Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 627 din 12 iunie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) si (3) si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Nicanor George Ene şi Dragoş Marian Ene în Dosarul nr. 35/300/2012 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 687D/2012. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.562/2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 9 martie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 35/300/2012, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Nicanor George Ene şi Dragoş Marian Ene într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 124, art. 126 şi art. 127, coroborate cu art. 15, 16, 21, 24, 95, 131 şi art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã şi cu art. 6, 10, 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului, fãcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.561/2011, nr. 1.562/2011, nr. 1.558/2011, nr. 493/2009 şi nr. 1.668/2009, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Textele criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 18 alin. (1) şi (3): "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de cãtre instanţa de judecatã sau, dupã caz, de Ministerul Justiţiei.(...) (3) Cererea se soluţioneazã în camera de consiliu de un alt complet, fãrã citarea pãrţilor, prin încheiere irevocabilã."; - Art. 20 alin. (3): "Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 126 referitor la instanţele judecãtoreşti şi art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor, coroborate cu prevederile constituţionale ale art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 95 referitor la suspendarea din funcţie a preşedintelui, art. 131 referitor la rolul ministerului public şi art. 146 lit. d) referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6, 10, 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 18 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea statuând cã prevederile legale menţionate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens, cu titlu exemplificativ, este: Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 1.234 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţã, cã art. 18 din Legea nr. 146/1997 reglementeazã competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitãrii conferite legiuitorului prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea pronunţatã în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985, paragraful 57), Curtea a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. În aceste condiţii, Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfãptuirea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, îi revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de instanţele judecãtoreşti. În continuare, Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 1.562 din 6 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2012, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat cã, în ceea ce priveşte posibilitatea acordatã instanţelor judecãtoreşti de a aprecia, în fiecare caz, capacitatea persoanei de a plãti taxele judiciare datorate şi de a acorda scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri de la plata acestor taxe, intrã în marja de apreciere lãsatã de lege autoritãţilor naţionale competente în aceastã materie (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea pronunţatã în Cauza V.M. împotriva Bulgariei, 2006, paragraful 49). Astfel, în deplin acord cu normele fundamentale, prevederile legale criticate respectã garanţiile care condiţioneazã accesul efectiv la justiţie, permiţând pãstrarea unui just echilibru între interesele individuale şi cele care privesc administrarea justiţiei. Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Nicanor George Ene şi Dragoş Marian Ene în Dosarul nr. 35/300/2012 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iunie 2012.
