Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 63 din 17 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 267 alin. (1) din Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 10 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Florica Traşcã în Dosarul nr. 1.398/2003 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat, coroborat cu art. 267 din Codul muncii, care prevede cã sancţiunea avertismentului scris poate fi dispusã fãrã efectuarea unei cercetãri disciplinare prealabile, nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16, deoarece aplicarea oricãrei sancţiuni intervine în considerarea faptei sãvârşite, iar nu a calitãţii autorului, astfel încât nu poate fi pusã în discuţie existenţa vreunei discriminãri. În ceea ce priveşte nesocotirea dreptului la apãrare, se apreciazã cã, întrucât persoana sancţionatã are posibilitatea de a contesta în justiţie mãsura disciplinarã luatã împotriva sa, ea beneficiazã de toate garanţiile procesuale în faţa instanţei judecãtoreşti competente cu soluţionarea litigiului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.398/2003, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Florica Traşcã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se aratã cã textul de lege criticat încalcã art. 16 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, pentru unele abateri disciplinare, legea obligã la efectuarea unei cercetãri prealabile, în timp ce pentru altele nu prevede aceastã obligaţie, iar, pe de altã parte, aplicarea unei sancţiuni disciplinare fãrã efectuarea unei cercetãri prealabile, condiţie esenţialã în stabilirea temeiniciei sancţiunii, nu asigurã protecţia salariatului în faţa abuzurilor şi încurajeazã aplicarea de sancţiuni nejustificate. De asemenea, se mai aratã cã este îngrãditã libertatea de exprimare a opiniilor salariatului referitoare la fapta consideratã abatere disciplinarã şi la sancţiunea ale cãrei consecinţe urmeazã a le suporta, precum şi dreptul acestuia de a fi informat cu privire la motivul pentru care este sancţionat.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã, deşi autoarea excepţiei invocã neconstituţionalitatea art. 264 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, din motivarea excepţiei rezultã cã, în fapt, ea înţelege sã critice dispoziţiile legale ce permit aplicarea unei sancţiuni disciplinare fãrã o cercetare prealabilã a pretinsei abateri, respectiv dispoziţiile art. 267 alin. (1) din acelaşi cod.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, instanţa considerã cã aplicarea unei sancţiuni disciplinare fãrã o cercetare prealabilã nu constituie o discriminare a vreunei categorii de cetãţeni, întrucât nu este condiţionatã de vreo calitate a subiectului de drept, ci de gravitatea faptei apreciate ca fiind abatere. Nu se poate reţine nici încãlcarea dreptului persoanei de a se adresa unei instanţe de judecatã, persoana nemulţumitã de sancţiunea aplicatã putându-şi valorifica dreptul la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie.
De asemenea, se aratã cã nu este afectat nici dreptul la exprimare sau dreptul la informare, Codul muncii oferind suficiente garanţii legale pentru ca salariatul sancţionat sã îşi poatã exprima punctul de vedere şi sã fie informat despre mãsura punitivã care i-a fost aplicatã.
În consecinţã, instanţa apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul aratã cã textul de lege criticat nu încalcã nici una dintre prevederile constituţionale invocate, deoarece se aplicã tuturor salariaţilor aflaţi în aceeaşi situaţie şi nu creeazã discriminãri între aceştia; orice salariat se poate apãra în faţa instanţei de judecatã, contestând mãsura de sancţionare, libertatea de exprimare a persoanei în legãturã cu sancţiunea aplicatã nefiind astfel afectatã. De asemenea, întrucât aplicarea sancţiunii disciplinare se face prin decizie scrisã, care, sub sancţiunea nulitãţii, trebuie sã cuprindã, printre altele, descrierea faptei, precizarea dispoziţiilor legale încãlcate, termenul în care sancţiunea poate fi contestatã la instanţa competentã, dreptul salariatului la informare este pe deplin respectat, critica de neconstituţionalitate fiind lipsitã de temei.
Avocatul Poporului aratã cã, deşi autoarea excepţiei indicã un alt text de lege, critica de neconstituţionalitate este îndreptatã, de fapt, împotriva art. 267 alin. (1) din Codul muncii, care nu obligã angajatorul sã efectueze o cercetare prealabilã în cazul în care salariatul a sãvârşit o abatere disciplinarã sancţionatã cu avertisment scris. Se apreciazã cã acest text de lege nu contravine principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, în condiţiile în care tuturor angajaţilor sancţionaţi cu avertisment scris li se aplicã acelaşi tratament juridic, şi nici dreptului la apãrare, salariaţii putând contesta decizia de sancţionare la instanţele judecãtoreşti competente, în cursul procesului beneficiind de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (2) din Constituţie, se apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece angajatului sancţionat cu avertisment scris nu i se îngrãdeşte posibilitatea exprimãrii libere a opiniilor sale sau accesul la orice informaţie de interes public.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 264 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, text criticat de autoarea excepţiei, Avocatul Poporului aratã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât criticile autoarei nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei de faţã, neavând incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 264 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, respectiv Legea nr. 53/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 264: "(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul sãvârşeşte o abatere disciplinarã sunt:
a) avertismentul scris;"
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1), art. 30 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.";
- Art. 31 alin. (2): "Autoritãţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi, formal, critica de neconstituţionalitate este îndreptatã împotriva art. 264 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care reglementeazã avertismentul scris ca sancţiune disciplinarã, din susţinerile autoarei excepţiei rezultã cã, în realitate, aceasta vizeazã lipsa obligaţiei angajatorului de a efectua o cercetare prealabilã în cazul în care salariatul a sãvârşit o abatere disciplinarã sancţionatã cu avertisment scris. Ori, aceasta este prevãzutã într-un alt text de lege, respectiv în art. 267 alin. (1) din Codul muncii, care prevede cã: "Sub sancţiunea nulitãţii absolute, nici o mãsurã, cu excepţia celei prevãzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusã mai înainte de efectuarea unei cercetãri disciplinare prealabile."
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã. De altfel, exceptarea de la procedura cercetãrii prealabile nu intervine în considerarea calitãţii fãptuitorului, care întotdeauna este salariat al angajatorului, ci exclusiv în raport de gravitatea abaterii şi a sancţiunii aplicabile, astfel încât reglementarea nu aduce atingere principiului egalitãţii de tratament juridic între cetãţeni.
Analizând constituţionalitatea textelor de lege criticate, Curtea constatã cã acestea sunt în deplinã concordanţã şi cu prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la apãrare. Astfel, potrivit art. 268 alin. (5) din Codul muncii, "decizia de sancţionare poate fi contestatã de salariat la instanţele judecãtoreşti competente...", pe aceastã cale contestatorul având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege, prin administrarea probelor necesare în faţa jurisdicţiilor care soluţioneazã aceste cereri.
Faţã de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autoarei excepţiei, Curtea constatã cã art. 30 alin. (1) şi art. 31 alin. (2) din Constituţie nu au relevanţã în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât domeniile lor de incidenţã sunt diferite, libertatea de exprimare a persoanei şi obligaţia autoritãţilor publice de informare a cetãţenilor neavând legãturã cu procedura cercetãrii prealabile, în vederea aplicãrii de sancţiuni disciplinare, instituitã de Codul muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 267 alin. (1) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Florica Traşcã în Dosarul nr. 1.398/2003 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
