Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 628 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 1 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Mircea Ştefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.406/189/2010 al Judecãtoriei Bârlad.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin care acesta solicitã acordarea unui termen de judecatã, întrucât art. 114^1 din Codul de procedurã civilã prevede un termen de 15 zile pentru citarea pãrţilor la prima înfãţişare, iar, având în vedere cã în intervalul scurt dintre primirea citaţiei şi prima înfãţişare s-au intercalat şi sãrbãtorile de Paşti, nu a avut suficient timp pentru angajarea unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu este de acord cu amânarea cauzei.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã şi constatã cauza în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.406/189/2010, Judecãtoria Bârlad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de petentul Mircea Ştefan Constantinciu într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, în condiţiile în care judecãtoriile nu sunt instanţe de contencios administrativ specializate în sensul legii. Or, cu excepţiile prevãzute de Constituţie, toate actele administrative trebuie sã fie supuse controlului instanţei de contencios administrativ. Prin urmare, dispoziţiile cuprinse în actele normative speciale care consacrã dreptul instanţelor de drept comun de a exercita controlul judecãtoresc asupra actelor administrative încalcã flagrant dispoziţiile constituţionale revizuite. Dacã anterior revizuirii Constituţiei se putea concluziona cã nimic nu împiedica legiuitorul organic sã stabileascã faptul cã anumite acte administrative nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, la instanţele de contencios administrativ, putând da în competenţa instanţelor de drept comun soluţionarea plângerilor împotriva unor acte administrative, în condiţiile noii reglementãri cuprinse în art. 126 alin. (6) din Constituţia revizuitã, se constatã o consacrare expresã a faptului cã unica formã de control judiciar al legalitãţii actelor administrative este contenciosul administrativ, care este de competenţa exclusivã a instanţelor de contencios administrativ, ca instanţe specializate.
Mai mult, Legea nr. 180/2002 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 este o lege ordinarã şi, în consecinţã, nu poate stabili competenţa instanţelor judecãtoreşti în materie de contencios administrativ. De asemenea, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instituie un recurs paralel şi face referire la "o altã procedurã judiciarã", iar nu la o altã instanţã de contencios administrativ, nelegitimând astfel judecãtoria ca instanţã de contencios administrativ.
Judecãtoria Bârlad considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 813/2007, nr. 1.128/2007, nr. 81/2007, nr. 728/2008, nr. 664/2009 şi nr. 661/2009.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia.";
- Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã, o altã procedurã judiciarã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin mai multe decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate, raportate la dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 1.556 din 7 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2011, Curtea a statuat cã prevederile de lege criticate instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentã sã soluţioneze plângerea. Aceastã modalitate de reglementare reprezintã însã opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti. Prin reglementarea criticatã, legiuitorul nu a înţeles sã limiteze controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale.
În legãturã cu pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 faţã de prevederile art. 52 din Legea fundamentalã, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a statuat cã normele constituţionale invocate conferã persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de o autoritate publicã, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanţei pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însã în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege organicã. Or, în cauza de faţã este criticatã o ordonanţã a Guvernului ce reglementeazã regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilã fiind una specialã, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regãseşte printre cele strict şi limitativ prevãzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cãrora legiferarea are loc numai prin lege organicã. Totodatã, actul normativ atacat pune la dispoziţia persoanei interesate suficiente mijloace procesuale prin care acesteia îi este garantat accesul liber şi efectiv la justiţie.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Mircea Ştefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.406/189/2010 al Judecãtoriei Bârlad.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
