Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 621 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 17 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicatã de Mãnãstirea "Sfintei Cruci" din Oradea în Dosarul nr. 6.344/111/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã prevederile de lege criticate nu contravin Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.344/111/2004, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicatã de Mãnãstirea "Sfintei Cruci" din Oradea într-o cauzã civilã având ca obiect Legea nr. 10/2001.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 44 alin. (2) din Constituţie stabileşte regula potrivit cãreia toţi posibilii titulari ai dreptului de proprietate privatã îl pot dobândi în condiţii egale, iar excepţia se referã la cetãţenii strãini şi apatrizii care pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor "doar în anumite condiţii". Autorul excepţiei susţine cã, în principiu, dreptul de folosinţã asupra terenului este un drept real, un dezmembrãmânt al dreptului de proprietate. Dreptul de folosinţã special, reglementat de art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002, nu este limitat în timp, faţã de alte drepturi de folosinţã, fiind un veritabil drept de proprietate, chiar grevat de inexistenţa dreptului de dispoziţie.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 este nefondatã. În acest sens, aratã cã art. 44 alin. (2) din Constituţie se referã la dreptul de proprietate, în timp ce prevederile de lege criticate vizeazã dreptul de folosinţã. În ceea ce priveşte dreptul de folosinţã, instanţa menţioneazã cã acesta este temporar, durata lui fiind limitatã în timp, pânã la încetarea restricţiilor obţinute de România prin pct. 3 din Anexa VII la Tratatul de aderare la Uniunea Europeanã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 501/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 48/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, cu modificãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul conţinut:
"(1) Cetãţenii strãini şi apatrizii care au calitatea de persoane îndreptãţite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în naturã a unor terenuri, situate în intravilanul localitãţilor, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosinţã special care conferã titularului drepturile şi obligaţiile conferite de lege proprietarului, cu excepţia dreptului de dispoziţie.
[alineatul (2) abrogat la 24 decembrie 2006, prin art. I din Legea nr. 465/2006 pentru modificarea art. II al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002]
(3) În cazul în care terţ dobânditor al dreptului de folosinţã este cetãţean român sau persoanã juridicã românã, dreptul de folosinţã astfel dobândit se converteşte în drept de proprietate.
(4) În situaţia cetãţenilor strãini şi apatrizilor care au dobândit un drept de folosinţã special asupra unor terenuri în condiţiile alin. (1), dreptul de folosinţã astfel dobândit se converteşte, la cerere, în drept de proprietate, dupã obţinerea cetãţeniei române de cãtre persoanele respective.
(5) Dispoziţiile alin. (1), (2) şi (3) nu se aplicã în cazul persoanelor prevãzute la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu modificãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini şi apatrizi, precum şi de cãtre persoanele juridice strãine, în cap. II, reglementeazã modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de cãtre cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European şi persoanele juridice având naţionalitatea acestor state, precum şi de cãtre apatrizii cu domiciliul într-un stat membru sau în România.
Astfel, la art. 3 din acest act normativ se aratã cã cetãţeanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România, precum şi persoana juridicã constituitã în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevãzute de lege pentru cetãţenii români şi pentru persoanele juridice române. Dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevãd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini şi apatrizi, nu o înlãturã, ci doar precizeazã cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacitãţi speciale. Norma constituţionalã prevede cã "Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, [...]".
Aşa fiind, Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini şi apatrizi, precum şi de cãtre persoanele juridice strãine prevede condiţiile în care aceştia pot dobândi terenuri în România.
Textul de lege criticat instituie posibilitatea pentru cetãţenii strãini şi apatrizii care au calitatea de persoane îndreptãţite, potrivit Legii nr. 10/2001, la restituirea în naturã a unor terenuri, sã opteze pentru dobândirea unui drept de folosinţã special, ce conferã titularului drepturile şi obligaţiile conferite de lege proprietarului, cu excepţia dreptului de dispoziţie, astfel încât Curtea apreciazã cã nu se poate invoca garantarea şi ocrotirea constituţionalã a dreptului de proprietate, câtã vreme autorul excepţiei nu este titular al acestui drept, ce urmeazã a se naşte ulterior.
De altfel, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat cã "exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã". În acest context, Curtea a constatat cã, "departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, precum şi drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicatã de Mãnãstirea "Sfintei Cruci" din Oradea în Dosarul nr. 6.344/111/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
