Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 622 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
Ioan Vida - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. j) şi ale <>art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Inter Gusto" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.481/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã. La apelul nominal rãspunde Gheorghe Paraschiv, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Partea prezentã solicitã admiterea excepţiei, considerând cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondatã, apreciind cã reglementarea atribuţiei judecãtorului-sindic de a autentifica actele juridice încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã, nu încalcã principiile constituţionale ale imparţialitãţii justiţiei, independenţei judecãtorilor şi egalitãţii în drepturi.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.481/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. j) şi ale <>art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Inter Gusto" - S.R.L. în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 . În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 16, precum şi ale art. 123 (devenit art. 124, dupã republicarea Constituţiei). În legãturã cu critica de neconstituţionalitate formulatã prin invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, referitoare la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, autorul excepţiei aratã cã atribuţia de autentificare a actelor stabilitã prin prevederile criticate în sarcina judecãtorului-sindic "nu este una ce ţine de puterea judecãtoreascã, ci una care ţine de serviciul de interes public reglementat de <>art. 3 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici". Autorul excepţiei considerã cã, "deşi judecãtorul este independent şi ar trebui sã se supunã numai legii, în fapt, prin <>art. 11 lit. j) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, i se impune sã autentifice acte încheiate de cãtre lichidatorul judiciar cu persoane care nu participã în calitate de pãrţi în proces şi în condiţiile pe care lichidatorul şi terţele persoane strãine de cauzã le stabilesc. În acest fel, judecãtorul nu mai este imparţial, ci este nevoit sã se supunã voinţei unor terţe persoane strãine de cadrul procesual, ceea ce constituie o încãlcare flagrantã a art. 123 alin. (2) din Constituţie [devenit art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicatã]". De asemenea, autorul excepţiei considerã cã, prin actul autentificat de cãtre judecãtor, bunurile debitoarei sunt dobândite de terţe persoane, fãrã sã achite taxele de timbru la care este obligatã orice altã persoanã care încheie acte translative de proprietate, încãlcându-se principiul conform cãruia "justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi". Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "atribuţia de autentificare a actelor juridice încheiate de judecãtorul-sindic nu aduce atingere independenţei puterii judecãtoreşti, iar plata taxelor aferente vânzãrilor [se face], oricum, la momentul intabulãrii dreptului de proprietate în Cartea funciarã". Se aratã cã, de altfel, "în speţa de faţã, obiectul vânzãrii l-au constituit drepturi litigioase, iar nu un bun mobil al debitoarei". În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se aratã cã "din interpretarea sistematicã a dispoziţiilor Legii fundamentale reiese cã reglementarea procedurii de judecatã intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului". În opinia Guvernului, "prin acordarea judecãtorului-sindic a atribuţiei de a autentifica actele încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã, nu se produce o ingerinţã a puterii judecãtoreşti în sfera altei puteri, cu atât mai mult cu cât nici o normã constituţionalã nu prevede competenţa exclusivã a notarilor publici în activitatea de autentificare a actelor juridice". Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere se aratã cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate formulatã prin invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. În legãturã cu critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. j) şi ale <>art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 faţã de art. 124 din Constituţie, Avocatul Poporului considerã cã nu este încãlcat "principiul potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, [iar] în ceea ce priveşte atribuţiile, precum şi caracterul hotãrârilor pronunţate de judecãtorul-sindic, acestea constituie chestiuni de procedurã, pe care legiuitorul este liber sã le [reglementeze], în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie". Cât priveşte invocarea încãlcãrii prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, Avocatul Poporului considerã cã "dispoziţiile constituţionale referitoare la organizarea statului român potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor nu au incidenţã în cauza de faţã". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. j) şi ale <>art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare: - Art. 11 (1) : "Principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] j) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã; [...]"; - Art. 30: "(1) Actele încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã, vor fi supuse autentificãrii judecãtorului-sindic. (2) Judecãtorul-sindic va pronunţa o încheiere de autentificare, în baza cãreia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege sunt invocate prevederile art. 1 alin. (4), ale art. 16 şi 123 din Constituţie. În realitate, din conţinutul motivãrii excepţiei rezultã cã autorul excepţiei face referire la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul statului de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, precum şi la cele ale art. 124 alin. (2) şi (3) privind înfãptuirea justiţiei. Critica de neconstituţionalitate are la bazã, în esenţã, susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale care stabilesc în sarcina judecãtorului-sindic autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã, încalcã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, prin aceea cã atribuţia respectivã "ţine de serviciul de interes public reglementat de <>art. 3 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici". Sunt încãlcate totodatã, în opinia autorului excepţiei, şi principiul imparţialitãţii justiţiei, al independenţei judecãtorilor şi al egalitãţii în drepturi, întrucât prin dispoziţiile legale menţionate judecãtorului-sindic "i se impune sã autentifice acte încheiate de cãtre lichidatorul judiciar cu persoane care nu participã în calitate de pãrţi în proces şi în condiţiile pe care lichidatorul şi terţele persoane strãine de cauzã le stabilesc", iar terţii care dobândesc bunurile debitorului sunt scutiţi de taxa de timbru. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale criticate sunt cuprinse într-un act normativ care instituie o procedurã specialã. Or, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum şi prin alte decizii, s-a statuat cã "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale". Totodatã, Curtea reţine cã din însãşi economia <>Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 rezultã cã notarii publici nu deţin exclusivitatea în efectuarea actelor notariale. Astfel, art. 5 din lege prevede: "Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii, în condiţiile şi limitele prevãzute de lege". Mai mult decât atât, în legãturã cu materia reglementatã prin textele legale criticate Curtea observã cã însãşi activitatea proprie notarilor publici este supusã controlului instanţelor judecãtoreşti. Astfel, potrivit art. 67 din lege, "În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde menţiunile de la art. 51 alin. 1. Dacã se face plângere împotriva încheierii de respingere şi judecãtoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotãrârii judecãtoreşti rãmasã definitivã şi irevocabilã, şi va menţiona cã actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare." În consecinţã, nu se poate pune problema încãlcãrii, prin dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. j) şi ale <>art. 30 din Legea nr. 64/1995 , a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor. Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi nici pe cele ale art. 124 alin. (2) privind imparţialitatea justiţiei, având în vedere cã autentificarea de cãtre judecãtorul-sindic a actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã, este o mãsurã care se aplicã tuturor lichidatorilor desemnaţi de cãtre judecãtorul-sindic în temeiul art. 28 alin. (1) din lege, care încheie astfel de acte juridice. Instituirea de cãtre legiuitor, în sarcina judecãtorului-sindic, a acestei atribuţii se justificã raţional şi obiectiv prin necesitatea realizãrii scopului legii, acela de acoperire a pasivului debitorului aflat în insolvenţã, fie prin reorganizarea activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la stingerea pasivului, fie prin faliment (<>art. 2 din Legea nr. 64/1995 ). În ceea ce priveşte susţinerea încãlcãrii prin dispoziţiile criticate a principiului independenţei justiţiei, prevãzut de art. 124 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine cã este neîntemeiatã. Acest principiu constituţional vizeazã independenţa justiţiei faţã de celelalte autoritãţi publice, de puterea politicã. Or, atribuţia judecãtorului-sindic de a autentifica acte încheiate de cãtre lichidatorul judiciar cu persoane care nu participã în calitate de pãrţi în proces nu are legãturã cu principiul independenţei judecãtorilor. De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Prin <>Decizia nr. 377 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 12 decembrie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la mai multe prevederi din <>Legea nr. 64/1995 , între care şi art. 23^1 alin. (1) [devenit, în actuala redactare, dupã republicarea legii, art. 30 alin. (1)]. În cuprinsul deciziei s-a statuat cã "nici o dispoziţie constituţionalã nu prevede dreptul sau competenţa exclusivã de a autentifica anumite acte, legiuitorul fiind în drept de a deroga printr-o lege de la reglementãrile cuprinse într-o altã lege. Pe de altã parte, dreptul judecãtorului-sindic de a autentifica prin încheiere actele încheiate de lichidator, prevãzut de <>art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 , este instituit tocmai în interesul debitorului, pentru a evita grevarea patrimoniului acestuia cu noi cheltuieli pentru taxe şi onorarii". Totodatã, Curtea a constatat cã "nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu împiedicã îndeplinirea, în cadrul procedurii falimentului, a cerinţelor unui proces echitabil, prevãzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale". Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã schimbe aceastã jurisprudenţã, soluţia adoptatã în decizia menţionatã şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. j) şi ale <>art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Inter Gusto" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.481/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta __________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
