Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Biroul Executorilor Judecătoreşti Moraru şi Asociaţii în Dosarul nr. 2.092/332/2014/a1 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 208D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 142 din 10 martie 2016. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.092/332/2014/a1, Tribunalul Mehedinţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Biroul Executorilor Judecătoreşti Moraru şi Asociaţii cu ocazia judecării apelului civil formulat împotriva Încheierii din 8 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Vânju Mare în Dosarul nr. 2.092/332/2014/a1, într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei amenzi judiciare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că "aplicarea amenzii se face de către instanţă, în sarcina executorului judecătoresc care nu este parte în dosar, deci se realizează fără citare şi fără a exista posibilitatea executorului judecătoresc de a-şi exprima poziţia", împrejurare ce aduce atingere principiului contradictorialităţii. De asemenea, arată că încheierea dată cu ocazia reexaminării este definitivă, reexaminarea fiind deci prima şi singura cale de atac împotriva încheierii de stabilire a amenzii, ceea ce contravine Legii fundamentale. Autorul excepţiei susţine, totodată că, întrucât amenda aplicată de către instanţă este un act de natură contravenţională, având în vedere efectele acesteia, devin aplicabile prin analogie reglementările privind amenzile contravenţionale. În acest context, apreciază ca fiind relevantă Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi s-a constatat că eliminarea căii de atac a recursului este neconstituţională. 6. Tribunalul Mehedinţi - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa de judecată apreciază că legiuitorul este în măsură, printr-o reglementare accesibilă şi previzibilă, să stabilească nu numai gradele de jurisdicţie, dar şi căile de atac ce pot fi formulate împotriva unor hotărâri sau încheieri de şedinţă. Instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu reprezintă altceva decât o consacrare a dreptului legiuitorului de a stabili limitele accesului liber la justiţie, acesta fiind îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, iar în măsura în care a fost reglementată calea de atac ce poate fi exercitată, partea este ţinută să o exercite în condiţiile stabilite. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 260 din 20 martie 2007 şi Decizia nr. 836 din 8 iulie 2008. Învederează, de asemenea, că încheierea definitivă, prevăzută la art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prin care se soluţionează cererea de reexaminare, poate fi atacată, în condiţiile dreptului comun, pe calea contestaţiei în anulare sau a revizuirii. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Art. 191, intitulat Cererea de reexaminare, prevede că "(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. (2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. (3) În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea. (4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, apreciază a fi încălcate şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, prin prisma art. 20 din Legea fundamentală, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementarea criticată din Codul de procedură civilă a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. În acest sens este Decizia nr. 142 din 10 martie 2016, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 14. Curtea constată că soluţia legislativă criticată se regăsea, iniţial, în art. 108^5 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă şi prevedea că "Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea." Asupra acelor prevederi Curtea s-a pronunţat din prisma unor aspecte similare celor invocate şi în prezenta cauză, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 348 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013, Decizia nr. 52 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014, sau Decizia nr. 127 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, constatând constituţionalitatea acestora. 15. Astfel, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei. 16. Prin deciziile menţionate, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât în cadrul cererii de reexaminare sunt analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi elementele necunoscute la momentul aplicării acesteia. Totodată, Curtea a constatat că reglementarea criticată prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, iar faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituţionale sau convenţionale invocate, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. De altfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 18. Curtea subliniază faptul că în Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, legiuitorul a simţit nevoia limpezirii textului de lege criticat şi a prevăzut în alin. (3) al art. 191 că, "În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea." Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod instituie atribuţia de soluţionare a cererii de reexaminare în sarcina unui alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, dispoziţia fiind de natură să asigure garanţiile de desfăşurare a unui proces echitabil prin prisma imparţialităţii cu care această cale de atac va fi judecată. Se prevede, astfel, în mod expres, faptul că cererea de reexaminare se soluţionează cu citarea părţilor, prin încheiere, în camera de consiliu, iar nu în şedinţă publică, eliminând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Biroul Executorilor Judecătoreşti Moraru şi Asociaţii în Dosarul nr. 2.092/332/2014/a1 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
