Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 630 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 536 din 29 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Wu Yuxin, prin reprezentant legal Chen Ping, în Dosarul nr. 11.779/302/RF/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.670D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.763D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicatã de Han Biao în Dosarul nr. 45.225/3/RF/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În ambele dosare se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã în aceste dosare partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis note scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.763D/2010 la Dosarul nr. 3.670D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului prezent, care solicitã admiterea excepţiei, precizând cã prin întoarcerea sa în China ar putea fi expus la riscul aplicãrii unor pedepse ori tratamente inumane ori degradante sau chiar la pierderea vieţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Precizeazã cã determinarea în concret a condiţiilor şi eventualelor consecinţe negative ale întoarcerii în ţara de origine asupra solicitantului dreptului de azil reprezintã atributul exclusiv al instanţei de judecatã care analizeazã plângerea introdusã de acesta.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 13 mai 2010 şi 24 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 11.779/302/RF/2007 şi nr. 45.225/3/RF/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Wu Yuxin, prin reprezentant legal Chen Ping, şi, respectiv, de Han Biao în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor introduse împotriva sentinţelor prin care le-au fost respinse plângerile formulate împotriva hotãrârilor Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererilor acestora de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate nu circumscriu suficient de clar şi neechivoc situaţiile concrete ce pot fi considerate ca fiind tratamente inumane sau degradante. Astfel, acestea nu menţioneazã explicit motivul protejãrii vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare şi nu includ nici teama privind tratamentul la care ar putea fi supuşi practicanţii de Falun Gong la întoarcerea în China. Se mai aratã cã lipsa de precizie şi claritate a textelor de lege criticate constituie un impediment în ceea ce priveşte "accesul la o judecatã dreaptã şi la obţinerea unei hotãrâri corecte".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile art. 26 alin. (2) pct. 2 nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã, în punctul sãu de vedere transmis în Dosarul nr. 3.763D/2010, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 26 din Legea nr. 122/2006 nu contravin dispoziţiilor art. 22 din Constituţie şi nici celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, aratã cã prin numeroase decizii, dintre care pot fi amintite, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 654 din 11 mai 2010, Decizia nr. 287 din 18 martie 2010, Decizia nr. 1.192 din 24 septembrie 2009, Decizia nr. 363 din 17 martie 2009 sau Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezenta cauzã şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. În Dosarul nr. 3.670D/2010 nu a transmis punctul sãu de vedere.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 ("Protecţia subsidiarã") alin. (2) pct. 2:
"(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; [...]".
Autorii excepţiei invocã dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie raportate la cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea fundamentalã şi ale art. 3 din aceeaşi convenţie, referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã argumentele formulate de autorii excepţiei reprezintã, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practicã a prevederilor de lege ce formeazã obiect al excepţiei. Or, astfel cum a precizat în repetate rânduri (de exemplu, Decizia nr. 217 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011), lãmurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate, stabilirea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine sunt atribuţii ce intrã în competenţa exclusivã a instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând obiectului controlului de constituţionalitate. Instanţa de judecatã urmeazã sã aprecieze dacã, în funcţie de împrejurãrile concrete caracteristice fiecãrei cauze, sunt aplicabile prevederile art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006.
Totodatã, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine cã simpla invocare a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care garanteazã dreptul la un proces echitabil, în lipsa unei motivãri a pretinsei contradicţii dintre acestea şi textul de lege supus controlului, nu reprezintã o veritabilã criticã de constituţionalitate. De aceea, excepţia astfel formulatã şi motivatã este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Wu Yuxin, prin reprezentant legal Chen Ping, şi de Han Biao în dosarele nr. 11.779/302/RF/2007 şi, respectiv, nr. 45.225/3/RF/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
