Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 615 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2), (3) si (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 513 din 20 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Elbama Star" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 8.307/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.307/105/2008, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Elbama Star" - S.R.L. din Ploieşti într-o cauzã având ca obiect anularea unor acte de control referitoare la stabilirea de impozite şi taxe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textele de lege criticate sunt în dezacord cu principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi contravin libertãţii economice, deoarece instituie o discriminare între instituţiile statului care au ca obiect de activitate paza şi protecţia (spre exemplu, poliţia comunitarã) şi societãţile comerciale cu acelaşi obiect de activitate. Astfel, primele nu sunt obligate sã angajeze persoane cu handicap şi/sau sã plãteascã unele sume statului, în timp ce societãţilor comerciale le revin aceste obligaţii. O astfel de abordare, prin care sunt privilegiate unele instituţii în detrimentul altora, reprezintã, în opinia autorului excepţiei, o discriminare.
Autorul excepţiei susţine, de asemenea, cã existã o neconcordanţã între Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor şi Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, din moment ce persoanele care realizeazã serviciul de pazã, pe lângã alte condiţii, necesare a fi îndeplinite, trebuie sã fie sãnãtoase, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic şi sã aibã atestat de pregãtire profesionalã în meseria de agent de pazã.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece raportat la dispoziţiile art. 45 şi art. 16 din Constituţie, legiuitorul a considerat necesarã adoptarea unor mãsuri pentru a proteja şansele efective de participare la viaţa socialã a persoanelor cu handicap şi pentru a da acestora posibilitatea exercitãrii dreptului la muncã.
În ceea ce priveşte obligaţia plãţii sumei lunare de cãtre persoana juridicã, care nu angajeazã persoane cu handicap, impusã de art. 78 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, instanţa de judecatã aratã cã aceasta are caracter opţional, persoana juridicã beneficiind de posibilitatea achiziţionãrii produselor sau serviciilor de la unitãţi protejate autorizate, pe bazã de parteneriat, în sumã echivalentã cu suma datoratã la bugetul de stat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi cã prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt de naturã a asigura o protecţie adecvatã persoanelor cu handicap, urmãrind sã creeze un cadru juridic propice pentru integrarea socialã şi profesionalã a acestora.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 78 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 448/2006 sunt constituţionale. Aratã cã, în considerarea dreptului persoanelor cu handicap la protecţie specialã din partea statului, legiuitorul a adoptat mãsurile concrete prevãzute de dispoziţiile legale criticate, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap la viaţa socialã, dar mai ales pentru valorificarea şanselor acestor persoane în exercitarea dreptului la muncã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 78 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 86/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 27 iunie 2008.
Textele de lege criticate au în prezent urmãtorul cuprins:
- Art. 78 alin. (2), (3) şi (4): "(2) Autoritãţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numãrul total de angajaţi.
(3) Autoritãţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajeazã persoane cu handicap în condiţiile prevãzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre urmãtoarele obligaţii:
a) sã plãteascã lunar cãtre bugetul de stat o sumã reprezentând 50% din salariul de bazã minim brut pe ţarã înmulţit cu numãrul de locuri de muncã în care nu au angajat persoane cu handicap;
b) sã achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unitãţile protejate autorizate, pe bazã de parteneriat, în sumã echivalentã cu suma datoratã la bugetul de stat, în condiţiile prevãzute la lit. a).
(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 78 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 448/2006 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", şi ale art. 45 din Constituţie, referitoare la libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora textele de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece instituie o discriminare între instituţii ale statului, care au ca obiect de activitate paza şi protecţia, pe de o parte, şi societãţi comerciale cu acelaşi obiect de activitate, pe de altã parte, nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate. Definirea domeniului de aplicare a unei legi şi crearea unor regimuri juridice speciale, în funcţie de anumite situaţii obiective avute în vedere, reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului, pe care instanţa de contencios constituţional nu îl poate controla.
De altfel, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. Textul art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil în cazul persoanelor juridice faţã de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, numai dacã astfel regimul juridic diferit s-ar rãsfrânge asupra cetãţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant în acest sens, de exemplu, prin deciziile nr. 102 din 31 octombrie 1995 şi nr. 70 din 23 mai 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, şi, respectiv, nr. 181 din 7 august 1996.
Examinând susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora textele legale criticate contravin dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu pot fi reţinute. Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora se realizeazã în condiţiile prevãzute de lege. Altfel spus, libertatea economicã nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.
Sub acest aspect, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate prevãd, cu excepţiile precizate expres, obligaţia angajatorilor care au un anumit numãr de salariaţi de a încadra persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numãrul total de angajaţi. Rezultã cã prevederile legale criticate nu reprezintã, în fapt, altceva decât o concretizare la nivel legislativ a obligaţiei pe care Legea fundamentalã o stabileşte în sarcina statului prin prevederile art. 50, în vederea asigurãrii unei protecţii speciale pentru persoanele cu handicap. În virtutea acestor dispoziţii constituţionale, statul este obligat sã adopte o poziţie activã, de naturã sã asigure realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunitãţii.
Totodatã, Curtea observã cã acelaşi este şi sensul pe care îl instituie dispoziţiile art. 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacrã dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de mãsuri care sã le asigure autonomia, integrarea socialã şi profesionalã, precum şi participarea la viaţa comunitãţii. Reglementãri similare se regãsesc şi în Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilitãţi, adoptatã la New York de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, ratificatã de România prin Legea nr. 221/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010. Astfel, prevederile art. 27 lit. g) şi h) din Convenţia menţionatã stabilesc obligaţia statelor pãrţi de a proteja dreptul la muncã, prin luarea de mãsuri adecvate, inclusiv de ordin legislativ, pentru a promova angajarea persoanelor cu dizabilitãţi în sectorul public şi privat, prin politici care sã includã programe de acţiune pozitive.
În acord cu aceste exigenţe, legiuitorul, prin dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate, a adoptat mãsuri concrete pentru asigurarea şanselor persoanelor cu handicap în exercitarea dreptului la muncã şi, mai exact, pentru integrarea lor socialã şi profesionalã.
Referitor la obligaţia plãţii sumei lunare pentru autoritãţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajeazã persoane cu handicap, prevãzutã de art. 78 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 448/2006, Curtea observã cã aceasta are caracter alternativ, categoriile de angajatori menţionate în text având posibilitatea sã achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unitãţile protejate autorizate, pe bazã de parteneriat, în sumã echivalentã cu suma datoratã la bugetul de stat.
De altfel, prin Decizia nr. 1.145 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii unei soluţii legislative similare celei criticate în cauza de faţã, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 448/2006. Respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a statuat cã statul are obligaţia "sã acţioneze pentru apãrarea intereselor generale ale societãţii, iar agenţii economici trebuie sã se integreze cadrului constituţional, în concordanţã cu interesul public, la care statul este obligat sã vegheze".
În final, în ceea ce priveşte posibila neconcordanţã între Legea nr. 333/2003 şi Legea nr. 448/2006, susţinerea autorului excepţiei nu poate fi primitã, deoarece, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional asigurã controlul constituţionalitãţii legilor, adicã respectarea prevederilor şi principiilor constituţionale. Prin urmare, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra eventualelor contradicţii dintre prevederile a douã sau mai multe acte normative.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Elbama Star" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 8.307/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
