Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 63 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 16 martie 2006
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 183 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sepe Instalcom" - S.R.L. din Orãştie în Dosarul nr. 3.875/2005 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens aratã cã dispoziţiile legale criticate instituie un caz de suspendare a procedurii administrative similar celui prevãzut în art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã. Cu privire la aceste din urmã prevederi Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 72 din 28 mai 1996 , statuând cã sunt constituţionale. Pe de altã parte, soluţionarea contestaţiei administrative nu se amânã sine die, principiul liberului acces la justiţie fiind garantat de prevederile art. 188 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, potrivit cãruia deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administativ competentã. Fixarea condiţiilor şi limitelor dreptului de acces la justiţie se realizeazã prin prevederile cuprinse în titlul IX al Codului de procedurã fiscalã. Prevederile art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie privind prezumţia de nevinovãţie şi legalitatea pedepsei nu sunt incidente în materie civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 2005, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 183 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sepe Instalcom" - S.R.L. din Orãştie într-o cauzã având ca obiect o acţiune în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea unei decizii de impunere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocã încãlcarea prin textele de lege criticate a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21, art. 23 alin. (8) şi (9) [devenit art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţia revizuitã] şi art. 48 alin. (1) şi (2) [devenit art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţia revizuitã], precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fãrã a arãta însã în ce constã aceastã încãlcare.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate "este neîntemeiatã, întrucât, împotriva deciziilor emise în soluţionarea contestaţiei de cãtre organul administrativ, reclamanta are calea acţiunii în contencios în conformitate cu dispoziţiile <>art. 187 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ". Instanţa de judecatã aratã, de asemenea, cã "reclamanta are şi calea de a se adresa instanţei cu acţiune în contencios administrativ în condiţiile <>art. 6-12 din Legea nr. 554/2004 ".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 183 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Dupã sesizarea Curţii Constituţionale prin Încheierea din 22 septembrie 2005, <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar textele de lege criticate au fost renumerotate. În prezent, dispoziţiile legale criticate sunt prevãzute la art. 184 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din ordonanţã care au urmãtorul cuprins:
- Art. 184 alin. (1) lit. a) şi alin. (3): "(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã; [...]
(3) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupã caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacã motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca aducând atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (8) şi (9) [devenit art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii pedepsei, din Constituţia revizuitã] şi art. 48 alin. (1) şi (2) [devenit art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, din Constituţia revizuitã].
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã, totodatã, în susţinerea acesteia, şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prin dispoziţiile art. 184 alin. (1) lit. a) legiuitorul a adoptat, în materie fiscalã, o normã similarã celei cuprinse în art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã (în redactarea anterioarã modificãrilor aduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2001 şi prin <>Legea nr. 219/2005 ), potrivit cãreia instanţa putea suspenda judecata "când se ivesc indiciile unei infracţiuni, a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea". Or, cu privire la acest din urmã text de lege, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 72 din 28 mai 1996 , publicatã Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, statuând cã este constituţional. Cu acest prilej Curtea a reţinut cã "întâietatea rezolvãrii acţiunii penale este neîndoielnic justificatã şi consacratã ca atare şi de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedurã penalã [...]. În acelaşi sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora hotãrârea definitivã a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia".
Curtea reţine cã, pentru identitate de raţiune, cele statuate în materie civilã îşi gãsesc justificarea şi în materie fiscalã, în ceea ce priveşte suspendarea facultativã a procedurii de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale, şi anume atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, Curtea a stabilit, în soluţionarea unei excepţii privind dispoziţiile art. 174-187 din Codul de procedurã fiscalã (care includ şi pe cele criticate în prezenta cauzã), cã acestea "nu instituie [...] jurisdicţii speciale administrative" în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie. Totodatã, potrivit deciziei menţionate, "textele din Codul de procedurã fiscalã reglementeazã proceduri de recurs administrativ, prin care se lasã posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra mãsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevãzute de lege". Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut cã "actele de soluţionare de cãtre organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedurã fiscalã, nu sunt, aşadar, acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecatã".
De asemenea, prin <>Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea a arãtat cã, din perspectiva dispoziţiilor art. 187 alin. (2) [devenit art. 188 alin. (2) în urma republicãrii Codului de procedurã fiscalã], conform cãrora "deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã", "nu se poate susţine existenţa unei îngrãdiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege menţionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanţei judecãtoreşti inclusiv decizia de suspendare a soluţionãrii contestaţiei pe cale administrativã".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã stabileşte, în titlul IX, condiţiile exercitãrii dreptului de a recurge la justiţie pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei lezate printr-un act administrativ fiscal.
În consecinţã Curtea constatã cã textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, celor ale art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi nici dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 teza întâi privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Referitor la invocarea încãlcãrii prevederilor art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, Curtea observã cã acestea nu sunt incidente în cauzã, întrucât prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii pedepsei sunt proprii materiei penale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 184 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sepe Instalcom" - S.R.L. din Orãştie în Dosarul nr. 3.875/2005 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
