Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 619 din 6 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215^1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 28 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Gurzãu în Dosarul nr. 1.708/309/2008 al Judecãtoriei Şimleu Silvaniei.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece prin critica formulatã autorul solicitã modificarea textului contestat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.708/309/2008, Judecãtoria Şimleu Silvaniei a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Gurzãu în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, şi ale art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertãţii persoanei, deoarece modul de abordare actual al infracţiunii de delapidare, pentru care opereazã principiul oficialitãţii atât pentru pãrţi vãtãmate persoane de drept public, cât şi pentru pãrţi vãtãmate persoane de drept privat creeazã o inegalitate de tratament a cetãţenilor în faţa legii şi încalcã dreptul la un proces echitabil "în condiţiile în care pentru unele infracţiuni contra patrimoniului în ceea ce priveşte proprietatea privatã s-a instituit regula plângerii prealabile". Se mai aratã cã aceastã formulare a textului intrã în contradicţie şi cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât garantarea proprietãţii private şi ocrotirea sa cuprinde şi latura "liberei disponibilitãţi" a acesteia. Aşadar, "prin aceastã garantare nu se poate substitui statul, titularul dreptului de proprietate privatã, şi în aceste condiţii sã exercite acţiuni (în justiţie) pentru apãrarea patrimoniului privat, fãrã o prealabilã împuternicire/mandatare".
De asemenea, se mai aratã cã "prin menţinerea principiului oficialitãţii pentru infracţiunea de delapidare atunci când s-a produs o pagubã în patrimoniul unei persoane de drept privat se încalcã libertatea individualã a subiectului de drept privat în al cãrui patrimoniu s-a produs prejudiciul."
Judecãtoria Şimleu Silvaniei opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal cu denumirea marginalã Delapidarea, care au urmãtorul conţinut:
"Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cãtre un funcţionar, în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, în raport cu critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 907 din 23 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 12 august 2009, <>Decizia nr. 672 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, şi <>Decizia nr. 451 din 25 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 decembrie 2003, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, pentru considerentele acolo arãtate.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat cã "legiuitorul român a optat pentru regula generalã de urmãrire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la aceastã regulã generalã. Astfel, s-a prevãzut ca în anumite cazuri, datoritã caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vãtãmate sau relaţiilor speciale dintre fãptuitor şi persoana lezatã, punerea în mişcare a acţiunii penale sã fie condiţionatã de existenţa plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. Generalizarea acestei condiţionãri ar împiedica însã, în mod evident, protecţia eficientã a societãţii, a intereselor generale faţã de faptele care prezintã pericol social, prevãzute de legea penalã. [...] În cazul infracţiunii de delapidare, legiuitorul are temeiuri serioase de politicã penalã sã pãstreze principiul oficialitãţii, având în vedere calitatea de funcţionar a fãptuitorului şi relaţiile de serviciu existente între el şi persoana vãtãmatã".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Gurzãu în Dosarul nr. 1.708/309/2008 al Judecãtoriei Şimleu Silvaniei.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
