Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 618 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.131 din 14 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului şi ale <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democraticã pentru Dreptate din România, în Dosarul nr. 843/2004 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde Georgeta Ion, în nume propriu, precum şi, în calitate de mandatar, pentru Tarek Hassan Abdel Hady Hassan. Se constatã lipsa pãrţii Banca Comercialã Românã, Sucursala Ialomiţa, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã admiterea excepţiei. În acest sens aratã cã, având în vedere prevederile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, trebuie înlãturatã orice discriminare între creditori şi debitori şi pãstrarea unui just echilibru pentru salvarea proprietãţii şi a actului de comerţ desfãşurat pe plan naţional şi internaţional, pentru a nu confunda debitorul nevinovat cu debitorul vinovat. În opinia sa, <>Legea nr. 64/1995 este neconstituţionalã în integralitatea sa, întrucât nu susţine debitorul de bunã-credinţã în scopul aplicãrii dispoziţiilor Codului de procedurã civilã şi a celor ale Codului civil referitoare la compensare şi novaţiune, prin raportare la instituţia moratoriului şi convenţia concordatului. În plus, solicitã Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, în comparaţie cu <>Legea nr. 64/1995 . Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 843/2004, astfel cum a fost modificatã prin Decizia comercialã nr. 259R din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului şi ale <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democraticã pentru Dreptate din România, într-o cauzã civilã având ca obiect anularea unei cereri de repunere pe rol a procedurii de faliment, în vederea continuãrii acesteia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie. Considerã cã "nivelul taxelor stabilite, precum şi perioada prin care acestea sã fie plãtite, (...) sunt factori ce trebuie luaţi în calcul pentru a stabili dacã se poate bucura o persoanã fãrã nici o posibilitate materialã de dreptul de acces şi de beneficiul la o judecatã din partea unei instanţe". În acest sens solicitã "menţinerea unui just echilibru între interesele statului de a colecta taxele de timbru judiciar, pe de o parte, şi interesul reclamantei de a introduce o acţiune în faţa instanţei, pe de altã parte".
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 64/1995 , considerã cã dispoziţiile acesteia încalcã prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, raportate la art. 480 din Codul civil, precum şi cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, coroborate cu dispoziţiile art. 13 şi 14 din aceeaşi convenţie. Menţioneazã cã îşi întemeiazã critica de neconstituţionalitate şi pe soluţia de principiu pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat cã "acţionarul majoritar se poate pretinde personal victima unei decizii afectând drepturile patrimoniale ale societãţii şi cã se poate pretinde victima violãrii art. 6 paragraf 1, chiar dacã problema personalitãţii juridice în dreptul intern al firmei face obiectul unei contestaţii nesoluţionate încã". Mai precizeazã cã, "pentru a nu antrena dificultãţi considerabile în legãturã cu condiţia epuizãrii recursurilor interne şi de a reduce asemenea riscuri şi dificultãţi, Curtea Europeanã nu a apreciat ca justificatã înlãturarea caracterului social sau ignorarea personalitãţii juridice".
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 64/1995 nu este întemeiatã. Aratã cã prevederile criticate instituie o procedurã specialã, aplicabilã în mod egal tuturor categoriilor de debitori aflaţi în procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, astfel cã nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. În acelaşi sens, precizeazã cã "procedura prevãzutã de acest act normativ a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului, care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de platã, asigurându-se astfel protecţia dreptului de proprietate al titularilor de creanţe certe, lichide şi exigibile". Considerã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât "toate pãrţile participante la procedura reorganizãrii judiciare şi falimentului se pot adresa instanţelor judecãtoreşti cu cereri, opoziţii ori întâmpinãri şi pot exercita cãile de atac în condiţiile procedurale stabilite de lege".
Guvernul şi preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform actului de sesizare a Curţii Constituţionale, prevederile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, precum şi prevederile <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 249/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , din motivarea formulatã rezultã cã autorii excepţiei criticã dispoziţiile art. 20 din lege. Prin urmare, acest din urmã text de lege va fi supus controlului de constituţionalitate al Curţii. Prevederile <>art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 742/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. În urma acestor modificãri, dispoziţiile de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat.
(2) Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã. În cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii.
(4) Dacã în momentul înregistrãrii sale acţiunea sau cererea a fost taxatã corespunzãtor obiectului sãu iniţial, dar a fost modificatã ulterior, ea nu va putea fi anulatã integral, ci va trebui soluţionatã, în limitele în care taxa judiciarã de timbru s-a plãtit în mod legal.
(5) In situaţia în care instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea unei cãi de atac ordinare sau extraordinare constatã cã în fazele procesuale anterioare taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, va dispune obligarea pãrţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotãrârii constituind titlu executoriu. Executarea silitã a hotãrârii se va efectua prin organele de executare ale unitãţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a cãror razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silitã a creanţelor bugetare."
În opinia autorilor excepţiei, prevederile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), care stabilesc obligativitatea respectãrii legilor şi a supremaţiei Constituţiei, ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementãrilor internaţionale referitoare la drepturile omului asupra legilor interne şi ale art. 21 care garanteazã accesul liber la justiţie.
De asemenea, autorii excepţiei considerã cã <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului contravine, în plus, şi dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, referitor la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, precum şi art. 1 "Protecţia proprietãţii" din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 6 paragraful 1 "Dreptul la un proces echitabil", ale art. 13 "Dreptul la un recurs efectiv" şi ale art. 14 "Interzicerea discriminãrii" din aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prevederile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare identicã. Astfel, prin <>Decizia nr. 155 din 17 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005, şi prin <>Decizia nr. 242 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 16 iunie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În deciziile menţionate, Curtea a reţinut cã "(...) accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii".
Având în vedere cã în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a justifica o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, Curtea observã cã, prin adoptarea acesteia, s-a urmãrit introducerea, în ansamblul legislaţiei româneşti, a unei reglementãri concordante concepţiei moderne consacrate în sistemul juridic al statelor membre ale Uniunii Europene. Finalitatea declaratã a acestui act normativ o reprezintã stabilirea unei proceduri de redresare economico-financiarã a comerciantului aflat în dificultate, continuatã, în ipoteza eşecului acesteia, cu o procedurã a falimentului, constând în lichidarea patrimoniului debitorului. În acest sens, <>art. 2 din Legea nr. 64/1995 precizeazã cã "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţã, fie prin reorganizarea activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la stingerea pasivului, fie prin faliment".
Procedura reorganizãrii judiciare se poate realiza fie prin stabilirea unor mãsuri economice, financiare, organizatorice sau juridice, concentrate pe ideea redresãrii comerciantului, fie prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului, în vederea asigurãrii mijloacelor bãneşti pentru acoperirea creanţelor creditorilor. Cea de-a doua cale de îndeplinire a scopului <>Legii nr. 64/1995 este procedura falimentului, care cuprinde o serie de reguli destinate reglementãrii executãrii silite a bunurilor din patrimoniul debitorului, pentru acoperirea datoriilor faţã de creditori.
Aceastã procedurã se aplicã tuturor comercianţilor şi persoanelor prevãzute de lege aflate în stare de insolvabilitate, indiferent de dimensiunea activitãţii lor, fãrã sã cuprindã reglementãri de naturã sã instituie mãsuri discriminatorii sau diferenţe de tratament juridic între debitorii aflaţi în stare de insolvenţã. De aceea, nu se poate reţine cã prevederile <>Legii nr. 64/1995 ar contraveni principiului egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, şi nici dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la interzicerea discriminãrii.
În legãturã cu critica prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea observã cã legea ce face obiectul excepţiei asigurã pe deplin accesul liber la justiţie. Aceasta deoarece procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului are, prin ipotezã, un caracter judiciar, realizându-se, conform art. 5 din lege, prin intermediul instanţelor judecãtoreşti şi al judecãtorului-sindic, cãrora li se alãturã administratorul şi lichidatorul. În acest context, se constatã cã legea criticatã nu cuprinde nici o prevedere care sã îngrãdeascã dreptul vreuneia dintre pãrţi de a se adresa instanţelor judecãtoreşti şi de a beneficia de un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. Din aceeaşi perspectivã, legea este în concordanţã şi cu prevederile art. 6 paragraful 1 "Dreptul la un proces echitabil" şi ale art. 13 "Dreptul la un recurs efectiv" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, nu se poate susţine cã au fost încãlcate prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, privind protecţia proprietãţii private, şi cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Cu privire la acest aspect, prin <>Decizia nr. 397 din 5 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004, Curtea Constituţionalã a statuat cã "procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de platã, modalitate prin care nu a fost încãlcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce-l priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, încãlcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rãu-platnici".
Referitor la raportarea criticii de neconstituţionalitate la prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu sunt relevante în soluţionarea excepţiei invocate. Totodatã, nu se poate reţine pertinenţa jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate de autorii excepţiei, în soluţionarea prezentei cauze.
În fine, Curtea observã cã nu este competentã sã se pronunţe asupra modului de interpretare şi aplicare a legilor şi nici în problemele legate de realizarea actului de justiţie, aşa cum rezultã din prevederile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã (...)".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democraticã pentru Dreptate din România, în Dosarul nr. 843/2004 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
