Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 63 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 197 din 22 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Cristina Geartu în Dosarul nr. 20.885/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 20.885/299/2008, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Cristina Geartu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat aduce atingere art. 44 din Constituţie, în sensul cã nu-i este garantat dreptul de proprietate privatã şi totodatã nu poate asigura protecţia mediului şi buna vecinãtate întrucât este obligat sã pãstreze imobilul în starea în care se afla la momentul cererii de restituire.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se aflã în prezent, se restituie în naturã în starea în care se aflã la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai format, în prealabil, obiect al controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin <>Decizia nr. 618 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2009, Curtea a reţinut cã "textul de lege criticat constituie expresia aplicãrii principiului general de drept al reparãrii în naturã a prejudiciilor cauzate, statuând cã restituirea imobilului preluat abuziv se realizeazã în starea în care acesta se aflã la data cererii de restituire şi liber de orice sarcini.
Reglementând restituirea imobilului liber de sarcini, legiuitorul a creat un caz de stingere a sarcinilor care pot greva bunurile ce fac obiectul <>Legii nr. 10/2001, în acord cu finalitatea acestui act normativ, şi anume repararea abuzurilor sãvârşite în perioada comunistã în ceea ce priveşte preluãrile de cãtre stat a imobilelor proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice private.
Soluţia adoptatã este cu atât mai echitabilã cu cât persoana îndreptãţitã la restituire, beneficiarul normei, nu este un succesor în drepturi al persoanei care deţine bunul la momentul cererii de restituire. Astfel, în situaţia în care deţinãtorul actual al imobilului a constituit o garanţie realã asupra acestuia, pentru garantarea unei creanţe, aceasta se va stinge, în temeiul legii, ca efect al restituirii în naturã a imobilului. Stingerea garanţiei nu are semnificaţia exonerãrii de rãspundere a deţinãtorului imobilului faţã de persoanele cu care acesta a intrat în raporturi juridice.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã, deşi textul de lege criticat conţine sintagma «libere de orice sarcini», norma are incidenţã numai asupra garanţiilor reale, ca mijloace juridice accesorii unui raport juridic de obligaţie, prin care creditorul îşi asigurã posibilitatea realizãrii în naturã a creanţei sale prin afectarea unui bun al debitorului, apãrându-se împotriva eventualei insolvabilitãţi a acestuia, iar nu şi asupra sarcinilor, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Astfel, nu intrã sub incidenţa legii sarcinile izvorâte din servituţi naturale sau legale privind protecţia mediului sau asigurarea bunei vecinãtãţi, care au un regim juridic diferit şi ale cãror efecte juridice continuã sã se producã indiferent de succesiunea în timp a titularilor dreptului de proprietate asupra imobilului. Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu, care se menţine atât timp cât existã situaţia care a determinat constituirea lui, respectiv cât existã cele douã imobile: primul, asupra cãruia se greveazã sarcina, şi al doilea, pentru uzul şi utilitatea cãruia se constituie servitutea."
Soluţia pronunţatã în decizia anterior menţionatã, precum şi considerentele ce au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Cristina Geartu în Dosarul nr. 20.885/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
