Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 624 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 313 alin. 3, art. 318 si art. 360 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.121 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 313 alin. 3, art. 318 şi art. 360 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aşezãmântul Cultural "Academia Caţavencu" în Dosarul nr. 1.422/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public invocã problema inadmisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã autorul excepţiei criticã, în realitate, absenţa unor dispoziţii legale care sã permitã comunicarea copiei actului de sesizare a instanţei şi a hotãrârii judecãtoreşti tuturor inculpaţilor, iar nu numai celor aflaţi în stare de deţinere, absenţã care nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Pe fond, aratã cã, aşa cum a statuat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, nu se impune o formã specificã în care acuzatul sã fie informat, astfel încât o informare chiar verbalã este suficientã. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a statuat cã inclusiv o hotãrâre judecãtoreascã redactatã în formã rezumatã, fãrã a prevedea calea de atac, întruneşte condiţiile unui proces echitabil (Cauza Zoon contra Olandei, 2000).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierea din 13 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.422/2005, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. 3, art. 318 şi art. 360 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Aşezãmântul Cultural "Academia Caţavencu" într-o cauzã penalã având ca obiect recursul declarat de autorul excepţiei - parte responsabilã civilmente împotriva unei sentinţe penale a Judecãtoriei Sibiu prin care acesta a fost obligat la plata unor daune morale, în solidar cu inculpatul, achitat pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 205 şi 206 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, având în vedere importanţa actului de trimitere în judecatã a inculpaţilor, este imperios necesar ca acesta sã fie adus la cunoştinţã fiecãrui inculpat, indiferent dacã se aflã în stare de arest sau în stare de libertate şi cã aceastã comunicare a plângerii prealabile (asemenea comunicãrii rechizitoriului) ar duce la o mai bunã desfãşurare a procesului penal, inculpatul având posibilitatea sã îşi formuleze apãrarea având deplinã cunoştinţã de acuzaţiile care i se aduc prin actul de trimitere în judecatã.
Totodatã, susţine cã netrimiterea de copii de pe plângerea prealabilã tuturor inculpaţilor, iar nu numai celor aflaţi în stare de deţinere, contravine şi dreptului la apãrare, întrucât este obligaţia statului, cel care organizeazã procesul penal, "de a face un efort pentru comunicarea plângerii prealabile", cu atât mai mult cu cât cel care sesizeazã instanţa în cadrul plângerii prealabile este partea vãtãmatã, care poate fi obligatã sã depunã mai multe exemplare.
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã prin necomunicarea plângerii prealabile şi prin necomunicarea integralã a hotãrârii instanţei cãtre inculpat se instituie o inegalitate de tratament între pãrţile care participã la procesul penal faţã de cele care participã la procesul civil. Astfel, aratã cã, potrivit art. 114^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, preşedintele va dispune sã se comunice pârâtului, odatã cu citaţia, copii de pe cererea de chemare în judecatã şi de pe înscrisuri, iar raţiunea acestui text legal este ca partea interesatã sã poatã cunoaşte pretenţiile reclamantului, dându-i-se astfel posibilitatea sã-şi formuleze apãrãrile încã de la primul termen de judecatã. În penal, potrivit dispoziţiilor legale criticate, doar inculpatul aflat în stare de deţinere primeşte o copie a actului de sesizare, ceilalţi inculpaţi cercetaţi în stare de libertate fiind privaţi de acest drept. De asemenea, mai aratã cã, în civil, pârâtului i se comunicã hotãrârea pronunţatã de instanţã în întregul ei, iar nu numai dispozitivul acesteia, ca în penal, astfel încât partea interesatã este în mãsurã ca în termenul legal de la comunicarea acesteia sã poatã formula motivele de apel sau recurs.
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate au rolul de a ocroti drepturile procesuale ale unei categorii distincte de inculpaţi, a celor aflaţi în stare de deţinere, "care nu intrã în categoria obişnuitã a celor aflaţi în stare de libertate, care pot sã se ocupe de procesele în care sunt implicaţi". Totodatã, aratã cã împrejurarea cã, din motive imputabile pãrţilor aflate în stare de libertate, procesul se poartã în lipsa acestora, nu poate fi apreciatã ca o modalitate de discriminare judiciarã între inculpaţii aflaţi în stare de detenţie şi cei aflaţi în libertate, ci, dimpotrivã, necomunicãrile în discuţie sunt menite a ocroti, "chiar dacã aparent indirect", drepturile procesuale ale persoanelor implicate în proces, determinându-le sã acorde o atenţie sporitã cauzei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, considerând cã autorul excepţiei formuleazã o interpretare per a contrario a dispoziţiilor criticate din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora comunicarea actului de sesizare s-ar face exclusiv cãtre inculpaţii aflaţi în stare de deţinere, iar nu şi cãtre cei aflaţi în stare de libertate. Situaţia inculpatului aflat în stare de deţinere, cãruia i se comunicã actul de sesizare, nu poate fi apreciatã ca fiind mai favorabilã faţã de cea a inculpatului aflat în stare de libertate, deoarece acesta din urmã, fiind chemat prin citaţie proceduralã, are posibilitatea sã ia cunoştinţã de actul de sesizare a instanţei. Astfel, prevederile art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care prevãd în mod expres dreptul inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere de a li se comunica actul de sesizare a instanţei, nu exclud comunicarea acestuia inculpaţilor aflaţi în stare de libertate. În acest sens aratã cã toţi inculpaţii beneficiazã de aceleaşi drepturi încã din faza urmãririi penale, deoarece, potrivit art. 250 din Codul de procedurã penalã, dupã punerea în mişcare a acţiunii penale, organul de cercetare penalã procedeazã la prezentarea materialului de urmãrire penalã faţã de toţi inculpaţii, fãrã a distinge dacã se aflã sau nu în stare de detenţie.
Totodatã, aratã cã instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa, exclusivã a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedurã în considerarea unor situaţii speciale.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu conţin discriminãri în funcţie de criteriile prevãzute de art. 4 din Constituţie, ci, dimpotrivã, urmãresc evitarea unei discriminãri, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de deţinere de a-şi organiza apãrarea în condiţii cât mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat în stare de libertate.
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apãrare, apreciazã cã acesta nu este afectat prin dispoziţiile legale criticate, deoarece inculpatul aflat în stare de libertate, fiind chemat prin citaţie proceduralã, are posibilitatea efectivã de a lua cunoştinţã oricând, direct sau prin apãrãtor, de actul de sesizare a instanţei şi îşi poate organiza apãrarea utilizând toate mijloacele prevãzute de lege. De altfel, inculpatul cunoaşte toate actele dosarului, întrucât procurorul, potrivit art. 257 din Codul de procedurã penalã, este obligat, la terminarea urmãririi penale, sã-i prezinte materialul de urmãrire penalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, considerã cã instituirea prin dispoziţiile legale criticate a unor reguli speciale privind procedura de desfãşurare a procesului penal nu aduce atingere principiului egalitãţii în faţa legii, întrucât, aşa cum a constatat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, situaţiile în mod obiectiv diferite justificã existenţa unui tratament juridic diferit.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 24 din Constituţie şi la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciazã cã normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului penal, sã fie asistatã de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi de a se prevala, neîngrãdit, de toate garanţiile procesului echitabil. Astfel, organele de urmãrire penalã, în exercitarea rolului activ, sunt obligate sã explice învinuitului sau inculpatului, precum şi celorlalte pãrţi drepturile lor procesuale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 313 alin. 3, art. 318 şi <>art. 360 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. În urma acestor modificãri, dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 313 alin. 3: "în cauzele în care inculpatul este trimis în judecatã în stare de arest, preşedintele instanţei, la primirea dosarului, fixeazã un termen care, potrivit art. 300^1, nu poate fi mai mare de 48 de ore, înãuntrul cãruia se comunicã citaţia împreunã cu o copie a actului de sesizare a instanţei.";
- Art. 318: "La termenul de judecatã, dupã strigarea cauzei şi apelul pãrţilor, preşedintele verificã identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se aflã în stare de deţinere, preşedintele se încredinţeazã dacã a primit în termenul prevãzut în art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instanţei. Când actul nu a fost comunicat, dacã inculpatul cere, judecata se amânã, iar preşedintele îi înmâneazã o copie de pe actul de sesizare a instanţei, fãcându-se menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţã.
De asemenea, judecata se amânã la cererea inculpatului, când comunicarea s-a fãcut cu mai puţin de 3 zile înaintea termenului de judecatã.";
- Art. 360: "Copii de pe dispozitivul hotãrârii se comunicã pãrţilor care au lipsit atât la judecatã, cât şi la pronunţare.
Inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre situaţiile prevãzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunţarea hotãrârii, i se comunicã copia dispozitivului hotãrârii. De asemenea, copia dispozitivului hotãrârii se comunicã administraţiei locului de deţinere."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 24 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) în tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut:
"1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sã se apere el însuşi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sã întrebe dacã sã solicite audierea martorilor acuzãrii şi sã obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzãrii;
e) sã fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã autorul excepţiei este nemulţumit de omisiunea legiuitorului de a reglementa obligativitatea comunicãrii cãtre inculpatul aflat în libertate a copiei actului de sesizare a instanţei, precum şi a dispozitivului hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în cauzã. Astfel, autorul excepţiei considerã cã o copie de pe actul de sesizare şi de pe hotãrârea judecãtoreascã ar trebui sã primeascã şi inculpaţii aflaţi în stare de libertate, iar nu numai cei aflaţi în stare de deţinere.
Curtea constatã cã aceastã "criticã de neconstituţionalitate" vizeazã, în realitate, o problemã de legiferare, problemã care constituie atributul suveran al Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, este "unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul cã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 313 alin. 3, art. 318 şi art. 360 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aşezãmântul Cultural "Academia Caţavencu" în Dosarul nr. 1.422/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
