Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 622 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI pct. 4 si 6 din cap. II sectiunea a 3-a din Ordonanta Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor masuri financiare
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Antonia Constantin - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cap. II secţiunea a 3-a <>art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 897/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie şi din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 aprilie 2006 pronunţatã în Dosarul nr. 897/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cap. II secţiunea a 3-a <>art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect "constatarea neconstituţionalitãţii <>Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 ". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 contravin art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, art. 44 alin. (1)-(3), art. 45, 51, 53, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), art. 136 alin. (5) şi art. 139 din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În esenţã, autorul excepţiei aratã cã: "efectuarea unei investiţii în România, precum şi posesia, folosinţa sau dispoziţia asupra unei proprietãţi sunt garantate şi nu pot fi supuse vreunei mãsuri discriminatorii"; "nu pot fi supuse discriminãrii administrarea, întreţinerea, fructificarea, extinderea sau lichidarea unei investiţii"; anularea facilitãţilor fiscale acordate unei persoane de drept privat prin intervenţia abuzivã a autoritãţilor statului echivaleazã cu o naţionalizare de fapt şi de drept; ordonanţa criticatã "este profund greşitã şi înfrânge deopotrivã finalitatea dreptului la un proces echitabil în cadrul democraţiei constituţionale, principiul fundamental al unui stat de drept care declarã preeminenţa dreptului, postulat la nivel european în art. 1 şi 6 ale Convenţiei europene pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor". În continuare, "în motivarea excepţiei", expune pe larg situaţia de fapt, precum şi considerente de ordin personal referitoare la caracterul inechitabil şi disproporţionat al "procedurii judiciare interne". Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã "excepţia invocatã are legãturã cu soluţionarea cauzei şi nu este contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi opineazã în sensul cã dispoziţiile din <>Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 nu creeazã un regim discriminator şi nu afecteazã libertatea economicã şi economia de piaţã". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/1998 a urmãrit asigurarea accelerãrii dezvoltãrii regionale a zonelor defavorizate prin acordarea unor facilitãţi pentru investiţiile nou-create în aceste zone, pentru o perioadã limitatã de timp. Prin modificãri ulterioare, "în special, prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, prin cap. II secţiunea 3 art. VI al acesteia, criticat", prevederile ordonanţei au fost corelate cu dispoziţiile <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, "în vederea creãrii şi menţinerii unui mediu concurenţial şi normal (art. 1), în cuprinsul acestui act normativ fiind instituit şi ajutorul pentru dezvoltare regionalã [art. 23 alin. (1) lit. f)]". Mai aratã cã prevederile referitoare la modul de calcul al intensitãţii ajutorului de stat pentru investiţiile efectuate pânã la data de 15 septembrie 2004, precum şi data la care se abrogã art. 6 lit. b), d) şi e) din ordonanţã "nu sunt de naturã sã afecteze niciun drept consacrat în Legea fundamentalã, iar pe de altã parte [...] atât stabilirea prin lege a obligaţiei de platã a anumitor impozite/taxe datorate statului, cât şi stabilirea unor excepţii de la plata acestora [...] ţine, exclusiv, de opţiunea legiuitorului, cu condiţia ca reglementãrile respective sã se aplice în mod uniform, în situaţii egale". Considerã cã art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 44 alin. (1)-(3), art. 51, 53, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt incidente în cauzã. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 139 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã impozitele şi taxele "vizate în speţã" sunt stabilite prin Codul fiscal, <>Legea nr. 18/1991 , <>Legea nr. 143/1999 , iar facilitãţile pentru zonele defavorizate au fost acordate cu respectarea legislaţiei fiscale în vigoare la data acordãrii, şi anume: <>Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 , adoptatã în temeiul <>Legii nr. 291/2004 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, potrivit instituţiei "delegãrii legislative" prevãzute de art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie; pct. 1 al art. VI din cap. II secţiunea a 3-a din ordonanţã, referitoare la modul de calcul al intensitãţii ajutorului de stat, "şi-a produs efectele juridice încã de la intrarea în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 ", pe când abrogarea prevederilor acesteia cuprinse în art. 6 alin. (1) lit. b), d) şi e), referitoare la facilitãţi, "a intrat în vigoare la 20 februarie 2005, în temeiul legii de aprobare"; soluţiile legislative criticate au fost preluate prin <>Legea nr. 507/2004 , "dovedindu-se viabile". Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile cap. II secţiunea a 3-a <>art. VI pct. 4 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 , aprobatã (cu modificãri care au pãstrat soluţia legislativã) prin <>Legea nr. 507/2004 , sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã prin acordarea unor facilitãţi fiscale anumitor categorii de agenţi economici nu s-a constituit în favoarea acestora un drept de proprietate sau un drept de creanţã, astfel cã nu se poate reţine încãlcarea art. 44 din Constituţie; mãsurile dispuse prin ordonanţã nu sunt contrare exercitãrii liberei iniţiative şi accesului la o activitate economicã şi nici obligaţiei statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, cap. II secţiunea a 3-a <>art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare. Ordonanţa a fost aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 507/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004. Dispoziţiile de lege criticate sunt cuprinse în articolul unic pct. 15 din aceasta şi pãstreazã soluţia legislativã de principiu din redactarea anterioarã. Deşi în notele scrise depuse la dosarul instanţei de judecatã autorul excepţiei menţioneazã cã obiectul excepţiei îl constituie "dispoziţiile din <>Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare din data de 26-08-2004, publicatã în Monitorul Oficial nr. 803 din data de 31-08-2004", în realitate, criticile formulate şi textul pe care acesta îl citeazã vizeazã numai "<>Art. VI. 4. [...] 6." cuprins în pct. 15 al articolului unic din Legea nr. 507/2004 . În consecinţã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie aceste din urmã prevederi şi doar cu privire la acestea Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie şi care au urmãtorul cuprins: "15. La capitolul II secţiunea a 3-a, articolul VI va avea urmãtorul cuprins: «<>Art. VI. - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 8 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...]; 4. Dupã alineatul (1) al articolul 14^1 se introduce alineatul (1^1) cu urmãtorul cuprins: «(1^1) În calculul intensitãţii ajutorului de stat se au în vedere costurile eligibile aferente valorii investiţiilor efectuate pânã la data de 15 septembrie 2004.»; [...]; 6. În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe se abrogã prevederile literelor b), d) şi e) ale alineatului (1) al articolului 6." În opinia autorului excepţiei aceste prevederi de lege încalcã dispoziţiile constituţionale ale: art. 1 alin. (3), potrivit cãruia România este stat de drept, democratic şi social care garanteazã valorile supreme enunţate de text, art. 11 alin. (2) care stabileşte cã tratatele ratificate fac parte din dreptul intern, art. 15 alin. (1) în sensul cãruia cetãţenii beneficiazã de drepturile prevãzute de Constituţie şi alte legi şi au obligaţiile ce decurg din acestea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 20 referitor la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", art. 44 alin. (1)-(3) consacrat dreptului de proprietate privatã, care este garantat, în condiţiile legii, indiferent de proprietar, art. 45 - "Libertatea economicã", art. 51 cu privire la "Dreptul de petiţionare", art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), potrivit cãruia economia României este o economie de piaţã în care statul trebuie sã asigure libertatea comerţului şi sã protejeze interesele naţionale în activitatea economicã, art. 136 alin. (5) care consacrã inviolabilitatea proprietãţii private, în condiţiile legii, şi art. 139 referitor la "Impozite, taxe şi alte contribuţii". De asemenea, se invocã încãlcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care dispune cu privire la "Protecţia proprietãţii". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, defineşte "zonele defavorizate" în sensul cã acestea reprezintã arii geografice strict delimitate teritorial şi care îndeplinesc una sau mai multe condiţii prevãzute de ordonanţã, procedura de declarare a zonelor defavorizate şi procedura de acordare a facilitãţilor fiscale. Aceastã ordonanţã a fost aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 507/2004 care prin pct. 15 al articolului unic introduce art. 14^1 alin. (1^1) referitor la modul de calcul al intensitãţii ajutorului de stat, în funcţie de care agenţii economici beneficiazã de facilitãţile fiscale prevãzute de legislaţia în vigoare, precum şi abrogarea unora dintre facilitãţile acordate anterior. Cu privire la aceste critici Curtea constatã cã nicio normã constituţionalã nu interzice acordarea de facilitãţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfãptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normã constituţionalã nu interzice stabilirea, în funcţie de necesitãţile perioadei de referinţã, a condiţiilor de acordare sau de retragere a facilitãţilor fiscale prevãzute în beneficiul unor contribuabili. Ca atare, nu se poate reţine încãlcarea niciunuia dintre textele din Constituţie invocate şi nici încãlcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau a art. 1 şi 6 din Convenţie. De altfel, în realitate, susţinerile autorului excepţiei nu reprezintã motive de neconstituţionalitate a textelor de lege, ci exprimã nemulţumirea acestuia în legãturã cu modul de reglementare a acordãrii şi, respectiv, abrogãrii beneficiului unor facilitãţi fiscale pentru agenţii economici care opereazã în zonele defavorizate. Or, cu privire la astfel de aspecte Curtea nu este competentã sã se pronunţe, având în vedere <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãruia aceasta exercitã controlul de constituţionalitate prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei. Problemele evocate de autorul excepţiei intrã în competenţa de soluţionare a instanţelor de judecatã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI pct. 4 şi 6 din <>cap. II secţiunea a 3-a din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 897/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
