Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 625 din 8 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură penală
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 19 noiembrie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Grigoraş şi Alice Andra Grigoraş în Dosarul nr. 1.317/227/2014* al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 703D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că prin dispoziţiile criticate, care conferă dreptul de a formula contestaţie doar inculpatului şi reprezentantului Ministerului Public, se asigură garanţii procesuale egale între persoanele trimise în judecată prin rechizitoriu şi persoanele trimise în judecată prin admiterea plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea nr. 222 din 6 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 1.317/227/2014*, Tribunalul Suceava - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Grigoraş şi Alice Andra Grigoraş într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de autori împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din data de 30 ianuarie 2015 prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţi împotriva rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 53/II/2014 din 12 februarie 2014 şi a rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni din data de 11 decembrie 2013.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că normele procesual penale criticate încalcă dreptul părţii vătămate de a formula contestaţie cu privire la modul de soluţionare de către instanţa de fond a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, deoarece legiuitorul dă dreptul la contestaţie doar inculpatului şi procurorului.
6. Tribunalul Suceava - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, opinează că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, pentru că nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere din Constituţie sau din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Faptul că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute de alin. (6) şi alin. (7) pct. 1 lit. a), b) şi d) este definitivă nu afectează constituţionalitatea prevederilor invocate de petenţi, întrucât instituirea regulilor de desfăşurare a procesului penal, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Atât dispoziţiile art. 129, cât şi cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie se referă la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, procedura de judecată urmând a fi prevăzută "numai prin lege". Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
8. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în dosarele Curţii nr. 374D/2014, nr. 524D/2014, nr. 538D/2014 şi nr. 802D/2014, în sensul că prevederile art. 341 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară", care au următorul conţinut:
"(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.
(9) În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă."
12. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea dispun cu privire la contestaţia pe care o pot face procurorul şi inculpatul, în ipoteza reglementată de normele procesual penale ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Or, în cauză nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de nicio persoană, astfel că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, ci în ipoteza prevăzută de art. 341 alin. (6) din acelaşi cod. Astfel încât contestatorii, autori ai excepţiei, au exercitat împotriva Încheierii din 30 ianuarie 2015 o cale de atac nereglementată de lege, având în vedere prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală potrivit cărora încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă. Aşa fiind, ţinând seama de exigenţele dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional decide asupra dispoziţiilor legale "care au legătură cu soluţionarea cauzei", Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
14. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă", Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014 (paragrafele 24-25), respingând excepţia, ca neîntemeiată, soluţia şi considerentele din decizia precitată regăsindu-se şi în deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, nr. 294 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015, şi nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015.
15. Prin deciziile menţionate Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. De asemenea, Curtea a constatat faptul că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 129 şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, iar dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a reţinut că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile în cauză.
16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior arătate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
17. De asemenea, având în vedere cele arătate, Curtea nu poate reţine nici încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Grigoraş şi Alice Andra Grigoraş în Dosarul nr. 1.317/227/2014* al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
