Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 63 din 15 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 131 din 3 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicatã de Ioan Feişan şi Cecilia Feişan în Dosarul nr. 2.360/176/2008 al Judecãtoriei Alba Iulia.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. Considerã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii acesteia şi au fost edictate în scopul protejãrii fondului forestier.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iulie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.360/176/2008, Judecãtoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ioan Feişan şi Cecilia Feişan într-o cauzã având ca obiect plângerea formulatã împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 34 alin. (2): "Proprietatea forestierã nu poate fi divizatã sub limita de 1 ha."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textul de lege contravine prevederilor constituţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã, întrucât limiteazã exercitarea prerogativei de dispoziţie asupra proprietãţii forestiere.
Judecãtoria Alba Iulia apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privatã, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Curtea observã cã prevederile art. 34 alin. (2) din Codul silvic stabilesc o limitã minimã a întinderii suprafeţelor de teren împãdurit şi instituie interdicţia divizãrii proprietãţii forestiere sub aceastã limitã. Aşadar, textul de lege criticat are în vedere situaţia acelor persoane care deţin în proprietate terenuri forestiere a cãror suprafaţã este mai mare de 1 ha, restrângându-le acestora posibilitatea înstrãinãrii unor suprafeţe de teren, pânã la valoarea stabilitã prin lege, şi limitându-le astfel dreptul de dispoziţie, ca prerogativã a dreptului de proprietate. Curtea constatã însã cã exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizatã, ci trebuie stabilit un raport de proporţionalitate între necesitatea protecţiei proprietãţii private şi exigenţele de interes general ale societãţii. Or, Curtea constatã cã tocmai acesta a fost scopul declarat al legiuitorului, care rezultã cu evidenţã din includerea textului de lege criticat în cap. IV al Codului silvic, dedicat reglementãrilor referitoare la asigurarea integritãţii fondului forestier naţional.
Stabilirea prin lege a unei limite sub care proprietatea forestierã nu poate fi divizatã este o mãsurã care dã expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Constituţie, care obligã proprietarul ca, în exercitarea dreptului de proprietate, sã respecte, printre altele, sarcinile privind protecţia mediului, aceste sarcini constituind chiar limitãri ale dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, în edictarea normei criticate legiuitorul a acţionat în virtutea prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fundamentalã, care obligã statul la crearea cadrului legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului recunoscut la alin. (1) al aceluiaşi articol, şi anume dreptul la un mediu înconjurãtor sãnãtos şi echilibrat ecologic.
De asemenea, Curtea observã cã inclusiv jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ilustratã prin hotãrârile Sporrong şi Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumãrescu contra României din 1999, Djidrovski contra Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei din 2005 şi Basoukou contra Greciei din 2005, a statuat cã dreptul de proprietate privatã nu este un drept absolut, ci poate comporta limitãri, în mãsura în care acestea sunt apte sã asigure un echilibru just între cerinţele interesului general al comunitãţii şi imperativele apãrãrii drepturilor fundamentale ale individului. În cazul de faţã, interdicţia de a fãrâmiţa suprafeţele de teren împãdurit în parcele mai mici de 1 ha este pe deplin justificatã de necesitatea asigurãrii unui interes social major, constând în conservarea fondului naţional forestier şi asigurarea unui mediu înconjurãtor sãnãtos.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicatã de Ioan Feişan şi Cecilia Feişan în Dosarul nr. 2.360/176/2008 al Judecãtoriei Alba Iulia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
