Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 621 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) si art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura, precum si ale art. I pct. 22^1 si art. II^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 917 din 10 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) şi <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, precum şi ale art. I pct. 22^1 şi <>art. II^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 , excepţie ridicatã de Asociaţia Judeţeanã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi Suceava în Dosarul nr. 111/COM/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând, în esenţã, cã aspectele supuse criticii de neconstituţionalitate vizeazã în realitate interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege atacate, precum şi opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte alegerea instituţiilor care sã gestioneze fondul piscicol natural, aspecte ce excedeazã însã competenţei Curţii Constituţionale. De asemenea, precizeazã cã dispoziţiile <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 au fost abrogate în mod expres prin <>art. I pct. 22 din Legea nr. 113/2005 şi solicitã ca, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 sã fie respinsã ca inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 111/COM/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. I pct. 4, 5, 6 şi 20 privind modificarea art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1), art. 22^1 şi <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, modificatã şi republicatã, cu modificãrile ulterioare şi ale <>art. II^1 din Legea nr. 113/2005 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 ". Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia Judeţeanã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi Suceava într-o acţiune în contencios administrativ având drept obiect suspendarea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textele de lege criticate vin în contradicţie evidentã cu prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie deoarece efectul concret şi cumulativ al acestora este alienarea bunului public.
Astfel, <>art. 7^3 din Legea nr. 192/2001 stabileşte o serie de atribuţii în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvaculturã, fãrã a se menţiona în mod explicit şi prin dispoziţie imperativã calitatea de administrator al resurselor acvatice vii a acestei instituţii şi fãrã a se stabili modalitatea concretã de intrare în posesie a bunului public, precum şi întinderea şi localizarea acestuia. Art. 8 din aceeaşi lege prevede scopul înfiinţãrii Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol şi natura juridicã a acestei instituţii, însã nu expliciteazã în mod imperativ calitatea sa de gestionar. Or, atribuirea rolului de gestionar al unui bun public unei companii de administrare a respectivului bun public, şi nu Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvaculturã, "excede în mod conflictual prevederilor legii organice în materie, şi anume art. 11, art. 12 şi <>art. 15 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia şi este, prin urmare, contrarã prevederilor Constituţiei".
În urma modificãrilor intervenite prin <>Legea nr. 113/2005 , bunul public constituit din resurse acvatice vii din apele domeniului public nu mai are, în mod legal, nici administrator şi nici gestionar, deoarece foştii gestionari ai acestor resurse s-au transformat în "beneficiarii resurselor acvatice vii din bazinele piscicole naturale", consecinţa concretã fiind alienarea bunului public, în contradicţie evidentã cu prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã textele de lege criticate nu încalcã drepturile constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã, potrivit <>Legii nr. 192/2001 , administratorul este acea persoanã juridicã de interes public cãreia statul îi încredinţeazã administrarea fondului piscicol natural, iar în cuprinsul aceluiaşi act normativ sunt instituite reguli în deplinã concordanţã cu art. 136 alin. (4) din Constituţie privind administrarea şi gestionarea bunurilor. De asemenea, din dispoziţiile modificatoare la <>Legea nr. 192/2001 rezultã cã pot gestiona bunuri aflate în proprietatea publicã Compania Naţionalã de Administrare a Fondului Piscicol (art. 9), Agenţia Naţionalã pentru Pescuit şi Acvaculturã (art. 13), Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii" şi Regia Naţionalã a Pãdurilor - "Romsilva" (art. II^1). Se poate observa cã aceste unitãţi se încadreazã în categoria celor care au vocaţia de a primi în administrare, cu respectarea principiilor constituţionale, bunuri aflate în proprietatea publicã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 7^3, art. 8, <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 , modificatã şi completatã, ale <>art. I pct. 22^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 , modificatã şi completatã, şi ale <>art. II din Legea nr. 113/2005 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 este inadmisibilã.
Dispoziţiile de lege criticate nu încalcã sub nici un aspect prevederile din Legea fundamentalã, referitoare la regimul juridic al bunurilor proprietate publicã, iar în ceea ce priveşte <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 , se menţioneazã cã prevederile sale au fost abrogate prin <>art. I pct. 20 din Legea nr. 113/2005 , astfel cã nu se mai pot constitui în obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Totodatã, se aratã cã aspectele criticate de autorul excepţiei, referitoare la modalitatea de reglementare a dispoziţiilor de lege criticate, nu pot fi reţinute de cãtre Curtea Constituţionalã întrucât, dacã ar modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului, aceasta s-ar transforma, contrar art. 61 alin. (1) din Constituţie, în legiuitor pozitiv.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia şi reţinut de instanţã prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile "art. I pct. 4, 5, 6 şi 20 privind modificarea art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1), art. 22^1 şi <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, modificatã şi republicatã, cu modificãrile ulterioare, şi ale <>art. II^1 din Legea nr. 113/2005 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 ". În realitate însã Curtea constatã cã obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin prevederile <>art. I pct. 4, 5, 6 şi 20 din Legea nr. 113/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 10 mai 2005. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. I pct. 22^1 şi ale <>art. II^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 28 septembrie 2004, texte introduse prin <>art. I pct. 20 şi, respectiv, pct. 22 din Legea nr. 113/2005 . Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 7^3 din Legea nr. 192/2001 : "Agenţia Naţionalã pentru Pescuit şi Acvaculturã are urmãtoarele atribuţii principale şi responsabilitãţi:
a) elaboreazã strategia şi politicile necesare în domeniul pescuitului şi acvaculturii;
b) coordoneazã şi monitorizeazã activitatea de pescuit şi acvaculturã;
c) stabileşte metodologia de evaluare a resurselor acvatice vii şi a cotelor anuale admisibile de pescuit;
d) ţine Registrul unitãţilor de producţie din acvaculturã;
e) elaboreazã proiecte de reglementãri privind accesul la resursele acvatice vii;
f) coordoneazã şi monitorizeazã privatizarea societãţilor comerciale cu profil piscicol şi concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajãrile piscicole aflate în portofoliul Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol;
g) desfãşoarã activitãţi de control şi inspecţie piscicolã;
h) ţine Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit;
i) colaboreazã cu ministerele şi organele de specialitate, cu autoritãţile administraţiei publice locale şi cu alte organisme interne şi internaţionale implicate în activitatea de pescuit şi acvaculturã;
j) emite avizul de recunoaştere pentru organizaţiile de producãtori din domeniul pescuitului şi acvaculturii pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale;
k) îndeplineşte funcţia de autoritate de management a politicii structurale în domeniul pescuitului şi acvaculturii;
l) reglementeazã piaţa produselor pescãreşti;
m) acrediteazã instituţiile de învãţãmânt şi cercetare şi asociaţiile profesionale neguvernamentale pentru evaluarea şi estimarea resurselor acvatice vii;
n) organizeazã cursuri de formare profesionalã, seminarii, conferinţe, dezbateri şi consultanţã piscicolã.";
- <>Art. 8 din Legea nr. 192/2001 :
"(1) Pentru gestionarea durabilã a resurselor acvatice vii care aparţin domeniului public al statului se înfiinţeazã Compania Naţionalã de Administrare a Fondului Piscicol, instituţie publicã cu personalitate juridicã, cu caracter financiar şi comercial, cu finanţare extrabugetarã, în subordinea autoritãţii publice centrale care rãspunde de pescuit şi acvaculturã.
(2) Sediul administrativ al Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol este în municipiul Bucureşti.
(3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, precum şi patrimoniul acesteia se aprobã prin ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale.";
- <>Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 :
"(1) Compania Naţionalã de Administrare a Fondului Piscicol gestioneazã bunuri de natura celor prevãzute la <>art. 136 alin. (3) din Constituţie, republicatã, şi în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- <>Art. 79 din Legea nr. 192/2001 : "La data intrãrii în vigoare a prezentei legi administratorii fondului piscicol natural sunt:
a) Regia Naţionalã a Pãdurilor - pentru fondul piscicol din apele de munte;
b) Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunãrii» - pentru apele de pe teritoriul rezervaţiei;
c) Compania Naţionalã de Administrare a Fondului Piscicol - pentru celelalte ape aparţinând domeniului public şi privat al statului;
d) consiliile locale.";
- <>Art. I pct. 22^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 : "22^1. Articolul 79 se abrogã.";
- <>Art. II^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 : "Agenţia Naţionalã pentru Pescuit şi Acvaculturã, instituţie publicã de interes naţional care rãspunde în numele statului de elaborarea şi implementarea strategiei naţionale şi politicilor în domeniul pescuitului şi acvaculturii, deleagã gestionarea durabilã a resurselor acvatice vii Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunãrii» şi Regiei Naţionale a Pãdurilor - Romsilva, pentru apele de pe teritoriul rezervaţiei, respectiv apele de munte."
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 136 alin. (4) referitoare la administrarea, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţã gratuitã a bunurilor proprietate publicã în condiţiile legii organice.
Examinând critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul excepţiei, Curtea constatã cã în realitate acesta este nemulţumit de modalitatea în care legiuitorul a reglementat atribuţiile şi calitatea persoanelor juridice ce pot gestiona bunurile aparţinând proprietãţii publice, cum sunt resursele acvatice vii. Indicã în acest sens art. 7^3, art. 8 şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 , texte care prevãd atribuţiile principale şi responsabilitãţile Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvaculturã, scopul înfiinţãrii Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, respectiv calitatea de gestionar al acesteia din urmã asupra bunurilor de natura celor prevãzute la <>art. 136 alin. (3) din Constituţie şi în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, din coroborarea acestor texte de lege nu rezultã cu claritate calitatea de administrator sau gestionar a fiecãreia dintre cele douã instituţii, efectul evident fiind acela al alienãrii bunului public, contrar prevederilor <>art. 136 alin. (4) din Constituţie, precum şi Legii nr. 213/1998 .
Criticile de neconstituţionalitate nu evidenţiazã o relaţie directã de contrarietate între textele de lege atacate şi normele prevãzute de art. 136 alin. (4) din Constituţie, ci privesc un pretins conflict de competenţe şi atribuţii între Agenţia Naţionalã pentru Pescuit şi Acvaculturã şi Compania Naţionalã de Administrare a Fondului Piscicol, rezultat prin coroborarea textelor de lege criticate. Pretinsa contradicţie dintre acestea şi norma fundamentalã invocatã este doar rezultatul unei interpretãri şi coroborãri a mai multor texte din legislaţia în materie, fãrã a fi motivatã pe temeiuri de constituţionalitate. Or, Curtea Constituţionalã, potrivit competenţei sale, nu se poate pronunţa asupra lacunelor legislative ori asupra modificãrilor sau completãrilor legislaţiei în vigoare, considerate oportune de cãtre autorul excepţiei în funcţie de propria interpretare. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^3, art. 8 şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
În ceea ce priveşte <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 , Curtea constatã cã acest text de lege a fost abrogat în mod expres prin <>art. I pct. 22 din Legea nr. 113/2005 , fãrã ca prevederile sale sã fi fost preluate în cuprinsul actului normativ abrogator. În consecinţã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Autorul excepţiei menţioneazã ca obiect al excepţiei şi dispoziţiile art. I pct. 22^1 şi ale <>art. II^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 , fãrã a arãta însã în ce constã neconstituţionalitatea acestora. Textele de lege indicate prevãd abrogarea dispoziţiilor art. 79 din lege, respectiv dispun delegarea gestiunii durabile a resurselor acvatice vii de cãtre Agenţia Naţionalã pentru Pescuit şi Acvaculturã cãtre Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii", pentru apele de pe teritoriul rezervaţiei, respectiv cãtre Regia Naţionalã a Pãdurilor - "Romsilva", pentru apele de munte.
Oportunitatea distribuirii competenţelor de gestiune a bunului public constituit din resursele acvatice vii este o chestiune ce ţine exclusiv de aprecierea legiuitorului şi asupra cãreia Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa. Dincolo de aceasta, nu se poate reţine nici o contrarietate între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie, întrucât potrivit acestora bunurile de natura celor prevãzute la art. 136 alin. (3) din Legea fundamentalã, în speţã resursele acvatice vii, pot fi date, în condiţiile legii, în administrarea unor regii autonome sau instituţii publice, cum sunt Agenţia Naţionalã pentru Pescuit şi Acvaculturã şi Compania Naţionalã de Administrare a Fondului Piscicol, sau pot fi concesionate, închiriate sau date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã, ceea ce reprezintã tocmai domeniul de reglementare al <>Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^3, art. 8 şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, precum şi ale art. I pct. 22^1 şi <>art. II^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 , excepţie ridicatã de Asociaţia Judeţeanã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi Suceava în Dosarul nr. 111/COM/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
