Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 618 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (1^2) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 596 din 29 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gelu Manea şi Laurenţiu Postovaru în Dosarul nr. 11.504/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã personal pãrţile: Gheorghe Pistol, Elena Dascãlu, Nicoleta Dumitru şi Anne-Marie Hauca, asistatã de avocat Anca Popescu-Cruceru, cu delegaţie la dosar.
Se mai prezintã, depunând totodatã delegaţii la dosar, avocat Alexandru Popa pentru partea Gheorghe Granzulea, avocat Paul Dan Nedelcea pentru pãrţile Gabriela Bratu, Magdalena Dumitrescu, Sultana Zgurã, Maria Moroianu şi avocat Valentin Ovedenie pentru pãrţile Maria Dan, Mircea Radu, Stere Zicã şi Lucica Vasile. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã apãrãtorul autorului excepţiei Laurenţiu Postovaru a depus o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, însoţitã de un certificat de concediu medical.
Curtea acordã cuvântul pe cererea de amânare.
Gheorghe Pistol solicitã admiterea cererii de amânare.
Celelalte pãrţi prezente şi apãrãtorii pãrţilor se opun cererii de amânare, apreciind cã avocatul autorului excepţiei trebuia sã-şi asigure substituirea pe perioada concediului.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Partea Gheorghe Pistol lasã la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.
Pãrţile şi avocaţii prezenţi solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi pãstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, prin deciziile nr. 876 din 30 noiembrie 2006 şi nr. 169 din 27 februarie 2007, Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 11.504/300/2005, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie.
Excepţia a fost ridicatã de Gelu Manea şi Laurenţiu Postovaru, inculpaţi într-o cauzã în care urmãrirea penalã a fost efectuatã de procurorii Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţionalã Anticorupţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate aduc atingere art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, se aratã, în esenţã, cã, pornind de la obiectul de activitate şi atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie, stabilite prin lege, analiza prevederilor <>Legii nr. 78/2000 şi <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 conduce la concluzia cã urmãrirea penalã într-o cauzã datã este de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie în condiţiile în care infracţiunea pentru care s-a început urmãrirea penalã şi ulterior s-a dispus trimiterea în judecatã este o infracţiune de corupţie propriu-zisã. Configurarea "unei alte situaţii juridice" este, în opinia autorilor excepţiei, fãrã suport legal şi poate fi "împiedicatã" doar de Curtea Constituţionalã. Se aratã în acest sens cã din actele dosarului se poate constata cã împotriva inculpaţilor nu s-a efectuat urmãrirea penalã şi nu au fost trimişi în judecatã pentru o infracţiune de corupţie şi, prin urmare, "urmãrirea penalã efectuatã de procurorul DNA şi trimiterea în judecatã sub aspectul sãvârşirii infracţiunilor prevãzute de art. 11 şi <>art. 12 lit. a) teza a doua din Legea nr. 78/2000 şi art. 194 alin. 1 din Codul penal, în baza dispoziţiilor procedurale cuprinse în <>art. 13 alin. (1), (1^1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , cu modificãrile ulterioare, respectiv <>art. 22 din Legea nr. 78/2000 , s-a fãcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României".
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textele de lege criticate nu creeazã privilegii sau discriminãri între cetãţeni, deoarece nu se aplicã unei persoane determinate în prealabil, ci oricãrei persoane care se aflã într-una dintre situaţiile prevãzute de acestea.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi cã aspectele invocate de cãtre autorii excepţiei nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile avocaţilor şi pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul conţinut:
- Art. 13: "(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sãvârşite în una dintre urmãtoarele condiţii:
a) dacã, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravã a activitãţii unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori dacã valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;
b) dacã, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbãrii aduse unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de cãtre: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecãtori şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii sãi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Bãncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii; conducãtorii autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducãtorilor autoritãţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gãrzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societãţilor naţionale, al bãncilor şi societãţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unitãţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevãzute la <>art. 8^1 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
(1^2) Direcţia Naţionalã Anticorupţie este competentã sã efectueze urmãrirea penalã, dacã s-a cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevãzute la <>art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectueazã în mod obligatoriu urmãrirea penalã pentru infracţiunile prevãzute la alin. (1), (1^1) şi (1^2)."
Autorii excepţiei considerã cã acestea aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 876 din 30 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, şi <>Decizia nr. 169 din 27 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Cu aceste prilejuri s-a reţinut, în esenţã, cã autorii excepţiei solicitã Curţii Constituţionale cenzurarea unei eventuale interpretãri a dispoziţiilor ce reglementeazã activitatea şi competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, interpretare ce ar determina deturnarea scopului înfiinţãrii şi atribuţiilor specifice acestei direcţii, extinderea nelegalã a obiectului de activitate şi a atribuţiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetãţenilor chemaţi în justiţie.
Curtea, în temeiul <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a respins excepţia de neconstituţionalitate, apreciind cã asemenea critici, vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, nu intrã în competenţa sa de soluţionare.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gelu Manea şi Laurenţiu Postovaru în Dosarul nr. 11.504/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
