Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 625 din 12 iunie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 9 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmânt "Corneliu Gheorghe Caranica" Brãila în Dosarul nr. 6.291/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 622D/2012.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 623D/2012 - nr. 641D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarele nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010, nr. 6.422/113/2010 şi nr. 6.572/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 622D/2012 - nr. 641D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 623D/2012 - nr. 641D/2012 la Dosarul nr. 622D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 26 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.291/113/2010, nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010 şi nr. 6.422/113/2010, şi prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 6.572/113/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmânt "Corneliu Gheorghe Caranica" Brãila, în numele recurenţilor-reclamanţi din dosarele mai sus menţionate, în cauze referitoare la litigii de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5) potrivit cãruia, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, indemnizaţia de concediu de odihnã nu ar trebui sã intre sub incidenţa prevederilor de lege criticate, deoarece acestea prevãd diminuarea cu 25% a cuantumului brut al drepturilor stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010. Or, în cuprinsul Legii nr. 118/2010 nu se face nicio referire la indemnizaţia de concediu de odihnã. Totodatã, nici Legea-cadru nr. 330/2009 şi nici Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 nu fac referire la indemnizaţia de concediu de odihnã. Prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 118/2010 nu vizeazã aceastã indemnizaţie.
Pe de altã parte, indemnizaţia de concediu de odihnã nu poate fi asimilatã cazurilor enumerate de Legea nr. 118/2010, întrucât drepturile vizate de aceasta sunt acelea care conteazã ca remuneraţie pentru munca depusã, presupunând prestaţii cu executare succesivã. Or, obligaţia de platã a indemnizaţiei de concediu de odihnã nu este susceptibilã de executare succesivã, ci dintr-o datã, deosebindu-se în mod clar de obligaţiile de naturã salarialã.
În concluzie, aşa cum au reţinut şi alte instanţe judecãtoreşti (Tribunalul Timiş, Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Timişoara şi Curtea de Apel Craiova), indemnizaţia de concediu de odihnã, ca prestaţie unicã, nu poate fi asimilatã unor altor indemnizaţii pe care salariatul le primeşte succesiv, numai acestea putând fi, aşadar, drepturi salariale.
Totuşi, unele instanţe de judecatã şi toate conducerile unitãţilor şi instituţiilor de învãţãmânt au apreciat cã indemnizaţia de concediu de odihnã trebuie diminuatã cu 25%.
Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, susţine urmãtoarele:
1. Aceste dispoziţii contravin principiului neretroactivitãţii legii, deoarece dreptul membrilor de sindicat s-a nãscut anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 118/2010, iar data la care trebuia plãtitã indemnizaţia de concediu nu intrã sub incidenţa Legii nr. 118/2010. Or, a impune aplicarea Legii nr. 118/2010 unei situaţii juridice anterioare apariţiei sale echivaleazã cu o încãlcare a principiului neretroactivitãţii legii civile.
Plata indemnizaţiei de concediu nu este o favoare pe care legiuitorul o face angajatului, ci este un drept legal prevãzut şi, în consecinţã, el trebuie respectat ca atare, stricto sensu.
2. Totodatã, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi principiului egalitãţii în faţa legii. În acest sens, aratã cã, dacã din orice motive, un salariat care solicitã şi a fost planificat sã execute concediul în luna martie, beneficiazã de indemnizaţia de concediu integralã prevãzutã de lege, lipsirea celor care au fost planificaţi sã efectueze concediul de odihnã dupã apariţia actului normativ care le restrânge drepturile creeazã, în defavoarea celor din urmã, o stare de discriminare, încãlcând astfel art. 16 din Constituţie, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
3. Mai aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, face o paralelã cu un alt litigiu care s-a aflat pe rolul instanţelor de judecatã, şi anume cel referitor la plata diferenţelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008. Instanţele judecãtoreşti au reţinut faptul cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat cã noţiunea de "bunuri", în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, cuprinde atât "bunuri actuale", cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe al cãror titular demonstreazã cã acestea au o bazã eficientã în dreptul intern şi în virtutea cãrora reclamantul poate pretinde cel puţin o "speranţã legitimã" în exercitarea efectivã a dreptului sãu. În consecinţã, instanţele judecãtoreşti au dat câştig de cauzã membrilor de sindicat, obligând unitãţile la plata diferenţelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, prin sentinţe definitive şi irevocabile. Mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, a admis recursul în interesul legii şi a decis cã prevederile Legii nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferenţa drepturilor salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi pânã la data de 31 decembrie 2009.
Or, situaţia neacordãrii integrale a indemnizaţiei de concediu de odihnã este identicã şi, din moment ce salariul calculat potrivit Legii nr. 221/2008 a fost deja considerat de cãtre instanţele de judecatã un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, apreciazã cã şi indemnizaţia de concediu de odihnã are natura juridicã a unui drept de creanţã, protejat de prevederile sus-menţionate din primul Protocol la Convenţie, fapt ce conduce la recunoaşterea calitãţii de victimã pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte, de aceastã indemnizaţie, care constituie o "speranţã legitimã".
4. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 referitoare la diminuarea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnã contravin principiului respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultã cã autorul acesteia pune în discuţie câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, aspecte ce constituie chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţelor judecãtoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care sunt deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.155/2011. În plus, aratã cã susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizeazã aspecte de aplicare a legii cu privire la o situaţie concretã de fapt, or, cu privire la asemenea susţineri, autoritatea competentã a se pronunţa este instanţa de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitatã în timp, pânã la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 continuã sã îşi producã efectele juridice în prezenta cauzã, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legiicadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectãrii supremaţiei Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri şi art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii, statuând cã acestea sunt constituţionale. Astfel, prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 157 din 23 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, şi Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012.
Curtea a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmânt "Corneliu Gheorghe Caranica" Brãila în dosarele nr. 6.291/113/2010, nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010, nr. 6.422/113/2010 şi nr. 6.572/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iunie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
