Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 615 din 21 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) si art. 14 alin. (1), coroborate cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, precum si ale art. 158 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 888 din 31 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi art. 14 alin. (1), coroborate cu <>art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale <>art. 158 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mãlin Bot în Dosarul nr. 636/CA/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã prevederile <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 restrâng, în mod nejustificat, sfera informaţiilor publice, iar cele ale art. 12 alin. (1) din lege, prin exceptarea pe care o prevãd, încalcã dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public. Totodatã, se aratã cã art. 158 din Codul muncii este neconstituţional în mãsura în care se aplicã şi persoanelor care exercitã funcţii publice sau de autoritate publicã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã salariile persoanelor care exercitã funcţii publice sau de autoritate publicã sunt publice, fiind reglementate de acte normative. Însã salariul concret al persoanei ţine de interesul privat al acesteia, fiind protejat ca atare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 636/CA/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi art. 14 alin. (1), coroborate cu <>art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale <>art. 158 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, excepţie ridicatã de Mãlin Bot într-un litigiu având ca obiect soluţionarea contestaţiei la refuzul comunicãrii unor informaţii de interes public.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 544/2001 restrâng în mod nejustificat exerciţiul dreptului constituţional de acces liber la informaţiile de interes public, eliminând din sfera informaţiilor publice cele legate de persoanele fizice care exercitã funcţii publice sau de autoritate publicã, informaţii ce sunt indisolubil legate de funcţia sau de autoritatea publicã şi prezintã un interes deosebit pentru societate. Art. 158 alin. (1) din Codul muncii, declarând confidenţiale salariile, este neconstituţional în mãsura în care se aplicã şi în cazul persoanelor care îndeplinesc funcţii publice sau de autoritate publicã, având în vedere cã aceste persoane sunt remunerate din fonduri publice, societatea fiind interesatã în legãturã cu modul de efectuare a cheltuielilor publice.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 sunt contrare prevederilor art. 31 alin. (1) din Constituţie, deoarece restrânge exerciţiul dreptului persoanei de acces liber la informaţii de interes public. În schimb, art. 158 din Codul muncii este constituţional, pentru cã salariul unei persoane angajate este o chestiune ce ţine exclusiv de relaţia angajat-angajator şi trebuie protejatã prin confidenţialitate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, susţine cã prevederile art. 2 lit. b), ale <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 , precum şi ale art. 158 din Codul muncii asigurã accesul liber al cetãţenilor la informaţiile de interes public. Totodatã, aratã cã dispoziţiile art. 12 alin. (1) din lege sunt constituţionale, întrucât acestea dau expresie dreptului constituţional la viaţã intimã, familialã şi privatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în acord cu prevederile art. 31 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, şi ale <>art. 158 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au urmãtorul cuprins:
- ART. 2 - " În sensul prezentei legi:[...]
b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activitãţile sau rezultã din activitãţile unei autoritãţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei [...];"
- Art. 12 - "(1) Se excepteazã de la accesul liber al cetãţenilor, prevãzut la art. 1, urmãtoarele informaţii: [...]
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii [...];"
- Art. 14 - "(1) Informaţiile cu privire la datele personale ale cetãţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în mãsura în care afecteazã capacitatea de exercitare a unei funcţii publice [...]".
- Art. 158 - "(1) Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua mãsurile necesare pentru asigurarea confidenţialitãţii.
(2) În scopul promovãrii intereselor şi apãrãrii drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusã sindicatelor sau, dupã caz, reprezentanţilor salariaţilor, în strictã legãturã cu interesele acestora şi în relaţia lor directã cu angajatorul."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 31 alin. (1) şi (3) referitoare la neîngrãdirea dreptului persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public şi la interdicţia ca acest drept sã prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionalã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 definesc înţelesul sintagmei "informaţie de interes public", fãrã a exclude din aceastã categorie de informaţii cele care privesc anumite categorii de persoane. Acelaşi articol, la lit. c), defineşte noţiunea de "informaţie cu privire la datele personale" ca fiind "orice informaţie privind o persoanã fizicã identificatã sau identificabilã", fãrã sã prevadã nicio limitare a accesului la asemenea informaţii. Însã art. 12 din lege la lit. d) excepteazã de la accesul liber al cetãţenilor informaţiile cu privire la datele personale, dar "potrivit legii", deci, fãrã a arãta care sunt acele date personale. Astfel, se face trimitere la <>Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, lege care nu constituie obiect al controlului de constituţionalitate.
În asemenea situaţii şi în privinţa anumitor categorii de cetãţeni, şi datele personale reprezintã un evident interes public, dupã cum prevede şi art. 14 alin. (1) din lege, "în mãsura în care afecteazã capacitatea de exercitare a unei funcţii publice". Astfel, Curtea constatã cã şi în asemenea situaţii, datele referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, precum şi dreptul la propria imagine, trebuie protejate prin lege, aşa cum prevãd dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (1) -"Autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã" şi ale art. 30 alin. (6) "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".
Curtea reţine cã, în ceea ce priveşte autoritãţile şi instituţiile publice, în bugetele acestora sunt prevãzute cheltuielile pe care le pot face, pe capitole, inclusiv cele cu personalul şi cu salariile. Aceste bugete sunt publice şi cuprind informaţii cu privire la cheltuirea banului public, informaţiile în cauzã având un evident caracter public. Curtea constatã cã salariile personalului instituţiilor din sectorul bugetar sunt stabilite prin acte normative, care sunt, de asemenea, publice.
Însã Curtea reţine cã salariul concret al unei persoane, stabilit în cadrul limitelor minime şi maxime prevãzute în actele normative, ţinând seama de importanţa muncii depuse, de contribuţia adusã la realizarea sarcinilor şi de situaţia sa personalã, nu mai prezintã interes public, intrând în sfera interesului privat al persoanei. Astfel, în acest context, art. 158 din Codul muncii îşi gãseşte pe deplin aplicabilitatea şi utilitatea. În consecinţã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 , precum şi ale art. 158 alin. (1) din Codul muncii nu contravin nici art. 31 alin. (1) şi (3) şi nici art. 53 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi art. 14 alin. (1), coroborate cu <>art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale <>art. 158 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mãlin Bot în Dosarul nr. 636/CA/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
