Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 620 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.121 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timişoara, reprezentatã legal de Constantin Onciu, în Dosarul nr. 6.620/C/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, arãtând în acest sens cã, la o datã ulterioarã sesizãrii Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, textul de lege criticat a suferit modificãri legislative, actuala redactare a acestuia având un conţinut juridic diferit de cel vizat de autor în motivarea excepţiei ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 13 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.620/C/2004, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, modificat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocatã de Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timişoara, reprezentatã legal de Constantin Onciu, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 , sunt contrare art. 20, 40 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 20 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Autorul excepţiei susţine cã, în fapt, instanţa de fond a respins cererea sa de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor a persoanei juridice Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava", înfiinţatã potrivit Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, pe temeiul neîndeplinirii condiţiei prevãzute la <>art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 . În continuare prezintã demersurile întreprinse pentru a identifica ministerul sau organul de specialitate al administraţiei publice centrale care, potrivit textului de lege criticat, are competenţa sã emitã avizul necesar la înscrierea unei asociaţii sau fundaţii. Autoritãţile publice cãrora li s-a solicitat sprijinul în vederea emiterii acestui aviz şi-au declinat competenţa, astfel cã, în lipsa identificãrii organului competent, înscrierea s-a dovedit a fi, practic, imposibil de realizat.
Plecând de la situaţia de fapt a cauzei, se aratã cã, "prin aplicarea sa practicã, textul legal incriminat constituie un obstacol în calea recunoaşterii asociaţiei ca persoanã juridicã", iar aceastã interpretare este în mãsurã sã aducã atingere dreptului constituţional la asociere, consfinţit de art. 40 din Legea fundamentalã. "împrejurarea în care asociaţia nu poate obţine eliberarea unui aviz consultativ necesar înregistrãrii oficiale ca persoanã juridicã, datoritã faptului cã autoritãţile statului îşi declinã competenţa şi nu se considerã obligate a asigura petentei informarea necesarã pentru a obţine satisfacţie, echivaleazã cu o ingerinţã în exercitarea dreptului fundamental la asociere" şi, implicit, cu o încãlcare a art. 53 din Constituţie, precum şi a art. 20 din aceasta, datoritã contrarietãţii şi faţã de prevederile art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Se aratã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în mod constant cã "un obstacol de fapt poate încãlca dispoziţiile Convenţiei la fel ca un obstacol juridic, iar întrucât Convenţia urmãreşte sã protejeze drepturi concrete şi efective, trebuie verificat dacã situaţia reclamatã nu echivaleazã cu o încãlcare în fapt a Convenţiei".
În plus, se fac menţiuni cu privire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care a fost constatatã constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate şi în prezenta cauzã, însã se apreciazã cã, date fiind circumstanţele specifice speţei, se impun reconsiderarea acesteia şi declararea lor "ca inaplicabile pe temei de neconformitate cu Legea fundamentalã".
Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "cerinţa avizului ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale, prevãzutã de <>art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 , nu anuleazã şi nu restricţioneazã exerciţiul drepturilor civile individuale sau de grup reglementate prin tratate internaţionale sau prin Constituţie". Mai mult, "împrejurarea cã, în speţã, mai multe ministere au refuzat emiterea avizului cerut de textul de lege criticat nu conduce la concluzia cã acesta ar fi neconstituţional, întrucât neconstituţionalitatea unei ordonanţe nu este determinatã sau provocatã de poziţia, la un moment dat, a unui organ administrativ central".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiatã.
În acest sens aratã cã prin instituirea, de <>art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 , a condiţiei avizului ministerului sau al organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cãrui sferã de competenţã îşi va desfãşura activitatea asociaţia sau fundaţia s-a urmãrit suplimentarea garanţiilor în ceea ce priveşte concordanţa scopului şi obiectivelor viitoarelor asociaţii şi fundaţii cu prevederile constituţionale în general şi cu legea, ordinea publicã şi bunele moravuri, în special. Astfel, nu se poate vorbi de o restrângere a libertãţii de asociere, în condiţiile în care aceasta nu presupune lipsa oricãrui control sau a oricãror condiţii pentru înfiinţarea unor organisme neguvernamentale şi avându-se în vedere cã asociaţiile şi fundaţiile nu pot desfãşura orice tip de activitãţi.
Mai mult, avizul cerut de lit. d) a alin. (2) al art. 7 din ordonanţã "nu reprezintã o autorizaţie administrativã prealabilã, ci este un aviz consultativ, pe care instanţa competentã îl apreciazã ca orice alte documente pe care le considerã relevante în vederea soluţionãrii cererii de acordare a personalitãţii juridice". De altfel, condiţia avizului ministerului sau organului de specialitate exista şi pânã la intrarea în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 , fiind reglementatã de <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 este inadmisibilã.
În acest sens se precizeazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 , care a introdus, la art. I pct. 5, dispoziţiile legale criticate, a fost respinsã prin <>Legea nr. 213/2005 . Totodatã, <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 a fost modificatã prin <>Legea nr. 246/2005 , care a reglementat, astfel, "într-o formã şi un conţinut cu totul diferite, problema documentelor care însoţesc cererea de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor". Prin urmare, dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. d) au un nou conţinut, în mod substanţial diferit de cel criticat şi cuprins în <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 , astfel cã nu se poate considera cã aceste prevederi au fost preluate, în principiu, în noua reglementare. În atare condiţii, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanţei de judecatã şi notelor scrise ale autorului, "dispoziţiile <>art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 , astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 ". <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003. Prin art. I pct. 5 din aceasta a fost introdusã, la art. 7 alin. (2), dupã lit. c), o nouã literã, lit. d), cu urmãtorul cuprins: "(2) Cererea de înscriere va fi însoţitã de urmãtoarele documente: (...) d) avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cãrui sferã de competenţã îşi desfãşoarã activitatea." Curtea constatã cã, la o datã ulterioarã sesizãrii sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 a fost respinsã prin <>Legea nr. 213/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005, şi, totodatã, abrogatã prin prevederile <>art. III din Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005. Prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 246/2005 , art. 7 a fost modificat şi completat, astfel cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. d) din aceastã lege, al cãror conţinut este, în prezent, urmãtorul: "(2) Cererea de înscriere va fi însoţitã de urmãtoarele documente: (...) d) dovada disponibilitãţii denumirii eliberatã de Ministerul Justiţiei sau, dupã caz, refuzul motivat al eliberãrii acesteia."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate se invocã încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 - referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, precum şi la prioritatea acestora faţã de legile interne nefavorabile, art. 40 alin. (1), potrivit cãruia "Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere", şi art. 53 - referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, autorul excepţiei invocã încãlcarea art. 20 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, a art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi a art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire şi dreptul de asociere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi internaţionale invocate, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
În urma modificãrilor intervenite, soluţia legislativã a textului de lege criticat, în redactarea de la data sesizãrii Curţii Constituţionale prin încheierea din data de 13 iunie 2005, a fost schimbatã. Astfel, dacã în redactarea anterioarã modificãrii textul de lege criticat se referea la avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cãrui sferã de competenţã îşi desfãşoarã activitatea asociaţia a cãrei înscriere se solicitã, în actuala redactare a art. 7 alin. (2) lit. d) aceastã cerinţã nu se mai regãseşte, fiind înlocuitã cu "dovada disponibilitãţii denumirii eliberatã de Ministerul Justiţiei sau, dupã caz, refuzul motivat al eliberãrii acesteia".
Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a decis cã "în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii. În caz contrar Curtea ar depãşi limitele sesizãrii".
Aşa fiind, întrucât în cauzã soluţia legislativã de principiu, conţinutã de dispoziţiile de lege vizate de autorul excepţiei în critica sa, nu a fost preluatã în noua reglementare, aceasta având un conţinut complet diferit de cea anterioarã, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia a devenit inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timişoara, reprezentatã legal de Constantin Onciu, în Dosarul nr. 6.620/C/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
