Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 630 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12^2 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de aparare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, excepţie ridicatã de Ioan Vulcu în Dosarul nr. 8.058/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.708D/2006, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, ridicatã de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal, efectuat în dosarul de mai sus, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.205D/2006 şi nr. 1.708D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.708D/2006 la Dosarul nr. 1.205D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã venitul de completare este accesoriu ajutorului de şomaj acordat, astfel încât celor care nu beneficiazã de ajutor de şomaj nu li se poate acorda venitul de completare. Textul de lege criticat nu încalcã art. 16 alin. (1) şi art. 41 din Constituţie, având în vedere şi cã, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, numai legiuitorul este cel în mãsurã a stabili mãsurile de protecţie socialã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 13 aprilie 2006 şi 29 mai 2006, pronunţate în dosarele nr. 8.058/2005 şi nr. 3/57/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, excepţie ridicatã de Ioan Vulcu, respectiv Constantin Bîrsan în litigii având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziilor prin care s-au respins cererile acestora de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi a venitului de completare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale privind garantarea dreptului la muncã, deoarece obligã persoana concediatã în cadrul concedierii colective sã aibã statutul de şomer pentru a putea beneficia de venit de completare. Considerã cã aceleaşi dispoziţii legale au şi caracter discriminatoriu întrucât persoanele care la data concedierii aveau contract de muncã pe timp parţial la un alt angajator nu beneficiazã de venitul de completare, în timp ce persoanele încadrate în muncã dupã disponibilizare beneficiazã de acest venit de completare.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.205D/2006, cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã, textele criticate având un caracter discriminatoriu. Totodatã, se considerã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la muncã.
În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.708D/2006 se opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere cã nu se poate susţine încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie atât timp cât persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj se aflã într-o situaţie fundamental diferitã faţã de cele care nu îndeplinesc aceste condiţii. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile constituţionale referitoare la mãsurile de protecţie socialã nu sunt încãlcate, dimpotrivã, întreaga ordonanţã de urgenţã fiind o garanţie în acest sens.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã întrucât persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj se aflã într-o situaţie diferitã faţã de cele care nu îndeplinesc aceste condiţii, astfel încât se impune stabilirea unui tratament juridic diferit. Totodatã, se aratã cã, atât timp cât persoana nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj şi implicit a venitului de completare, ea nu se aflã într-o stare de "nevoie", astfel cã nu se impune plata unei sume de bani cu caracter de mãsurã socialã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se aratã cã textul de lege criticat stabileşte o compensaţie cu caracter temporar, iar încetarea condiţiilor care au justificat acordarea indemnizaţiei de şomaj justificã şi sistarea plãţii venitului de completare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobatã prin <>Legea nr. 254/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004. În realitate, Curtea observã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2004 a fost emisã pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002. Astfel, textul supus controlului de constituţionalitate face parte din aceastã din urmã ordonanţã de urgenţã şi are urmãtorul cuprins:
"(3) Nu beneficiazã de venit de completare persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de şomaj."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi ale art. 41 alin. (1) şi (2), privind interdicţia îngrãdirii dreptului la muncã şi dreptul la protecţie socialã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Articolele 12, 12^1, 12^2 şi 12^3 , nou introduse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 , reglementeazã drepturile bãneşti ce se acordã salariaţilor din industria de apãrare ale cãror contracte individuale de muncã înceteazã prin concedieri colective, respectiv: o sumã egalã cu de douã ori salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statisticã pentru luna anterioarã celei în care se efectueazã concedierea, plãţi compensatorii pe o perioadã de 6-12 luni, în funcţie de vechimea în muncã a salariatului, indemnizaţia de şomaj în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare şi venit lunar de completare pe o perioadã de 20-24 luni, în funcţie de vechimea în muncã.
Alineatul (3) al art. 12^2 excepteazã de la beneficiul venitului lunar de completare persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de şomaj. Curtea reţine cã persoanele care realizeazã venituri de un anumit nivel sunt, în mod evident, într-o situaţie diferitã faţã de cele care nu realizeazã asemenea venituri, împrejurare obiectivã şi raţionalã ce justificã şi impune instituirea unui tratament juridic rezonabil diferenţiat. Astfel, neacordarea venitului lunar de completare persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de şomaj este o mãsurã rezonabilã şi raţionalã, fiind în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, Curtea reţine cã dispoziţia legalã criticatã se aplicã deopotrivã tuturor persoanelor care se aflã în aceeaşi situaţie.
Curtea constatã cã aceastã dispoziţie legalã nu atinge dreptul la muncã, ci prevede doar cã persoanele care sunt încadrate în muncã, chiar şi cu normã parţialã, şi realizeazã venituri în raport cu care, potrivit prevederilor <>Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã, nu sunt îndreptãţite sã li se stabileascã indemnizaţia de şomaj, nu beneficiazã de venit lunar de completare. Aceastã mãsurã legalã nu are nici o repercusiune asupra dreptului la muncã al persoanei. Totodatã, Curtea reţine cã mãsura în cauzã este una de protecţie socialã, fiind şi accesorie indemnizaţiei de şomaj, ceea ce, evident, nu este de naturã a încãlca textul art. 41 alin. (2) din Constituţie, dimpotrivã, reprezintã o expresie a acestui text constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, excepţie ridicatã de Ioan Vulcu în Dosarul nr. 8.058/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, respectiv de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
