Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 62 din 20 aprilie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind incadrarea in munca a persoanelor handicapate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 30 iunie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, ridicatã de Societatea Comercialã "Lira" - S.R.L. din Bistrita şi Asociaţia Nevazatorilor din România în Dosarul nr. 1.599/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal, Societatea Comercialã "Lira" - S.R.L. din Bistrita este reprezentatã de avocat Augustin Zegrean, iar Asociaţia Nevazatorilor din România este reprezentatã de Nicolae Lepadatu, preşedinte, asistat de avocat Teodor Rus. Lipsesc Ministerul Finanţelor şi Garda Financiarã - Secţia Bistrita, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, se da cuvântul reprezentantului Societãţii Comerciale "Lira" - S.R.L. din Bistrita, care, solicitând admiterea exceptiei, arata ca, potrivit art. 46 din Constituţie, persoanele cu handicap beneficiazã de protecţie specialã. Dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 sunt considerate neconstituţionale, deoarece, creând facilitãţi fiscale doar unitãţilor economice şi comerciale cu peste 250 de salariaţi, impiedica integrarea socioprofesionala a persoanelor cu handicap, încadrarea lor în munca şi realizarea unor venituri proprii.
În continuare avocatul Asociaţiei Nevazatorilor din România apreciazã ca punctele de vedere comunicate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi Guvern sunt pur formale. De asemenea, considera ca dispoziţiile legale criticate incalca principiile constituţionale consacrate în art. 41, prin aceea ca fac o împãrţire a persoanelor juridice, plãtitoare de impozit, în trei mari categorii ce beneficiazã în mod diferit de înlesniri cu privire la plata impozitului pe profit, prin faptul ca societãţile comerciale care au în structura lor aceeaşi pondere a persoanelor cu handicap, realizand astfel aceeaşi finalitate ca şi unitãţile asociaţiilor de handicapati şi cooperativele acestora, beneficiazã de înlesniri fiscale, iar în cazul societãţilor cu mai puţin de 250 de salariaţi aceste înlesniri sunt inexistente, deşi aceste societãţi reprezintã cea mai mare pondere numericã şi ca volum de producţie la nivelul economiei naţionale. De asemenea, se considera ca aceste societãţi reprezintã în cea mai mare parte capital privat, în timp ce majoritatea societãţilor cu peste 250 de salariaţi sunt constituite cu capital de stat, reglementãrile criticate favorizand proprietatea de stat şi cea cooperatista în detrimentul celei private. Stimularea pe cale legislativã doar a unitãţilor cu peste 250 de salariaţi şi menţinerea discriminarilor fiscale pentru societãţile comerciale mici şi mijlocii sunt considerate contrare principiului consacrat de art. 46 din Constituţie. În final, solicita admiterea exceptiei invocate.
În cuvântul sau preşedintele Asociaţiei Nevazatorilor din România - Consiliul central solicita admiterea exceptiei, arãtând ca protecţia persoanelor cu handicap trebuie sa se realizeze prin integrare în întreprinderi mici şi mijlocii, iar nu în întreprinderi mari, unde nu pot avea randamentul cerut de un nivel mai mare al productivitatii muncii.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca unele dintre argumentele invocate în susţinerea exceptiei sunt de lege ferenda, care exced competentei Curţii Constituţionale, iar celelalte sunt probleme de aplicare a legii, a cãror soluţionare aparţine instanţei de judecata, astfel ca solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 1.599/1996, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, excepţie ridicatã de reclamanta-recurenta Societatea Comercialã "Lira" - S.R.L. din Bistrita şi intervenienta Asociaţia Nevazatorilor din România, cu ocazia judecãrii recursului declarat impotriva Sentinţei civile nr. 119 din 24 aprilie 1996 pronunţate de Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã şi de contencios administrativ într-o cauza ce are ca obiect contestaţia formulatã impotriva actelor de constatare ale organelor Ministerului Finanţelor privind calcularea şi plata impozitului pe circulaţia mãrfurilor.
Din examinarea încheierii de sesizare şi a concluziilor scrise, depuse la dosarul instanţei de judecata la data de 6 iulie 1998, rezulta ca autorii exceptiei au ridicat, iniţial, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. c) şi e) şi ale <>art. 7 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum şi ale <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate. Deoarece însã la data emiterii actului de control financiar, a cãrui anulare a fost cerutã instanţei de contencios administrativ, <>Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 nu se aplica, autorii exceptiei au precizat ca solicita controlul constituţionalitãţii doar a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca acest text de lege instituie o discriminare nejustificatã între societãţile comerciale care angajeazã persoane cu handicap, acordându-le unora facilitãţi fiscale prin scutirea de la plata sau prin reducerea impozitului pe circulaţia mãrfurilor datorat statului, iar altora, care se afla în situaţii similare, refuzandu-le orice facilitate. Aceasta reglementare contravine prevederilor constituţionale ale art. 41, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, ale art. 46, referitoare la protecţia specialã a persoanelor cu handicap, precum şi ale art. 53, referitoare la contribuţiile fiscale egale şi echitabile la cheltuielile publice.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 sunt constituţionale.
Au fost solicitate, în temeiul <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere comunicat de preşedintele Camerei Deputaţilor se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 este nefondata, întrucât prin aceste dispoziţii sunt prevãzute facilitãţi fiscale stimulatorii societãţilor comerciale care angajeazã persoane cu handicap, tocmai în scopul realizãrii protecţiei speciale a acestora. Acest text de lege nu conţine reguli discriminatorii, pentru ca "toate persoanele juridice aflate în situaţia reglementatã de <>art. 9 şi10 din Legea nr. 57/1992 sunt tratate potrivit acestor norme, precum şi potrivit art. 53 din Constituţia României".
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 cuprind reglementarea de facilitãţi acordate unor categorii de persoane juridice, urmãrind stimularea acestora pentru angajarea de persoane cu handicap, tocmai în scopul integrãrii lor socioprofesionale, în spiritul principiului instituit prin art. 46 din Constituţie. De aceea considera ca "nu se poate ... pune problema unor discriminãri în acordarea drepturilor persoanelor handicapate sau în realizarea protecţiei sociale a acestora" şi "nu poate exista o obligaţie de instituire a unor astfel de mãsuri pentru toţi agenţii economici".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 .
Acest text de lege are urmãtorul cuprins: "(1) Persoanele juridice prevãzute la art. 2 alin. (3) beneficiazã de o reducere cu 50% a impozitului pe circulaţia mãrfurilor, iar cele prevãzute la art. 2 alin. (4) sunt scutite de plata acestui impozit.
(2) Persoanele juridice prevãzute la art. 10 beneficiazã de reducerea impozitului pe circulaţia mãrfurilor, proporţional cu ponderea persoanelor cu handicap angajate în totalul salariaţilor."
<>Legea nr. 57/1992 , în ansamblul ei, cuprinde, alãturi de alte reglementãri legale, cum sunt cele cuprinse în <>Legea nr. 53/1992 privind protecţia specialã a persoanelor handicapate, mãsuri de ocrotire specialã a persoanelor handicapate, rãspunzând astfel cerinţelor impuse de art. 46 din Constituţie, potrivit cãrora: "Persoanele handicapate se bucura de protecţie specialã. Statul asigura realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învãţãmânt, de instruire şi de integrare socialã a handicapaţilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin pãrinţilor şi tutorilor". Nu se poate susţine deci ca dispoziţiile acestei legi contravin normei constituţionale citate, pe care, dimpotriva, o concretizeazã şi a carei aplicare o impun în practica.
Dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 , tot pe linia realizãrii protecţiei speciale a persoanelor cu handicap, instituie facilitãţi fiscale stimulatorii pentru ca agenţii economici sa încadreze în munca un numãr cat mai mare de salariaţi din aceasta categorie de persoane defavorizate.
Textul de lege atacat vizeazã urmãtoarele trei categorii de persoane juridice: a) unitãţi protejate, special organizate, cu cel puţin 70% din numãrul de salariaţi constituit din persoane handicapate; b) unitãţi protejate, organizate pentru nevãzãtori, cu cel puţin 50% din salariaţi persoane cu handicap; c) persoane juridice cu un numãr de peste 250 de salariaţi, care îşi îndeplinesc obligaţia de a angaja un procent de cel puţin 3% persoane cu handicap.
Fata de modul de redactare a textului de lege criticat nu se poate susţine ca el infrange garanţia constituţionalã de ocrotire în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, înscrisã în art. 41 din Constituţie, neavând nici o înrâurire asupra dreptului de proprietate.
Nu se poate susţine nici încãlcarea principiilor înscrise în art. 53 din Constituţie privind obligaţia egala de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, precum şi privind justa aşezare a sarcinilor fiscale prin sistemul legal de impuneri. Sistemul legal de impuneri este identic pentru toţi contribuabilii, evident în funcţie de situaţia specifica a diferitelor categorii de contribuabili.
Nici o norma constituţionalã nu interzice acordarea unor facilitãţi fiscale unor categorii de contribuabili în scopul bunei infaptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. <>Art. 9 din Legea nr. 57/1992 reglementeazã tocmai asemenea facilitãţi pentru stimularea persoanelor juridice de a încadra în munca persoane cu handicap, contribuind astfel la integrarea lor socioprofesionala, în vederea îndeplinirii unei obligaţii constituţionale a statului.
Este evident ca randamentul persoanelor cu handicap, aportul lor la atingerea unui nivel corespunzãtor al productivitatii muncii sunt mai reduse. Datoritã acestei situaţii, agenţii economici nu ar fi interesaţi sa le încadreze în munca, dacã nu ar putea beneficia de avantaje, de facilitãţi fiscale pe alte cai.
Stabilirea criteriilor pentru acordarea facilitãţilor fiscale, a extinderii acestora depinde, în exclusivitate, de opţiunea la un moment dat a puterii legiuitoare, aceasta opţiune excedand sferei controlului constituţional, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care stipuleazã ca "În exercitarea controlului Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului".
Împrejurarea dacã o anume persoana juridicã îndeplineşte sau nu criteriile legale pentru a putea beneficia de facilitãţile fiscale respective constituie o chestiune de fapt, a carei stabilire cade în competenta exclusiva a organelor fiscale, respectiv a instanţelor judecãtoreşti, dacã sunt investite cu soluţionarea vreunui litigiu de aceasta natura.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, ridicatã de Societatea Comercialã "Lira" - S.R.L. din Bistrita şi Asociaţia Nevazatorilor din România în Dosarul nr. 1.599/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 aprilie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
