Or, prin prevederile criticate se depãşeşte acest cadru, fiind revendicate proprietãţi forestiere cu privire la care s-au luat mãsuri cu mult înainte de instaurarea regimului comunist, şi care, puse în practicã, dezechilibreazã pe termen lung societatea româneascã şi afecteazã grav situaţia economicã a zonei. De asemenea, considerã cã prin legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 şi nr. 247/2005 se anihileazã practic prevederile din Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi Tratatul de pace din 10 februarie 1947 şi se revine la situaţia anterioarã, ca şi cum consecinţele generate de evenimentele de rãzboi şi faptele celor vizaţi ca inamici ai statului nu ar fi existat, astfel încât aceste prevederi legale sunt neconstituţionale.
Autorul excepţiei aratã cã Legea reformei agrare din anul 1921, care a dus la exproprieri ale foştilor latifundiari cu mari suprafeţe de pãdure, urmatã de împroprietãrirea unor categorii de persoane dupã cerinţele legii, a vizat şi proprietãţile care sunt revendicate în prezenta cauzã, lege care este ignoratã prin articolele din legile fondului funciar apreciate a fi neconstituţionale. Totodatã, aratã cã raporturile juridice formate şi consolidate printr-o serie de acte normative, precum Decretul-lege nr. 9/1945, Legea nr. 498/1942 şi Legea nr. 443/1944, prin care se reglementa regimul juridic al bunurilor "supuşilor statelor cu care România se afla în stare de rãzboi" şi care vizau categoria de foşti proprietari, sunt anulate prin textele de lege criticate şi se încalcã principiul neretroactivitãţii legii, consacrat prin art. 15 din Constituţie.
În final, apreciazã cã prevederile art. 31 din Legea nr. 1/2000, modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 privind proprietatea publicã şi privatã, deoarece, prin predarea gratuitã cãtre pretinşii foşti proprietari, fãrã platã, a tuturor sediilor ocoalelor silvice şi a altor obiective realizate din investiţiile statului, nu mai existã acces egal la valorile pe care le produc aceste bunuri. Acestea trec în proprietatea pretinşilor foşti proprietari pe criterii preferenţiale, ceea ce dezavantajeazã interesele generale ale societãţii şi ale fiecãrui cetãţean în parte, instaurând inegalitatea.
Judecãtoria Reghin considerã cã prevederile art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005, nu opereazã vreo încãlcare a valorilor supreme ale statului român sau a dreptului de proprietate al acestuia, dupã cum aceste texte de lege nu instituie restrângeri ale exercitãrii unor drepturi sau a unor libertãţi fundamentale şi nici nu afecteazã vreuna din componentele dreptului de proprietate, astfel încât nu contravin art. 1 alin. (3) sau art. 136 din Legea fundamentalã. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate cu art. 15 din Constituţie, instanţa apreciazã cã prevederile invocate sunt constituţionale, de vreme ce reconstituirea dreptului de proprietate, în forma prevãzutã de lege, are consecinţe numai pentru viitor, fãrã a retroactiva. Instanţa considerã cã aceste prevederi legale ar putea fi însã neconstituţionale, în mãsura în care ar aduce atingere tratatelor internaţionale la care România este parte, având în vedere cã, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale [...]".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, astfel cum aceste prevederi au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi ale acestei legi, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991: "(1) Persoanele fizice sau, dupã caz, moştenitorii acestora, ale cãror terenuri cu vegetaţie forestierã, pãduri, zãvoaie, tufãrişuri, pãşuni şi fâneţe împãdurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.
(2) Dacã pe suprafeţele de teren ce urmeazã a fi atribuite în condiţiile alineatului precedent se aflã construcţii sau amenajãri forestiere, ori sunt în curs de execuţie sau în fazã de proiectare, sau terenurile sunt defrişate, se vor atribui alte suprafeţe de teren, cu respectarea aceloraşi condiţii, în imediata apropiere.
(3) Persoanele prevãzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (3)-(9).
(4) Terenurile prevãzute la alin. (1), precum şi la art. 46 şi 47 vor fi gospodãrite şi exploatate în regim silvic, potrivit legii. Regimul silvic pentru pãdurile proprietate privatã se va elabora şi se va aproba în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prin grija Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului. Punerea în posesie a pãdurilor, zãvoaielor, tufãrişurilor, a pãşunilor şi fâneţelor împãdurite se va face numai dupã stabilirea regimului silvic al acestora.";
Textele criticate din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, au urmãtorul cuprins:
- Art. 24: "(1) Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenţa dintre suprafaţa primitã prin aplicarea legilor fondului funciar şi cea avutã în proprietate, persoanelor fizice şi juridice sau, dupã caz, moştenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.
(1^1) În cazul în care validarea s-a fãcut pe alt amplasament decât cel avut în proprietate, iar pentru respectiva suprafaţã nu s-a fãcut punerea în posesie, titlul de proprietate se emite pe numele fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia.
(1^2) Terenurile din ariile naturale protejate, constituite şi declarate astfel potrivit legii, arboretele constituite ca unitãţi-sursã pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, plantajele, culturile de plante-mamã pentru producţia de butaşi, înscrise în catalogul naţional al materialelor de bazã, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, cu obligaţia de a le pãstra destinaţia şi de a le asigura administrarea prin structuri silvice autorizate. Fostul proprietar poate opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat.
(1^3) În cazul terenurilor defrişate dupã data de 1 ianuarie 1990 fostul proprietar poate opta pentru restituirea pe vechiul amplasament.
(1^4) În cazul în care pe vechiul amplasament se aflã pãduri încadrate în grupa I funcţionalã conform prevederilor Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fostul proprietar sau moştenitorii acestuia trebuie sã respecte destinaţia acestora şi sã permitã lucrãrile de intervenţie necesare sau pot opta pentru restituirea unui alt teren, situat în apropierea vechiului amplasament.
(2) Se excepteazã de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foştilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie.
(3) Pentru cazurile prevãzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar.
(4) Unitãţile şi subunitãţile silvice din subordinea Regiei Naţionale a Pãdurilor - Romsilva, precum şi ceilalţi deţinãtori actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foştii proprietari sau de moştenitorii lor, vor pune la dispoziţie comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafeţele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deţinãtori prevãzute în prezenta lege, în condiţiile prevãzute la alin. (1)-(3). Trecerea efectivã a terenurilor în proprietatea privatã se va face cu ocazia punerii în posesie, potrivit prezentei legi.
(5) Autoritatea publicã centralã care rãspunde de silviculturã va lua mãsuri ca fiecare ocol silvic sã delimiteze perimetrele cu terenuri ce rãmân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privatã.
(6) Terenurile proprietate de stat, administrate de Institutul de Cercetãri şi Amenajãri Silvice, destinate activitãţii de cercetare, rãmân în administrarea acestuia, cu excepţia terenurilor forestiere preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptãţite la reconstituire. Terenurile forestiere destinate cercetãrii care fac obiectul retrocedãrii se vor delimita în trupuri compacte, începând de la marginea perimetrului.";
- Art. 25: "(1) Reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum şi eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale şi, respectiv, comisiile judeţene, în condiţiile, şi cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.172/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi conform prezentei legi.
(2) Gospodãrirea terenurilor forestiere atribuite în condiţiile prezentei legi se face în regim silvic, potrivit legii.
(3) Pentru persoanele prevãzute la art. 24 alin. (1) din prezenta lege se va emite un titlu de proprietate suplimentar. Dacã nu a fost emis încã un titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren forestier primitã prin aplicarea legilor fondului funciar, se va emite un singur titlu pentru întreaga suprafaţã rezultatã din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a Legii nr. 169/1997 şi a prezentei legi.";
- Art. 26: "(1) Formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestierã, pãşunilor şi fâneţelor, obşti de moşneni în devãlmãşie, obşti rãzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpãrare, pãduri grãnicereşti, pãduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunitãţi şi forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu menţiunea la titular, dupã caz: «obşte de moşneni», «obşte de rãzeşi», «composesorat», «pãduri grãnicereşti», alte asociaţii şi forme asociative cu denumirea localitãţii respective.
(2) Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafaţa avutã în proprietate.
(2^1) În cazul în care forma asociativã a fost în devãlmãşie, fãrã specificarea cotei-pãrţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote-pãrţi egale, în limitele prevãzute la alin. (2).
(2^2) Suprafaţa restituitã formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri.
(2^3) Suprafaţa restituitã membrilor formelor asociative nu se cumuleazã cu suprafaţa dobânditã conform prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (1).
(3) Titlul de proprietate va fi însoţit de o schiţã de amplasament a suprafeţei de teren forestier care a aparţinut obştii de moşneni, obştii de rãzeşi, composesoratului şi altora asemenea, ce urmeazã a fi restituit.
(3^1) Punerea în posesie în cazul suprafeţelor reconstituite pe raza mai multor comune se face de cãtre comisiile locale sub coordonarea şi cu avizul oficiilor judeţene ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã, iar în cazul suprafeţelor reconstituite pe raza mai multor judeţe de cãtre Agenţia Naţionalã de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã. Titlul de proprietate se va emite de comisia judeţeanã în a cãrei razã teritorialã se afla sediul formei asociative.";
- Art. 27: "Administrarea şi exploatarea terenurilor forestiere prevãzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţia statului român în perioada anilor 1921-1946, în mãsura în care nu contravin legislaţiei în vigoare.";
- Art. 28: "(1) În vederea organizãrii administrãrii terenurilor forestiere prevãzute la art. 26 din prezenta lege şi a determinãrii responsabilitãţilor cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptãţite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative iniţiale.
(2) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã sunt situate terenurile recunoaşterea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere.
(3) Comitetul ad-hoc va prezenta judecãtoriei, odatã cu cererea, un statut în formã autenticã sau certificatã de avocat, în care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, în condiţiile legii, drepturile şi obligaţiile membrilor, rãspunderi, sancţiuni, modul de dizolvare, precum şi alte prevederi specifice.
(4) Prin hotãrâre judecãtoreascã formele asociative de administrare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevãzut de lege, redobândesc calitatea de persoanã juridicã. Hotãrârea judecãtoreascã va fi înscrisã într-un registru special ţinut de judecãtorie.
(5) Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comunã, conform naturii acestora, rãmân în proprietate indivizã pe toatã durata existenţei lor.
(6) Membrii formelor asociative aflaţi în devãlmãşie sau indiviziune nu pot înstrãina propriile cote-pãrţi unor persoane din afara acestora.
(7) Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrãinate în niciun mod, în întregime sau în parte.
(8) În cazul dizolvãrii formelor asociative proprietatea indivizã a acestora va trece în proprietatea publicã a consiliilor locale în raza cãrora se aflã terenurile respective.";
- Art. 31: "(1) Construcţiile de pe terenurile forestiere care se retrocedeazã prin efectul prezentei legi şi care au fãcut parte din exploataţia forestierã la data trecerii în proprietatea statului se restituie foştilor proprietari sau, dupã caz, moştenitorilor acestora.
(2) În cazul în care astfel de bunuri imobile nu mai existã, se vor acorda despãgubiri. [...]
(5) Bunurile prevãzute la alin. (3) trec în proprietate privatã cu obligaţia pãstrãrii destinaţiei acestora, exploatarea şi întreţinerea acestora fiind efectuate de cãtre ocolul silvic care asigurã administrarea pãdurii.
(6) În situaţia în care persoanele cãrora li se reconstituie dreptul de proprietate nu îndeplinesc condiţia prevãzutã la alin. (4) reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente, stabilite cu acordul proprietarilor."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi Tratatul de pace din 10 februarie 1947, precum şi celor ale art. 136 privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la prevederile art. 24 alin. (1^2), (1^4) şi (3) din Legea nr. 1/2000, Curtea constatã cã, prin deciziile nr. 605 şi nr. 652 din 28 aprilie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 17 iunie 2009, a statuat cã acestea sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte dreptul foştilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat.
Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", astfel încât excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect este inadmisibilã.
Cu privire la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 şi la cele ale art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin Decizia nr. 184 din 27 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 11 iunie 2004, Curtea a statuat urmãtoarele: "Chiar dacã naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzãtoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementãrilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia, independent de modificãrile aduse regimului juridic al proprietãţii. Aşa fiind, [... ] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept."
Totodatã, prin Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, referitor la prevederile art. 24 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005, Curtea a constatat cã "prin mãsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rãmas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevãzute de lege. Aceste mãsuri au ca finalitate, aşa cum rezultã din expunerea de motive la aceastã lege, «soluţionarea definitivã a problemei proprietãţii în sensul reparãrii unei mari nedreptãţi istorice». Prin instituirea acestor reglementãri, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio in integrum, în deplinã concordanţã cu principiul garantãrii proprietãţii prevãzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãruia: «Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.»"
Prin Decizia nr. 148 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2011, Curtea a reţinut cã excepţia expres prevãzutã de lege privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente o constituie situaţia în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, aşa cum reglementeazã şi prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, care fac trimitere la prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Aceastã excepţie reprezintã transpunerea în plan normativ a principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile şi consacrarea prin lege a adagiului tempus regit actum.
Cu privire la prevederile art. 26 din Legea nr. 1/2000, modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005, prin Decizia nr. 269 din 22 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, Curtea a statuat cã acest text de lege nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv. Aspectele criticate de autorul excepţiei se referã la o soluţie legislativã care corespunde unei opţiuni politice ce ţine de competenţa legiuitorului.
Prin aceeaşi decizie, referitor la prevederile art. 28 din acelaşi act normativ, Curtea a statuat cã, atunci când existã diferenţe între formele de proprietate comunã ori între acestea şi proprietatea exclusivã, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularitãţilor regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrãdiri ale exerciţiului dreptului de proprietate.
Totodatã, prin Decizia nr. 584 din 8 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, cu privire la aceeaşi reglementare legalã, Curtea a constatat cã, "În concepţia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate în proprietatea comunã a formelor asociative enumerate nu poate fi conceputã decât tot în cadrul acelor forme. Dreptul de proprietate urmeazã sã aibã configurarea şi prerogativele avute în perioada respectivã. În aceste condiţii regimul juridic al proprietãţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul acestor forme asociative, este determinat de legiuitor, în mod special, în considerarea particularitãţilor economice şi sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularitãţi cuprind anumite limitãri ale exercitãrii dreptului de proprietate, decurgând din faptul cã acesta se referã la proprietatea unor astfel de forme asociative.
De altfel, foştii proprietari urmeazã sã fie despãgubiţi ca în toate celelalte situaţii privind restituirea bunurilor preluate abuziv.
Legiuitorul reglementeazã, în mod deosebit, aceastã categorie de bunuri, ce fac obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor - subiecte colective de drept, sub condiţia exploatãrii terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic."
Cât priveşte prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, prin Decizia nr. 761 din 24 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea a constatat cã soluţia de restituire cãtre foştii proprietari sau, dupã caz, cãtre moştenitorii acestora a construcţiilor de pe terenurile forestiere ce se retrocedeazã în temeiul acestei legi este justificatã de faptul cã acestea au fãcut parte din exploataţia forestierã la data trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului. Autorul excepţiei susţine cã "prin predarea gratuitã cãtre pretinşii foşti proprietari, fãrã platã, a sediilor ocoalelor silvice şi a altor obiective realizate din investiţiile statului", "pe criterii preferenţiale care dezavantajeazã interesele generale ale societãţii şi ale fiecãruia în parte", se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 privind proprietatea.
Curtea apreciazã cã nu poate fi primitã aceastã criticã, întrucât construcţiile realizate ulterior trecerii în proprietatea statului a terenurilor şi efectuate din investiţiile acestuia nu pot fi retrocedate, fapt ce rezultã din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000.
De asemenea, Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia textele legale criticate încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece aceste texte nu încalcã valorile supreme ale statului român. Legiuitorul a urmãrit tocmai repararea unor abuzuri şi nedreptãţi din regimul trecut, legiferând reconstituirea unor drepturi, cum a fost şi cazul reglementãrilor criticate de autorul excepţiei.
Şi, în sfârşit, cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea unor dispoziţii din tratatele internaţionale invocate de autorul excepţiei, cu raportare la prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, Curtea constatã cã prevederile criticate sunt în concordanţã cu acestea. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis în jurisprudenţa sa cã statele contractante sunt îndrituite sã reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţã cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1^2), (1^4) şi (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Comisia judeţeanã pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor Mureş, reprezentatã de prefectul judeţului Mureş, în Dosarul nr. 2.680/289/2008 al Judecãtoriei Reghin.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, a celor ale art. 24 alin. (1), (1^1), (1^3), (2), (4), (5) şi (6), art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)- (2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, precum şi ale acestei legi, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
