Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 614 din 27 mai 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. 4, art. 268 alin. 3 si art. 723 alin. 1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 614 din 27 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. 4, art. 268 alin. 3 si art. 723 alin. 1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 550 din 21 iulie 2008


Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent


Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. 4, art. 268 alin. 3 şi art. 723 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghiţa Stan în Dosarul nr. 4.616,1/42/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintã autoarea excepţiei şi partea Atanasie Bebe Doicescu, lipsind partea Gheorghiţa Panaitescu, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei susţine admiterea criticii, depunând note scrise în acest sens.
Partea Atanasie Bebe Doicescu considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.616,1/42/2006, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. 4, art. 268 alin. 3 şi art. 723 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghiţa Stan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece nu permit ca actul de justiţie sã fie unic, imparţial şi egal pentru toate pãrţile dintr-un proces, nici nu asigurã cadrul respectãrii competenţei instanţelor şi procedurii de judecatã stabilite prin lege. Mai mult, nulitãţile expres prevãzute de lege, cum este cea reglementatã de art. 133 din Codul de procedurã civilã, ale cãror efecte ar trebui sã se prezume, conform art. 105 alin. 2 din cod, pot fi apreciate de instanţe, în mod arbitrar, ca fiind pentru anumite pãrţi din litigiu doar simple neregularitãţi care pot fi complinite pe parcursul procesului.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã reglementarea procedurii de judecatã în ansamblul sãu, inclusiv regimul juridic al nulitãţilor, este în acord cu dispoziţiile constituţionale şi nu aduc atingere principiilor Legii fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 108 alin. 4, art. 268 alin. 3 şi art. 723 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 108 alin. 4: "Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuitã prin propriul sãu fapt.";
- Art. 268 alin. 3: "Ei [judecãtorii] sunt legaţi de acele încheieri care, fãrã a hotãrî în totul pricina, pregãtesc dezlegarea ei.";
- Art. 723 alin. 1: "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bunã-credinţã şi potrivit scopului în vederea cãruia au fost recunoscute de lege."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) privitoare la instanţele judecãtoreşti şi în art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este de principiu cã orice cerere adresatã justiţiei - acţiune, cerere reconvenţionalã, cale de atac, în sens larg, orice act procesual - este subsecventã existenţei unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terţ, la a cãrui apãrare se tinde pe aceastã cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei este cel care legitimeazã o astfel de acţiune, delimitând-o de actele abuzive.
Dispoziţiile art. 108 alin. 4 şi art. 723 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã douã principii fundamentale ale procesului civil, primul potrivit cãruia nimeni nu poate invoca propria culpã în apãrarea sa - "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" şi cel de-al doilea exercitarea cu bunã-credinţã şi potrivit scopului în vederea cãruia au fost recunoscute de lege a drepturilor procedurale.
În raport cu aceste consideraţii principiale, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate nu poate fi reţinutã întrucât raţionamentul pe care aceasta se întemeiazã este tributar unei viziuni pro causa, determinatã de interesul exclusiv al autorului excepţiei. Astfel, acesta considerã, fãrã temei, cã nulitatea reglementatã de art. 133 din Codul de procedurã civilã referitoare la lipsa semnãturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecatã poate fi apreciatã de instanţã, în mod arbitrar, ca fiind pentru o anumitã parte din litigiu doar o simplã neregularitate care poate fi complinitã pe parcursul procesului. Sub acest aspect, Curtea reţine cã, în principiu, elementele cererii de chemare în judecatã sunt prevãzute în interesul pârâtului, lipsa lor putând fi invocatã numai de cãtre acesta. Astfel, art. 133 alin. 2 din cod derogã de la caracterul imperativ al alin. 1 al art. 133, întrucât prevede în mod expres cã "Lipsa semnãturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecãţii. Dacã pârâtul invocã lipsa de semnãturã, reclamantul va trebui sã semneze cel mai târziu la prima zi de înfãţişare urmãtoare, iar când este prezent în instanţã, în chiar şedinţa în care a fost invocatã nulitatea". De asemenea, în exercitarea rolului activ, instanţa judecãtoreascã poate cere reclamantului sã semneze cererea, întrucât acest element este de naturã sã înlãture orice incertitudine cu privire la manifestarea de voinţã a pãrţii, în sensul sesizãrii instanţei cu o anumitã pretenţie. În ambele împrejurãri, refuzul reclamantului de a semna acţiunea poate fi calificat drept un abuz de drept procesual, sancţionat cu nulitatea potrivit art. 133 alin. 1 din cod.
Pe de altã parte, în situaţia în care reclamantul, prezent în faţa instanţei în aceastã calitate, nu îşi însuşeşte cererea de chemare în judecatã care reprezintã actul de învestire al instanţei, nimic nu îl împiedicã, în temeiul principiului disponibilitãţii procesului civil, respectiv al art. 246 din Codul de procedurã civilã, sã cearã instanţei sã ia act de renunţarea sa la judecatã. Însã atitudinea sa activã în exercitarea drepturilor procedurale pe întreg parcursul procesului nu îl poate îndreptãţi ulterior, în cazul pronunţãrii unei hotãrâri judecãtoreşti nefavorabile, sã invoce propria neregularitate proceduralã în speranţa obţinerii unui rezultat favorabil.
Aşa fiind, întrucât drepturile procesuale recunoscute de lege pãrţilor au caracter legitim numai în mãsura în care sunt exercitate cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considerã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite prin intermediul textelor de lege criticate nu aduce nicio îngrãdire drepturilor în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii lor în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici excepţia referitoare la dispoziţiile art. 268 alin. 3 din Codul de procedurã civilã. De altfel, în acest caz critica autorului vizeazã în mare mãsurã aspecte ce ţin de modul de aplicare a legii de cãtre instanţa judecãtoreascã şi mai puţin probleme de constituţionalitate a textului de lege criticat.
În concluzie, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate din Codul de procedurã civilã respectã exigenţele constituţionale consacrate de art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) privitoare la instanţele judecãtoreşti şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac din Legea fundamentalã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. 4, art. 268 alin. 3 şi art. 723 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghiţa Stan în Dosarul nr. 4.616,1/42/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

------


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016