Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 627 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, precum si a celor ale art. 480 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 22 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, precum şi a celor ale art. 480 din Codul civil, excepţie ridicatã de Marin Petru Coveianu în Dosarul nr. 2.237/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 5.365 din 12 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.237/288/2009, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, precum şi a celor ale art. 480 din Codul civil, excepţie ridicatã de Marin Petru Coveianu într-o cauzã civilã având ca obiect revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin prevederile legale criticate se instituie o situaţie discriminatorie, în sensul cã permite anumitor persoane şi autoritãţi publice sã poatã dobândi bunuri proprietate privatã. De asemenea, apreciazã cã "în mod discriminatoriu ar putea fi revendicate, evaluate şi valorificate bunuri imobile proprietate privatã, dobândite prin modalitãţile expres prevãzute de lege şi cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege, respectiv cu respectarea principiilor fundamentale ale Constituţiei României, inclusiv cel al consensualismului".
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea considerã cã prevederile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, precum şi ale art. 480 din Codul civil.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998: "Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, dupã cum urmeazã:
a) nu pot fi înstrãinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii;
b) nu pot fi supuse executãrii silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;
c) nu pot fi dobândite de cãtre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bunã-credinţã asupra bunurilor mobile.";
- Art. 5 din Legea nr. 18/1991: "(1) Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, cãi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestierã, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mãrii teritoriale, ţãrmurile Mãrii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apãrãrii sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacã, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
(3) Terenurile pe care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri publice, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepţie pentru lucrãri de interes naţional.";
- Art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001: "Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.";
- Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii art. 11 din Legea nr. 213/1998 s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 143 din 10 aprilie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 3 iulie 2003, statuând cã prevederile legale criticate stabilesc regimul proprietãţii publice, dezvoltând şi precizând conţinutul dispoziţiei art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãreia "Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile".
În temeiul acestui principiu constituţional, dezvoltat prin prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile care fac obiect al proprietãţii publice sunt scoase din circuitul civil general. Or, este evident cã inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publicã impune nu numai soluţia interdicţiei înstrãinãrii lor, ci, ca o consecinţã, şi imposibilitatea dobândirii acestora de cãtre terţi prin oricare alt mod de dobândire reglementat de lege. Curtea a reţinut cã nu este restrâns dreptul la intentarea unei acţiuni în revendicare, ci se statueazã asupra regimului proprietãţii statului privind bunurile ce fac obiectul domeniului public, o datã ce acestea au fost astfel declarate şi încadrate. În aceste condiţii nu este încãlcat nici accesul la justiţie al celor interesaţi, principiu prevãzut de art. 21 din Constituţie, şi nici principiul constituţional al egalitãţii în drepturi.
De altfel, Curtea observã cã obiectul cauzei de faţã îl constituie o acţiune în revendicare a unui teren. Or, sub acest aspect, Legea fondului funciar nr. 18/1991 a stabilit, la art. 5 alin. (1), cã "Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, cãi de comunicaţii [... ]", iar la alin. (2) al aceluiaşi articol s-a prevãzut cã "Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacã, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public". În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, potrivit cãrora "Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile".
De asemenea, prin Decizia nr. 61 din 31 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 23 iulie 1998, Curtea a reţinut cã art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 enumerã bunurile obiect exclusiv al proprietãţii publice. Aşa fiind, bunurile proprietate publicã nu au acelaşi regim juridic cu cel al bunurilor proprietate privatã, deoarece unele sunt enumerate la art. 136 alin. (3) din Constituţie, iar altele sunt stabilite de lege, fie tot prin enumerare, fie prin precizarea unui criteriu cu ajutorul cãruia ele sã se poatã determina, şi anume cel al unitãţii publice.
În ceea ce priveşte art. 480 din Codul civil, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa cã acest text de lege este constituţional. Astfel, prevederile criticate dau definiţia legalã a proprietãţii, precizând cã dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultã din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însã a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii.
Soluţiile pronunţate în deciziile menţionate, precum şi considerentele pe care acestea s-au bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, precum şi a celor ale art. 480 din Codul civil, excepţie ridicatã de Marin Petru Coveianu în Dosarul nr. 2.237/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
