Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 63 din 28 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 4 si ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 260 din 18 aprilie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "B.T.T." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.227/2001 al Judecãtoriei Mangalia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 iulie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.227/2001, Judecãtoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "B.T.T." - S.A. din Bucureşti într-un litigiu ce are ca obiect obligarea acestei societãţi la vânzarea unor apartamente.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, care reglementeazã modul de calcul al preţului de vânzare pentru locuintele ce intra sub incidenta legii şi atribuirea în proprietate a terenului aferent construcţiei, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) şi (3) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se susţine, în esenta, ca prin efectul prevederilor <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, terenurile ce sunt proprietatea societãţilor comerciale îşi schimba regimul juridic şi devin proprietate de stat, fapt care, în opinia autorului exceptiei, ar reprezenta o "expropriere", ceea ce este contrar prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea fundamentalã. Se mai susţine ca "Legiuitorul a sustras de la indexare fãrã nici o justificare raţionalã perioada de la 8 februarie 1990, data intrãrii în vigoare a <>Decretului-lege nr. 61/1990 , şi pana la 7 martie 1991, data când devine aplicabil salariul minim brut pe ţara potrivit <>Hotãrârii Guvernului nr. 133/1991 , precum şi perioada de la 8 martie 1992 pana la 29 iulie 1992". Aceasta modalitate de stabilire a preţului reprezintã o amânare atât de importanta a momentului de plecare a indexãrii şi o diminuare atât de mare a preţului indexat încât contravine prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Mangalia, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, "este inadmisibila şi vadit nefondata", întrucât Curtea s-a mai pronunţat cu privire la aceste dispoziţii, statuand ca ele sunt constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 10 alin. 4 instanta arata ca ele reprezintã o modalitate concretã prin care se vor atribui aceste terenuri persoanelor care au cumpãrat locuinţe în condiţiile <>Legii nr. 85/1992 , nicidecum o "expropriere". Dacã s-ar interpreta altfel, susţine instanta, atunci nu ar fi admisibilã nici vânzarea locuinţelor pe acelaşi considerent al exproprierii. Or, Curtea Constituţionalã "a stabilit exact contrariul şi anume ca vânzarea acestora cãtre chiriaşi nu este numai admisibilã, ci şi obligatorie".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca prin <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, legiuitorul stabileşte o norma de justiţie socialã, dând posibilitate chiriaşilor sa cumpere locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, altele decât locuintele de intervenţie, la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect. O asemenea mãsura este în concordanta cu prevederile Constituţiei. Se mai arata ca obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, este o obligaţie în rem, iar nu o obligaţie în personam, în considerarea faptului ca societatea comercialã era cu capital de stat, iar ulterior s-a privatizat. Pentru astfel de ratiuni legiuitorul a stabilit şi modul de calcul al preţului de vânzare al acestor locuinţe, în scopul de a crea un echilibru economic, social şi moral al drepturilor asupra acestor bunuri.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. 4 se arata ca acestea nu contravin textelor constituţionale invocate. Prin acest articol legiuitorul a dorit transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcţiilor înstrãinate, o data cu acestea. În final se apreciazã ca în lipsa acestui text proprietarii ar fi dobândit doar un drept de superficie asupra acestor terenuri.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 7 alin. 4: "Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpãrãrii, fata de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .";
- Art. 10 alin. 4: "Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile <>art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 ."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind infrante de aceste dispoziţii legale sunt cele ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 135 alin. (6), texte care au urmãtorul conţinut:
- Art. 41 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.";
- Art. 135 alin. (6): Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
De asemenea, se invoca încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi cu urmãtorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul exceptiei privesc atât modalitatea de stabilire şi, implicit, cuantumul preţului de vânzare, cat şi atribuirea în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, a terenurilor pe care se afla aceste construcţii, considerându-se ca textul criticat nu respecta cerinţele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999; Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000; Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 137 din 11 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 452 din 13 septembrie 2000.
Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, sunt constituţionale, retinand în esenta ca prin aceste dispoziţii se introduce o limitare legalã a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecãrui chiriaş de a cumpara locuinta, limitare conformã cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi care da expresie totodatã exigenţei cuprinse în art. 43 alin. (1) şi în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie, cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calitãţii vieţii şi, mai ales, de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
În acelaşi timp s-a apreciat ca dispoziţia criticata reprezintã "o norma de justiţie socialã, întrucât da posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". Pe aceasta baza s-a apreciat ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, "sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral".
Faptul ca în acest caz autorul exceptiei nu critica obligativitatea înstrãinãrii locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora, nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problema de opţiune legislativã. Legiuitorul a înţeles sa stabileascã preţul de vânzare într-un cuantum care sa permitã chiriaşilor sa îşi poatã exercita efectiv dreptul la cumpãrarea locuinţelor. De aceea nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002.
Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretã de atribuire a terenurilor pe care se gãsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpãrare în condiţiile <>Legii nr. 85/1992 . Deci acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor fãcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale <>art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "B.T.T." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.227/2001 al Judecãtoriei Mangalia.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 februarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
