Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 62 din 17 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 218 din 12 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Asociaţia Naţionalã a Cooperaţiei Meşteşugãreşti UCECOM în Dosarul nr. 3.358/2001 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã autoarea excepţiei, prin consilier juridic, şi partea Societatea Comercialã "CARMEN SILVA 2000"-S.A. din Eforie Sud, prin avocat.
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, arãtând cã, prin exceptarea imobilelor care au suferit transformãri de la restituirea în naturã cãtre foştii proprietari, se încalcã dispoziţiile constituţionale privind garantarea proprietãţii private, care prevãd, ca unicã modalitate de cedare a proprietãţii, exproprierea. Aşa fiind, prin asimilarea imobilului transformat unui imobil nou se perpetueazã un abuz al statului care nu mai are obligaţia de a restitui acel imobil, ci doar de a stabili mãsuri reparatorii prin echivalent.
Avocatul pãrţii potrivnice apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin art. 44 din Constituţia republicatã, ci instituie o modalitate specialã de restituire prin echivalent, care nu echivaleazã cu o expropriere, întrucât imobilul în cauzã nu face obiectul dreptului de proprietate al persoanei îndreptãţite la restituire.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã aplicarea unor mãsuri reparatorii prin echivalent, în cazul expres prevãzut al imobilelor care au suportat modificãri de naturã a le transforma în imobile noi, nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a lãsat la latitudinea pãrţilor posibilitatea realizãrii unui acord cu privire la respectivele imobile.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.358/2001, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Asociaţia Naţionalã a Cooperaţiei Meşteşugãreşti - UCECOM.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se aratã cã <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 apare ca fiind vãdit neconstituţional în raport cu prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (3), cu art. 481 din Codul civil, potrivit cãruia "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afarã numai pentru cauzã de utilitate publicã şi primind o dreaptã şi prealabilã despãgubire", precum şi cu întreaga reglementare a <>Legii nr. 10/2001 . Astfel, se apreciazã cã în cazul prevãzut de lit. c) a art. 18 din lege nu se poate reţine o situaţie de imposibilitate fizicã de restituire în naturã şi, prin urmare, atâta timp cât imobilul preluat abuziv existã, dar a fost transformat, devenind un imobil nou, restituirea în naturã trebuie sã fie obligatorie, persoana cãreia i se restituie având obligaţia de despãgubire în ceea ce priveşte îmbunãtãţirile care au condus la creşterea valorii imobilului. Or, textul de lege criticat reglementeazã situaţia în care proprietarul este silit sã cedeze proprietatea sa, fãrã dreaptã şi prealabilã despãgubire, contravenind normei constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (3).
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, mãsura reparatorie prin echivalent prevãzutã de <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 fiind instituitã de legiuitor pentru situaţia în care nu existã posibilitatea obiectivã de restituire în naturã atunci când imobilul, prin lucrãrile efectuate, a suferit transformãri esenţiale, de naturã a impune calificarea sa ca imobil nou în raport cu cel preluat.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul considerã cã, în situaţia în care vechiul imobil nu mai existã în materialitatea sa ori a fost înlocuit cu un altul nou, nu se poate pune problema unei restituiri în naturã, ci a unei mãsuri reparatorii prin echivalent. Aşa fiind, acoperirea prejudiciului suferit de persoana îndreptãţitã prin acordarea acestor despãgubiri reprezintã tocmai o aplicare a principiului constituţional privind protecţia dreptului de proprietate privatã, şi nicidecum o încãlcare a lui. Pe de altã parte, mãsura reparatorie prin echivalent nu poate fi consideratã o expropriere cu atât mai mult cu cât persoana îndreptãţitã nu posedã titlul de proprietate asupra imobilului, care sã ateste calitatea de proprietar.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 18 lit. c): "Mãsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în urmãtoarele cazuri: [...]
c) imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, dacã pãrţile nu au convenit altfel."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 alin. (1) şi (3) din Constituţie, care, ulterior sesizãrii, a fost revizuitã prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constituţionale invocate au urmãtoarea numerotare şi conţinut:
- Art. 44 alin. (1) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire."
Examinând excepţia de neconstituţionale, Curtea constatã cã dispoziţiile <>Legii nr. 10/2001 au instituit o procedurã administrativã sui-generis având ca obiect restituirea în naturã a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fãrã titlu valabil, de cãtre stat sau de cãtre alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor, deţinute la data intrãrii în vigoare de persoanele juridice prevãzute de art. 20 alin. (1).
Textul de lege criticat este considerat a fi în contradicţie cu art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţia republicatã, întrucât, în opinia autoarei excepţiei, prin stabilirea de mãsuri reparatorii numai în echivalent atunci când imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, statul îşi încalcã obligaţia, constituţional asumatã, de a ocroti proprietatea, care, astfel, înceteazã de a mai fi inviolabilã.
O atare criticã este evident nefondatã în situaţiile în care obiectul notificãrii îl constituie un imobil preluat de stat cu titlu. Aşa cum Curtea a statuat în precedent, prin efectul unei atare preluãri, proprietarul iniţial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea statului, care, în aceastã calitate, este îndreptãţit sã exercite toate prerogativele dreptului sãu asupra bunului. Altfel spus, titularul iniţial al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data notificãrii persoanei juridice deţinãtoare, ci doar posibilitatea de a obţine reconstituirea acesteia, nu are cum sã invoce încãlcarea - pe calea reglementãrii criticate - a unui drept pe care nu-l mai are.
Aşadar, sub acest aspect, nu existã nici o contradicţie între textul de lege prevãzut de art. 18 lit. c) şi principiul constituţional al inviolabilitãţii dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Legea fundamentalã, motiv pentru care Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În ceea ce priveşte imobilele preluate fãrã un titlu valabil de cãtre stat, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , persoanele care au fost deposedate de aceste imobile şi-au pãstrat calitatea de proprietari de la data preluãrii. Însã nici în asemenea situaţii nu existã temeiuri care sã impunã şi sã justifice calificarea reglementãrii în cauzã ca fiind neconstituţionalã.
În argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este aşadar competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Curtea observã, de asemenea, cã dispoziţia criticatã reprezintã o normã supletivã, legiuitorul lãsând la latitudinea pãrţilor, respectiv a persoanei îndreptãţite la restituire şi a celei deţinãtoare a imobilului, posibilitatea de a pune în aplicare restituirea în naturã, în condiţiile în care ele vor ajunge la un acord în acest sens. Însã, în situaţia în care acordul de voinţã nu este întrunit, mãsurile reparatorii se acordã numai prin echivalent.
Opţiunea legiuitorului de a stabili aceste mãsuri reparatorii atunci când imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, nu vine în contradicţie cu spiritul <>Legii nr. 10/2001 , şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situaţia în care restituirea în naturã nu mai poate opera, devin aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) din legea menţionatã, potrivit cãrora "În cazurile în care restituirea în naturã nu este posibilã se vor stabili mãsuri reparatorii prin echivalent. Mãsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinãtor, cu acordul persoanei îndreptãţite, în acordare de acţiuni la societãţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despãgubiri bãneşti".
Prin textul de lege criticat, legiuitorul reglementeazã acele cazuri în care imobilele preluate de stat au suferit pe perioada scursã de la data preluãrii modificãri radicale care le-au tranformat într-o asemenea mãsurã încât se poate considera cã acestea reprezintã imobile noi. Prin urmare, transformarea trebuie sã fie esenţialã, astfel încât imobilul nou sã fie structural deosebit de cel vechi.
Curtea apreciazã cã "noutatea" imobilului este o chestiune de fapt, care implicã, pe lângã aspectele de ordin juridic, probleme de ordin tehnic ce au la bazã criterii obiective şi care pot face obiectul unei acţiuni în justiţie, instanţele judecãtoreşti fiind singurele competente sã stabileascã aplicabilitatea <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 . Sub acest aspect, modul de interpretare şi aplicare a textului de lege nu constituie o problemã de constituţionalitate, de naturã a face obiectul controlului Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Asociaţia Naţionalã a Cooperaţiei Meşteşugãreşti UCECOM în Dosarul nr. 3.358/2001 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
