Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 615 din 6 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 si art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 11 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia privind art. 121 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã, întrucât criticile autorului excepţiei vizeazã o eventualã omisiune de reglementare. De asemenea, se considerã cã excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 371^2 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã, invocându-se, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 1450R din 13 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 10.182/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif într-o cauzã având ca obiect contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 121 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, prin modul de redactare, încalcã art. 21 alin. (1) şi (3) teza întâi, art. 53 şi 129 din Constituţie din moment ce nu prevãd posibilitatea pãrţilor de a ataca cu o cale de atac separatã încheierea prin care se respinge cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretã.
Se mai apreciazã cã art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã este neconstituţional, întrucât conferã puteri jurisdicţionale unor organe de executare şi nu putea fi introdus pe calea unei ordonanţe de urgenţã.
Cu privire la art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, se aratã cã, prin înlãturarea cãii de atac a apelului, i se rãpeşte dreptul recurentului de a mai putea administra toate probele necesare judecãrii cauzei, întrucât, potrivit art. 305 din Codul de procedurã civilã, în recurs nu se pot produce decât probe cu înscrisuri.
În fine, se apreciazã cã art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã civilã încalcã art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât dã posibilitatea manifestãrii subiectivismului în aprecierea unei situaţii de fapt, astfel încât expresia "în orice mod" cuprinsã de textul criticat trebuie înlocuitã cu expresia "recunoaştere expresã".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, contrar <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 121 alin. 2: "Instanţa poate sã dispunã ca dezbaterile sã se facã în şedinţã secretã, dacã dezbaterea publicã ar putea vãtãma ordinea sau moralitatea publicã sau pe pãrţi. În acest caz, pãrţile vor putea fi însoţite, în afarã de apãrãtorii lor, de cel mult douã persoane desemnate de ele.";
- Art. 371^2 alin. 3: "Dacã titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculatã de la data când hotãrârea judecãtoreascã a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilã şi pânã la data plãţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.";
- Art. 402 alin. 2: "Hotãrârea pronunţatã cu privire la contestaţie se dã fãrã drept de apel, cu excepţia hotãrârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.";
- Art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua: "Cursul prescripţiei se întrerupe:
a) pe data îndeplinirii de cãtre debitor, înainte de începerea executãrii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativã, art. 126 privind instanţele judecãtoreşti şi ale art. 129 privind cãile de atac. Totodatã, se considerã a fi încãlcate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalitãţii şi al accesului liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Critica de neconstituţionalitate ce priveşte art. 121 alin. 2 din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã, întrucât, pe de o parte, textul de lege nu are legãturã cu soluţionarea cauzei, iar, pe de altã parte, autorul excepţiei de neconstituţionalitate doreşte modificarea textului de lege, în sensul introducerii unei cãi de atac separate împotriva încheierii prin care a fost respinsã cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretã. Or, Curtea, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) şi <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepţia ce vizeazã art. 121 alin. 2 din Codul de procedurã civilã apare ca fiind inadmisibilã.
2. Cu privire la constituţionalitatea art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat în raport cu o criticã similarã şi a constatat cã textul criticat este constituţional. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.362 din 11 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 9 februarie 2009, Curtea a statuat cã "dispoziţiile cuprinse în art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã nu reglementeazã o procedurã de competenţa instanţelor judecãtoreşti, ci o procedurã execuţionalã, datã în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecãtoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizatã a obligaţiilor de platã, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operaţia de actualizare efectuatã de executorul judecãtoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, împotriva cãruia persoana care se considerã vãtãmatã în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligaţiei de platã - are deschisã calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedurã civilã. Pe cale de consecinţã, Curtea constatã cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia dispoziţiile supuse controlului încalcã dispoziţiile art. 126 din Constituţie.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind încãlcarea dreptului de acces la justiţie prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi a dreptului la apãrare garantat de art. 24 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã şi acestea sunt nefondate, întrucât în cursul executãrii silite debitorul poate fi asistat de un avocat şi, în plus, poate formula contestaţie la executarea silitã, ceea ce dã expresie atât dreptului sãu la apãrare, dreptului de acces la justiţie, cât şi principiului contradictorialitãţii dezbaterilor. De altfel, acest principiu nici nu ar putea avea relevanţã în cauzã, întrucât el este un principiu de valoare legalã, iar nu unul de valoare constituţionalã".
În fine, Curtea observã cã actualul text al art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã a fost introdus prin prevederile <>art. I pct. 7 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, astfel încât invocarea art. 115 alin. (1) din Constituţie nu este pertinentã cauzei.
3. În raport cu dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã textul legal criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin <>Decizia nr. 668 din 30 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, <>Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008, <>Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, <>Decizia nr. 940 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007, <>Decizia nr. 436 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a constatat constituţionalitatea acestui text de lege în raport cu critici similare de constituţionalitate.
Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esenţã, cã accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Totodatã, art. 21 din Constituţie nu precizeazã in terminis cã accesul liber la justiţie implicã întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativã a ambelor cãi de atac împotriva unei hotãrâri nu constituie un criteriu de constituţionalitate.
Prin aceleaşi decizii, Curtea, pentru aceleaşi raţiuni, a stabilit cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 124 din Constituţie.
Totodatã, Curtea a constatat cã textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din Constituţie, legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, justificate în mod obiectiv şi raţional, putând institui un tratament juridic diferenţiat. În cazul de faţã, legiuitorul a apreciat ca regulã generalã atacarea hotãrârilor pronunţate în contestaţia la executare numai cu recurs, iar cele douã excepţii cuprinse în textul contestat se referã la împãrţirea bunurilor proprietate comunã şi la contestaţia formulatã de o terţã persoanã vizând un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit. O atare opţiune a legiuitorului este justificatã de domeniile în care intervin aceste reglementãri, şi anume în ipoteze specifice ce ţin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
4. Excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã, întrucât autorul excepţiei solicitã, în mod expres, modificarea textului legal supus controlului de constituţionalitate. Or, potrivit art. 2 alin. (3), o atare chestiune nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
