Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Paul Cosmin Dumitrescu în Dosarul nr. 22.514/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 984D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată, în esenţă, că reglementarea criticată a transpus o directivă europeană, iar soluţia legislativă criticată se înscrie în marja de apreciere a statului. Faptul că dreptul în discuţie este netransferabil nu aduce atingere dispoziţiilor Constituţiei. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 22.514/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Paul Cosmin Dumitrescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei emise de pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, prin care a fost obligat la restituirea indemnizaţiei de creştere a copilului aferente lunii februarie 2013. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 26 privind viaţa familială, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi celor ale art. 11 alin. (1) raportate la Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE. În acest sens, arată că, în contextul realităţilor sociale şi economice actuale, reducerea indemnizaţiei cu o lună şi a concediului pentru creşterea copilului plasează persoanele care au calitatea de beneficiari într-o situaţie defavorabilă. Or, dreptul la concediu de maternitate este un drept fundamental. Mai mult, se aduce atingere şi principiului protecţiei aşteptărilor legitime ale cetăţenilor cu privire la un anumit nivel al protecţiei şi securităţii sociale. Faptul că se reduce cu o lună indemnizaţia de creşterea copilului în condiţiile în care celălalt părinte nu beneficiază de aceasta conduce către un "dezechilibru financiar al familiei". Totodată, susţine că efectul acestei prevederi aduce atingere şi art. 49 din Constituţie privind protecţia copiilor şi tinerilor în sensul că beneficiarul final al acestei indemnizaţii este însuşi copilul, deoarece restrângerea duratei plăţii indemnizaţiei de creştere a copilului cu o lună creează "lipsuri în creşterea şi educaţia copilului". 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "Dreptul la concediul pentru creşterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acordă pe bază netransferabilă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 martie 2012, precum şi celor aflate în situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată, în situaţia în care ambele persoane din familia respectivă îndeplinesc condiţiile de acordare a acestuia, după cum urmează: [...] b) în situaţia în care persoana prevăzută la lit. a) nu solicită dreptul la concediul care îi revine, celălalt părinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia." 11. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 26 privind viaţa familială, art. 47 privind nivelul de trai, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi celor ale art. 11 alin. (1) raportate la Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor instituie posibilitatea părinţilor de a opta între două tipuri de concediu (pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an sau pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani) şi indemnizaţia corespunzătoare, iar cuantumul indemnizaţiei este determinat de durata concediului solicitat. Dispoziţiile criticate prevăd că dreptul la concediul pentru creşterea copilului se acordă pe bază netransferabilă părinţilor, după cum urmează: cel puţin o lună din perioada totală a concediului de creştere a copilului este alocată uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept, iar în situaţia în care această persoană nu solicită dreptul la concediul care îi revine, celălalt părinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia. 13. Cu privire la critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia reducerea indemnizaţiei cu o lună şi a concediului pentru creşterea copilului contravine dreptului fundamental la concediu de maternitate, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la "concediu de maternitate plătit" şi, prin urmare, numai concediul de maternitate (cu indemnizaţia aferentă) reprezintă un drept fundamental, nefiind consacrat ca atare şi concediul pentru creşterea copilului, reglementat de dispoziţiile de lege criticate. Astfel, premisa de la care pleacă autorul excepţiei în argumentarea acesteia este falsă, întrucât Constituţia garantează concediul de maternitate plătit, acesta fiind prevăzut de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi reglementat de art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, potrivit căruia "Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate." 14. Referitor la natura indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, Curtea, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, sau prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că "indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine". 15. Ţinând cont de acestea, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 47 privind nivelul de trai sau ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor. 16. Cu privire la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 26 privind viaţa familială şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă, care priveşte analiza constituţionalităţii dispoziţiilor de lege ce reglementează condiţiile de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului. 17. În final, referitor la Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE, Curtea observă că, potrivit Clauzei 2.2 din acest Acord, "Concediul se acordă pentru o perioadă de cel puţin patru luni şi, pentru a promova egalitatea de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei, ar trebui, în principiu, să se acorde pe o bază netransferabilă. Pentru a încuraja egalitatea între cei doi părinţi în materie de luare a concediului pentru creşterea copilului, cel puţin una dintre cele patru luni se va acorda pe o bază netransferabilă. Modalităţile de aplicare a perioadei netransferabile se stabilesc la nivel naţional prin intermediul legislaţiei şi/sau al convenţiilor colective, luând în considerare dispoziţiile în materie de concediu existente în statele membre." Totodată, în Preambulul Acordului, la "Consideraţii generale" ct.16, se prevede că "dreptul la concediu pentru creşterea copilului în prezentul acord reprezintă un drept individual şi, în principiu, nu poate fi cedat, iar statele membre sunt abilitate să îi confere caracter cesionabil. Experienţa arată că caracterul cesionabil al concediului poate reprezenta un stimulent pozitiv pentru ca taţii să ia acest tip de concediu şi, prin urmare, partenerii sociali europeni convin asupra faptului că o parte din concediu nu este cesionabilă". În consecinţă, susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate ar contraveni acestei Directive, care pune în aplicare Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES (acord care stabileşte cerinţele minimale menite să faciliteze concilierea între responsabilităţile parentale şi profesionale), este neîntemeiată. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Paul Cosmin Dumitrescu în Dosarul nr. 22.514/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
