Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 623 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (3), (4) si (5) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 931 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 39 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã în Dosarul nr. 765/2006.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu înlãturã posibilitatea pãrţilor de a se prevala de toate garanţiile procesuale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 765/2006, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 39 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 248/2005 . Excepţia a fost ridicatã din oficiu de cãtre instanţa de judecatã, în cadrul soluţionãrii cererii formulate de Direcţia Generalã de Paşapoarte pentru dispunerea mãsurii restrângerii exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate a pârâtei Luciana Niţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã susţine cã, deşi libera circulaţie a persoanelor nu este absolutã, ea suportând anumite limite, aceastã limitare nu se poate realiza prin proceduri contrare Constituţiei. Or, prin modul de reglementare a procedurii de soluţionare a cauzelor în baza dispoziţiilor legale criticate se încalcã drepturile procesuale ale pãrţilor şi principiile de bazã ale procesului civil, dreptul la apãrare, dreptul de a participa la dezbaterile judiciare, dreptul de a recunoaşte pretenţiile reclamantului, dreptul de a exercita cãile legale de atac, principiul egalitãţii armelor, principiul contradictorialitãţii. De asemenea, termenele fiind foarte scurte, soluţionarea cauzelor nu se poate face decât fãrã citarea pãrţilor. Aparent este vorba despre o procedurã necontencioasã, fãrã citarea pãrţilor, dar art. 331 din Codul de procedurã civilã se referã la cererile pentru dezlegarea cãrora este nevoie de mijlocirea instanţei, fãrã sã se urmãreascã stabilirea unui drept potrivnic faţã de o altã persoanã, iar în cazul de faţã cererea Direcţiei Generale de Paşapoarte vizeazã limitarea unui drept fundamental, şi anume dreptul la libera circulaţie. Ca atare, este necesarã citarea pârâtului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã este neîntemeiatã, întrucât instituirea regulilor de desfãşurare a procesului, deci şi stabilirea termenelor de judecatã şi reglementarea cãilor de atac, sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedurã în considerarea unor situaţii deosebite cum ar fi celeritatea judecãrii cauzei. Invocã, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu înlãturã posibilitatea pãrţilor de a se adresa instanţei judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale ale unui proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 39 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
"(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) şi (2), instanţa se pronunţã, prin hotãrâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitãrii autoritãţilor competente, şi comunicã hotãrârea persoanei, Direcţiei Generale de Paşapoarte, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontierã şi serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, competent sã elibereze paşaportul simplu persoanei împotriva cãreia a fost dispusã mãsura.
(4) Hotãrârea prevãzutã la alin. (3) este supusã apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentã teritorial. Instanţa se pronunţã în termen de 3 zile de la data primirii cererii.
(5) Hotãrârea curţii de apel este supusã recursului, termenul de recurs, precum şi cel de judecatã fiind cele prevãzute la alin. (4)."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecatã susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 7 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 8 privind accesul la instanţele judecãtoreşti şi ale art. 10 privind judecarea cauzei în mod echitabil şi public din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi cele ale art. 2 alin. 3 lit. a) şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate fac parte din secţiunea a 3-a - "Limitarea exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate" a cap. III - "Exercitarea dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate" din <>Legea nr. 248/2005 şi reglementeazã procedura de soluţionare a cererilor de restrângere a exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate a cetãţenilor români, mãsurã ce se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul cãruia a fost returnatã persoana, de cãtre tribunalul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureşti.
Aşadar, dispoziţiile legale criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecatã, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Aşa cum a statuat Curtea în mod constant în jurisprudenţa sa, legiuitorul poate institui reguli speciale, în considerarea unor situaţii speciale. Astfel, faptul cã în cauzele privind restrângerea exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate a cetãţenilor români termenele reglementate sunt foarte scurte nu are semnificaţia unei limitãri a accesului liber la justiţie, drept fundamental consacrat de prevederile art. 21 din Constituţie. Justificarea unei asemenea reglementãri speciale, derogatorii de la dreptul comun, este datã de necesitatea soluţionãrii cauzelor respective în regim de urgenţã.
Totodatã, Curtea constatã cã termenele procedurale scurte instituite de legiuitor pentru exercitarea cãilor de atac din aceastã materie nu contravin dreptului la un proces echitabil, prevãzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi de art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, şi nici dreptului la apãrare consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât acestea au fost astfel reglementate pentru a se lãmuri, cu celeritate, situaţia persoanei împotriva cãreia s-a dispus mãsura restrângerii dreptului la liberã circulaţie.
Aşadar, în ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã aceastã susţinere nu poate fi primitã, întrucât nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi.
Cu privire la invocarea prevederilor art. 129 din Constituţie referitoare la folosirea cãilor de atac, Curtea constatã cã dispoziţiile alin. (4) şi (5) ale <>art. 39 din Legea nr. 248/2005 reglementeazã tocmai procedura de soluţionare a cãilor de atac - apelul şi recursul - instituite de legiuitor în aceastã materie.
Pentru toate aceste motive, Curtea constatã cã nici prevederile din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei nu sunt încãlcate de dispoziţiile legale criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 39 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã în Dosarul nr. 765/2006.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
